Apariţia primei Norme privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu se dovedeşte o măsură stângace de salvare a sistemului centralizat de încălzire de la faliment, în condiţiile dublării sau chiar triplării preţului gigacaloriei începând cu iarna acestui an. Pentru a face faţă costurilor ridicate cu întreţinerea, Norma amintită aruncă o bună parte din cheltuieli în seăma loca­ta­rilor care şi-au instalat centrale de apartament sau a celor care nu dispun încă de repartitoare.
Autorităţii Naţionale de Re­glementare pentru Servi­ciile Comunitare de Utili­tăţi Publice (ANRSC) i-au trebuit trei ani până să ajungă la o con­cluzie în privinţa utilizării repartitoarelor de costuri pentru energia termică, perioadă în care sistemul centralizat de încălzire a rămas cu tot mai puţini abonaţi. În condiţiile eliminării subvenţiilor la încălzire, lucru care va duce la o explozie a pre­ţului gigacaloriei, ANRSC a reuşit în timp-record să pritocească o No­r­mă tehnică privind repartizarea consumurilor, normă care, dincolo de faptul că nu este înţeleasă de prea multă lume, loveşte direct în debran­şaţi, care urmează să preia o parte din costurile mari ale sistemului centralizat. După ce, în ultimii cinci ani, statul a subvenţionat cu aproximativ 5 miliarde de euro ineficienţa unei mari părţi a sistemului centrali­zat de încălzire, fără a reuşi şi eficientizarea lui, acum se caută o serie de tertipuri pentru a compensa eli­minarea subvenţiei aruncând o par­te din povară şi peste cei care şi-au luat pe cont propriu responsabilita­tea încălzirii. Aşa-zişii debranşaţi sunt loviţi astfel încă o dată la venituri, după ce o parte din valoarea subvenţiei de la buget era formată şi din contribuţiile lor (taxe, impozite etc.), dar de care ei nu au beneficiat niciodată.

La noi ca la nimeni
Situaţia întâlnită în România în domeniul încălzirii locuinţelor este unică în Uniunea Europeană, acesta fiind şi un argument pentru ANRSC de a inventa o Normă comună, apli­cabilă tuturor locatarilor unui condominiu de locuinţe. Dacă guvernul Năs­tase a pasat centralele de termo­ficare în ograda autorităţilor locale, în schimb, guvernul Tăriceanu a în­curajat debranşarea de la sistemul centralizat, afacerea cu centralele de apartament fiind o sursă consistentă de venit pentru buget. Actualul gu­vern, moştenitorul unei struţo-că­mi­le în acest domeniu, nu mai ştie pe unde să scoată cămaşa şi înfiinţează co­misii peste comisii care să găseas­că soluţii pentru a atenua costurile cu încălzirea în iarna care se apro­pie. În paralel, atenţia lui se îndreap­tă din nou către sistemul centralizat de încălzire, care, cel puţin în teorie, este mai eficient decât cel indivi­dual. Practic, fondurile europene ar putea deveni cel mai eficient colac de salvare pentru sistem, însă am do­vedit în toţi aceşti ani că ne este aproape imposibil să le accesăm. Până când o să se întâmple şi o ase­menea minune, costurile cu încăl­zi­rea trebuie împărţite la cât mai mulţi, după nişte formule extrem de complicate şi la care nu au acces decât firmele care au montat repartitoare la imobilele de tip condomi­niu. Asemenea formule de calcul in­troduce şi Norma tehnică despre care vorbim şi care intră în vigoare din sezonul rece care se apropie.
Faţă de alte sisteme de încălzire ale unor ţări europene, cel românesc are multe particularităţi. Cele mai im­portante sunt legate de faptul că într-un imobil de tip condominiu regăsim şi apartamente racordate la sistemul centralizat, dar şi aparta­men­te dotate cu centrale indivi­duale. De asemenea, în acelaşi imobil putem întâlni apartamente do­ta­te cu repartitoare de căldură şi a­par­tamente fără repartitoare, sau apar­­tamente reabilitate din punct de ve­dere energetic şi nereabilitate. Prac­tic, în aproape 50% din condominiile din România există apartamente deconectate de la sistemul centrali­zat, alături de apartamente conecta­te la acesta. Cum să faci atunci deo­sebirea?

Cota procentuală ca nuca-n perete
Cheia problemei, care stă şi la baza elaborării Normei tehnice pri­vind repartizarea consumurilor de energie termică, constă în cota procentuală ce revine încălzirii spaţiilor comune dintr-un condominiu. Nor­ma elaborată de ANRSC prevede ca această cotă să fie între 30 şi 50%, la plata acesteia contribuind fiecare locatar, indiferent de ce tip de încăl­zire are. Prin comparaţie, Germania are o cotă asemănătoare, la modul ge­neral, dar se reduce la 30% pentru blocurile reabilitate termic (majoritatea sunt în această situaţie), Aus­tria are o cotă între 25 şi 45%, Franţa între 25 şi 50%, Elveţia între 30 şi 50%, Cehia între 40 şi 50%, iar Slovacia are o cotă fixă de 40%. Până aici totul ar fi în regulă, dacă la noi nu s-ar întâlni particularităţile amintite mai sus şi datorită cărora stabilirea unei cote adecvate este aproape imposibilă. În concluzie, „cantitatea de energie termică repartizată fiecărui proprietar se stabileşte ca sumă între consumul individual şi cota-parte din consu­mul comun dintr-o unitate de calcul”, spune Norma elaborată de ANRSC. Aici intervin firmele de repartitoare, cărora le revine sarcina de a citi datele de la fiecare repartitor, după care aplică formula de calcul înţe­leasă doar de specialiştii acestor fir­me. Reprezentanţii ANRSC au recu­noscut că la stabilirea cotei procentuale s-a ţinut cont de faptul că până acum proprietarii apartamentelor de­conectate au fost favorizaţi, motiv pentru care aceasta s-a şi modificat. Dincolo însă de nivelul cotei, o altă problemă apare în momentul în care se face un aşa-zis calcul al căl­du­rii date de coloanele de distribuţie ale blocurilor de locuinţe, căldură ca­re este inclusă în consumul c­o­mun. Numai că această căldură din coloane trebuie calculată individual, iar pentru apartamentele deconectate trebuie stabilită din start o cotă procentuală. Ideea de la care s-a plecat este că aceste apartamente beneficiază de căldura din conducte, dar nu o plătesc. Dar celelalte apartamente, ce ţin de sistemul centralizat, nu beneficiază de căldura emisă de pereţii apartamentelor deconectate? Firmele de repartitoare mai trebuie să determine şi suprafeţele care sunt izolate termic, iar pentru acestea să aplice o nouă formulă de calcul. Ce trebuie să ştie administratorii de blo­curi este: „cantitatea de energie termică aferentă consumului co­mun în imobilele de tip condominiu, indi­fe­rent dacă pentru individualizarea costurilor se utilizează repartitoare de costuri sau contoare de energie ter­mică individuale la nivel de apar­tament, se repartizează proporţional cu cota indiviză şi se achită de toţi proprie­tarii din cadrul condominiului in­di­ferent dacă sunt sau nu ra­cordaţi la sistemul centralizat de distribuţie a energiei termice”.

Nu a fost uitată nici apa caldă
De asemenea, s-a pus problema instalării unui repartitor comun pe coloana de distribuţie astfel încât „can­titatea de energie termică afe­ren­tă consumului comun se stabi­leşte ca diferenţă între cantitatea to­tală de energie termică determinată pe baza contorului de branşament şi suma indicaţiilor contoarelor de ener­gie termică individuale monta­te la nivel de apartament”. Consu­mu­rile înregistrate de contoarele de energie termică individuale montate la nivel de apartament nu pot face obiectul contractului de furni­zare a energiei termice, acestea fiind utilizate ca repartitoare de costuri. Prestatorul autorizat pentru mon­ta­rea contoarelor de energie termică utilizate ca repartitoare de costuri are obligaţia, sub sancţiunea suspen­dării autorizaţiei de montare, să in­formeze în scris proprietarii apartamentelor sau spaţiilor cu altă destinaţie despre această situaţie. Norma tehnică a ANRSC prevede şi procedurile de repartizare a energiei termice înglobate în apa caldă de consum, astfel încât „cantitatea de ener­gie termică înglobată în apa caldă de consum ce se repartizează fiecărui proprietar se stabileşte ca sumă în­tre cota-parte din consumul comun şi cel individual aferent unităţii de calcul. Citirea indexului repartitoarelor de costuri pentru apă caldă se face de către reprezentantul asociaţiei de proprietari/locatari sau de prestator, împreună cu proprietarul apartamentului sau spaţiului cu altă destinaţie, concomitent cu citirea in­de­xului repartitoarelor de costuri pen­tru apă caldă montate în instala­ţiile comune de utilizare. Citirea se poa­te realiza şi numai de către proprietar, dar în aceeaşi zi când se fac şi restul citirilor, caz în care repre­zen­­tantul asociaţiei de proprie­tari/ lo­ca­tari, respectiv prestatorul, are o­bli­ga­ţia de a centraliza datele şi a fa­ce ve­ri­ficări privind corectitu­di­nea da­te­lor transmise cel puţin trimestrial.