„Orice soluţie în interes naţional, nu în interes de partid, va fi cea pe care o susţin. De aceea, vin şi consolidez ceea ce am spus, ca să nu las loc la speculaţii: dacă opoziţia vine cu un program mai credibil decât ce face actualul guvern, nu voi avea nicio ezitare, în cazul în care o moţiune de cenzură trece, să le încredinţez guvernarea“, a declarat Traian Băsescu într-un interviu săptămâna trecută.
Pare logic, corect şi în conformitate cu principiile democratice. Numai că în declaraţia preşedintelui s-au strecurat două fisuri. Primo: soluţia Opoziţiei trebuie să fie în interes naţional şi secundo: respectivul program trebuie să fie mai credibil decât cel al actualului guvern. Cine stabileşte credibilitatea şi congruenţa cu interesul naţional? Cumva invocatul preşedinte? Păi, domnia sa tocmai s-a antepronunţat, în cadrul aceluiaşi interviu: „Eu nu pot, cu toată nemulţumirea mea faţă de lentoarea măsurilor pe care le ia actualul guvern, nu pot să nu recunosc faptul că sunt mult mai bune măsurile luate de actualul guvern decât propunerile domnului Ponta şi ale domnului Antonescu“.
Am putea spune că Traian Băsescu se referă la gargara televizată pe care o susţin cu aplomb cei doi lideri ai Opoziţiei, în lipsa unor programe coerente şi articulate. Dar cine poate garanta că, pus în faţa unor astfel de programe, preşedintele nu va da acelaşi verdict?
Un distins fost lider liberal, acum căzut în semidizgraţie spunea că, de fapt, Băsescu îi forţează pe cei de la PNL şi PSD să decline oferta, pentru
a-i putea arăta apoi cu degetul că se dau la o parte când ţării îi e greu. Posibil. După cum posibil este şi ca preşedintele să vrea ca şi actuala Opoziţie să se erodeze la guvernare, astfel încât să fie echitate: toate partidele să ajungă la cota partidului lui Domnu' Dan, iar alegerile din 2012 să fie cu adevărat apocaliptice.
„Atenţie cu moţiunea, s-ar putea să vă reuşească şi să vă chem la guvernare!“, le zice aşadar Traian Băsescu domnilor Ponta şi Antonescu. Care domni au o problemă, mai ales primul dintre ei. S-au pus de acord că vor să dărâme guvernul, dar mai departe Ponta vrea să guverneze de unul singur, şi numai după ce monetizează scorul actual al PSD din sondaje, deci după alegeri anticipate. PNL, care n-are nicio perspectivă de a forma singur guvernul după alegeri, parcă ar guverna, dar nu în orice condiţii şi nu cu oricine.
Aşa că socoteala pe care şi-o fac opozanţii e cât se poate de simplă: dacă nu depun moţiunea, rămân cu Boc şi Udrea încă un an şi jumătate, ceea ce nu e bine nici pentru ei, nici pentru ţară, başca îi înjură lumea că nu au sânge în instalaţie. Dacă iese cu moţiunea, se fac de râs că nu vor fi în stare să treacă peste orgolii copilăreşti şi să vină cu o formulă viabilă de guvernare. Aşa că nu mai bine se împiedică şi vin în faţa lui Zeus cu un program de doi lei, după care spun, fără să mintă!, că le-ar fi respins orice variantă? Şi astfel toată lumea va fi mulţumită. Din păcate, doar lumea politică.
