M-am ametit de viata

Miros de benzina si de cauciuc ars, sunet de motor turat si o senzatie de viata traita pe marginea prapastiei. Zece minute am fost copilot al unui pilot de WRC - echipa de raliu pregatita pentru traseele din campionatul mondial. Mai mult nici nu cred ca as fi rezistat. Pilot - Alex Bengue - echipa Skoda WRC, locatie - Cehia, langa statiunea Marianske Lazne, traseul - pe serpentine, prin padure. Dreapta - copaci, stanga - o rapa. O emotie placuta a pus stapanire pe mine de cand am ajuns la cortul destinat invitatilor din presa. Stiam ca în orele urmatoare se împlinea un vis, sa vad un raliu la fata locului, si nu din tribune, ci din masina de concurs. Ma simteam puternica si curajoasa. Îmi planificasem taria si zambetul cu care urma sa cobor dupa cursa - ca si cum as fi trait ceva intens, dar care nu m-a socat. Ca sa nu fiu luata prin surprindere, am tras cu ochiul la bordul masinii cu ceva timp înainte si am aflat ca pe locul din dreapta, la picioare, se afla pedalele pentru stergatoare si curatat parbrizul. Toti cei care se urca pentru prima data într-o masina de raliu calca din greseala pedalele si sunt luati în ras de specialisti. Eu nu puteam sa patesc asa ceva, nu-i asa?! Dar, pe masura ce se apropia ora la care eram programata sa joc rolul de copilot, simteam ca nu mai am nimic sub control. În clipa în care am primit cagula pe care e obligatoriu s-o porti pe sub casca, m-am simtit neajutorata si vulnerabila. Si nu stiam înca ce ma asteapta! Am intrat în habitaclu, am fost ajutata sa-mi prind centurile de siguranta si îmi amintesc ca m-a trecut un fior de mandrie - nu am uitat de pedale si i-am si spus pilotului ca am grija sa nu le calc din greseala. A zambit si am crezut ca asta îmi da si mie din stiinta lui si ma face sa fiu pregatita pentru ce va urma. Dupa cateva secunde, masina a pornit, cu viteza mare, pe un drum public. Era placut si deja ma linisteam - pai daca asta e raliul... eheheh, pot si eu! Dupa aproximativ un minut, pilotul mi-a spus ca nu a pornit... ceva pentru ca are o problema la motor de azi dimineata, dar sa stau linistita pentru ca îl porneste cand ajungem la linia de plecare! Am zambit ca sa-i arat ca am înteles ca e o gluma obisnuita pentru piloti - ceva în genul farselor de la botezul vÃ¥natoresc. Dar habar n-aveam daca glumeste sau daca trebuie sa ma sperii. Si ma întrebam despre ce linie de plecare vorbea, de vreme ce eu credeam ca suntem deja porniti în cursa. Dar raspunsul a venit. Am vazut linia de sosire si ne-am oprit. M-a întrebat daca sunt gata. A apasat un buton si a accelerat. Banuiesc ca asa simti cÃ¥nd decoleaza o racheta. Doar ca racheta nu frÃ¥neaza! Au urmat zece minute pe o alta planeta, un loc în care credeam ca pot muri în orice clipa, insa as fi facut-o fericita. Pilotul stapÃ¥nea masina cu o siguranta fascinanta. Automobilul gemea sub comenzi, dar se supunea. Iar eu ma simteam neputincioasa si totusi atat de puternica, atat de vie. Nu pentru ca sfidam moartea, ci pentru ca respectam viata traita din plin.