Pentru că nu a găsit nicio soluţie de compensare, în cazul renunţării la subvenţionarea agentului termic, Emil Boc promite încă un an cu bani de la buget, pe care însă nu-i are. Guvernul va trebui să găsească, în perioada imediat următoare, în cazul în care îşi va onora promisiunile, cel puţin un miliard de euro pentru subvenţii şi încă un miliard de euro pentru asigurarea stocurilor de combustibili pentru perioada de iarnă. La rectificarea bugetară de săptămâna trecută, cele două miliarde de euro nu se regăsesc nicăieri, ceea ce duce la concluzia că banii amintiţi se transformă încă de acum în arierate.

Datoriile sistemului centralizat de încălzire, la ni­velul întregii ţări, se ridi­că la peste două miliarde de euro, în condiţiile în care doar Bucureştiul figurează pe lista nea­gră a datornicilor cu peste 800 de milioane de lei. Pe de altă parte, da­toriile populaţiei către unităţile de furnizare a agentului termic se a­propie şi ele de suma de un miliard de euro, fără a exista însă o eviden­ţă clară centralizată. În aceste con­diţii, eliminarea subvenţiilor acordate atât de către Guvern, cât şi de către autorităţile locale ar fi dus, pe de o parte, la creşterea alarmantă a acestor datorii, şi pe de altă parte la un nou val de debranşări de la sistemul centralizat de încălzire. Pentru a găsi o soluţie la această si­tuaţie, Ministerul Administraţiei şi Internelor a creat o comisie de specialitate, fiind urmat şi de Minis­terul Dezvoltării, care a creat şi el o comisie pentru aceeaşi chestiune. Cum ambele comisii au bătut pasul pe loc, prim-ministrul Emil Boc a solicitat înfiinţarea celei de-a treia comisii, formată din reprezentanţi ai ministerelor amintite, la care se adăugau şi specialişti de la Autori­tatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, respectiv de la Institutul de Studii şi Proiectări Ener­getice. Misiunea finală a acestei ultime comisii era să găsească variante de subvenţii la încălzire şi apă caldă, pentru iarna ce vine, astfel încât de ele să beneficieze doar persoanele defavorizate şi cu venituri reduse. Nu era greu de anticipat re­zultatul, căci oricum ar fi întors problema specialiştii amin­tiţi, cale de salvare a sistemului cen­tralizat de încălzire nu putea fi găsită, în cazul în care subvenţiile ar fi fost eliminate, aşa cum a cerut inclusiv preşedintele Traian Băsescu.

Mană cerească pentru primăriile puterii
În concluzie, premierul Emil Boc a decis: „subvenţiile pentru termoficare vor merge mai departe. Anul acesta, la fel ca anul anterior, va fi, pe de-o parte, o subvenţie pe care o primesc primăriile la combustibili, până la 45%, şi, de asemenea, populaţia primeşte subvenţie în funcţie de venituri, pentru căl­dură. Cele două feluri de subvenţii merg”, a conchis şeful Executivu­lui. Drept urmare, abia de la 1 apri­lie 2011 se va trece la noua strategie de subvenţionare „la care Guver­nul lucrează în momentul de faţă”. Se impun câteva comentarii pe mar­ginea afirmaţiilor prim-minis­trului, căci grija Guvernului nu este atât pentru populaţie, cât mai ales pentru primăriile rămase fără surse de finanţare, îndeosebi cele conduse de oamenii puterii. Să nu anticipăm însă. În primul rând, trebuie spus că în ultimii patru ani au fost bugetate pentru subvenţiile la energia termică în jur de cinci mi­liarde de euro, cu toate că în fiecare an preţul gigacaloriei a crescut. Ceea ce nu a spus niciun guvern în această perioadă este că niciodată banii nu au ajuns la timp către au­torităţile locale, chiar şi în momentul de faţă existând restanţe la plată din partea Guvernului. Pe de altă parte, pe lângă subvenţionarea a 45% din preţul combustibilului, ce-i revenea Executivului, autorităţile locale care au preluat centralele de termoficare aveau obligaţia să subvenţioneze şi ele cu până la 10% din preţul final al gigacaloriei. În func­ţie de veniturile proprii, unele pri­mării au acordat subvenţia, altele - doar o parte din ea. Aşa s-a ajuns ca datoriile CET-urilor să crească de la an la an şi aproape niciun ban din încasări să nu fie direcţionat pentru retehnologizare, aşa cum preve­de legea. Nu în ultimul rând, Gu­vernul nu a făcut niciodată un control riguros asupra felului în care s-au cheltuit banii bugetului, mai ales că unele primării au primit la timp fondurile, iar altele mai târziu sau mai puţin.

Curat ghinion, coane Emil!
Calculele Guvernului, în mo­men­tul în care s-a pus problema eliminării subvenţiilor la căldură, nu au pornit totuşi doar de la necesitatea reducerii cheltuielilor buge­tare. După principiul „o mână spa­lă pe alta”, Executivul ar fi in­ten­ţionat să ducă toate costurile centralelor de termoficare din siste­mul centralizat în curtea celor do­uă companii energetice naţionale, care ar fi trebuit să devină func­ţionale încă din luna iulie a acestui an. Nu întâmplător a fost lansată ipoteza, chiar de către ministrul Adriean Videanu, trecerii centrale­lor de termoficare de la autorităţile locale în subordinea Ministerului Economiei, care urmează să fie şi acţionarul majoritar al viitoarelor companii energetice. Odată in­trate aici, cheltuielile centralelor ter­mice se transferau încrucişat în­tre socie­tăţile ce formau companiile energe­tice şi, probabil, din energia electri­că ieftină se acopereau res­pec­tivele costuri. Oricum urma bani­lor se pierdea, astfel încât su­pra­vie­ţ­uirea termocentralelor să fie posibilă. Sistemul centralizat de încăl­zire este susţinut de Comisia Euro­pea­nă, motiv pentru care ne-au fost acceptate şi subvenţiile acordate în ultimii ani. Este şi pe placul Gu­ver­nului acest lucru, căci, prin intermediul subvenţiilor sunt favo­rizate în primul rând primăriile care sunt conduse de oameni ai pu­terii. Acest lucru s-a văzut de fiecare dată când au fost acordaţi ba­nii de la buget, inclusiv în iarna anului trecut. „Săptămâna Financiară” a rela­tat  la vremea respectivă despre a­ceste „împărţeli”.

O lovitură dată firmelor de centrale termice
Anunţul eliminării subvenţiilor la energia termică, făcut de guvernanţi în urmă cu aproximativ două luni, a determinat un nou val de debranşări de la sistemul centra­lizat de încălzire. Firmele importatoare de centrale termice de apartament şi-au frecat mânile de satisfacţie, anticipând o creştere a aface­rilor cu cel puţin 10%, faţă de anul precedent, când au înregistrat un recul. Conform acestora, în 2009 valoarea pieţei de echipamente termice s-a situat în jurul a 100 de mi­li­oane de euro. Oricum, trebuie spus că proprietarii de centrale termice de apartament vor mai fi de­fa­vorizaţi încă un an, pentru că ei nu beneficiază de niciun leu sub­ven­ţie pentru căldura şi apa caldă produse şi consumate.

Avem asigurate stocurile pe hårtie
Asigurarea stocurilor de combustibili pentru iarna 2010-2011 va costa 4,25 miliarde de lei (aproximativ un miliard de euro), cu 1,1% mai puţin faţă de suma de 4,3 miliarde de lei necesară iarna trecută. La energia electrică, pentru perioada octombrie 2010-martie 2011, luându-se în considerare prognoza evoluţiei economiei româneşti, precum şi rezultatele înregistrate în intervalul corespunzător iernii 2009-2010, considerată o iarnă dificilă, s-a prevăzut o creştere a consumului cu o medie de circa 1% faţă de anul trecut, se arată într-o anexă a unui proiect de hotărâre de guvern elaborat de Ministerul Economiei. În cazul energiei termice, estimările primite din partea centralelor care furnizează agent termic populaţiei acoperă o creştere a consumului mediu de energie termică cu aproximativ 1% peste nivelul din iarna trecută. „În situaţia înregistrării unui consum maximal de cărbune, în limita capacităţilor de depozitare şi corelat cu cantităţile de huilă ce urmează să fie livrate de Compania Naţională a Huilei, se va face o analiză privind oportunitatea unor eventuale achiziţii de huilă din import, doar în situaţia în care cantitatea şi calitatea cărbunelui livrat nu asigură o funcţionare corespunzătoare a centralelor Deva şi Paroşeni", se mai spune în anexa proiectului. Stocurile sunt asigurate de stat, care cumpără combustibil de la producători. Programul de iarnă va fi coordonat de Ministerele Economiei şi cel al Administraţiei şi Internelor, precum şi de autorităţile judeţene şi locale.