Glumiţele, sclipiciul, teribilismul nu-şi găsesc locul în montarea de la Ploieşti a lui Radu Afrim. Când intri la una din creaţiile lui cam asta te aştepţi să vezi. Nici vorbă! Por­nit de la textul scriitoarei israeliene Savyon Liebrecht, supravieţuitoare a Holocaustului, spectacolul „Miriam W” - povestea femeii care se întoarce în casa familiei sale după 20 de ani, pentru a o vinde, dar este copleşită de amintirile copilăriei şi urmărită de moş­te­nirea Holocaustului - este unul dur. Un tată care vrea să-şi sprijine soţia încercând să o elibereze de povara memoriei celor morţi în lagărele de concentrare, o mă­tuşă - şi ea su­pra­vieţuitoare - hotărâtă să-şi tră­iască ex­plo­ziv tinereţea care i-a mai ră­mas. Întâlnirea lui Miriam-femeia matură cu Miriam-şco­lăriţa de altădată, marcată de o copilărie fără bucurii, răscoleşte memoria, amintirile, trecutul este trăit ca şi cum totul s-ar întâmpla acum. Revenirea din mentalul lui Miriam a tuturor acestor personaje şi în­tâlnirea lor pe scenă este realizată de Afrim cu intensă ex­presivitate. Nu despre cea a ac­to­rilor (cu care s-a lucrat excelent) este vorba acum, ci despre cea dată de acele câteva elemente folosite de regie şi decor care punc­tează vizual cele două planuri, trecut-pre­zent. Un fel de plasă mereu în mişcare deli­mi­tează suferinţa fe­meii în încercarea de a relaţiona cu propriile amintiri. Roşul luminii în care Miriam dan­sează confuz este culoa­rea care amplifică sen­zaţia durerii. Este şi meritul Iulianei Vîl­san, cu care regizorul a mai colaborat, sce­no­grafă care construieşte o atmosferă aproape perfectă. O casă cu mo­bile vechi şi înghesuite care rezonează cu per­sonalităţile celor care o locuiesc. Iar trupa de actori a Teatrului „Toma Caragiu” din Plo­ieşti este extraordinară. Clara Flores, în rolul mamei neputincioase în a-şi arăta dragostea faţă de copil, creează personajul cu o forţă remarcabilă. Florentina Năstase (tânăra Mi­riam) şi Oxana Moravec (Miriam matură) reuşesc cu minuţiozitate să dea consistenţă aceluiaşi personaj surprins în etape diferite ale vieţii. Andi Vasluianu, în rolul agentului imobiliar, are o interpretare pe cât de sigură, pe atât de convingătoare. Sunt nuanţele unui spectacol atipic manierei Afrim, regizorul care a adus un spectacol de forţă ce ţi se adre­sează direct, fără exagerări.