Fiecare vizită la Bucureşti a delegaţiei FMI ridică pulsul dezbaterii politice. Sunt aduse, timp de vreo două săptămâni, argumente şi contrargumente pentru menţinerea acordului cu Fondul; se dezbat, fără rezultat concret, în interminabile emisiuni televizate, opiniile unor specialişti, iar cei care sunt mai vocali lasă impresia că au adevărul de partea lor. Ultima rundă de dezbateri pe tema FMI a fost mai puţin agitată. Una din explicaţii ar fi vacanţa politicienilor, şi alta „tocirea” vervei critice, epuizarea „argumentelor” în dezbaterile ce au urmat vizitei din mai-iunie a FMI.
Cred însă că „lupta” se va relua în următoarele săptămâni, odată cu apropierea unor termene scadente asumate de Guvern, nu atât în faţa lui Traian Băsescu, cât mai ales prin Scrisoarea de intenţie.
Preşedintele a intervenit brutal în dialogul cu FMI în runda 27 aprilie-10 mai, asumându-şi principalele măsuri de austeritate. Ele nu au putut fi puse integral în practică şi, pentru a nu-i cădea în sarcină eşecul acordului cu FMI, Traian Băsescu a pasat integral răspunderea pe Guvern, somându-l să „taie tot”. Într-o relaţie ce devine mai tensionată, Guvern-Preşedinţie, ar trebui să vedem sursa tensiunilor. O găsim în textul documentului - Raportul FMI referitor la Consultarea pe Articolul IV, a Patra Evaluare în cadrul Acordului Stand-Bay şi solicitările de modificare şi derogare de la nerespectarea criteriilor de neperformanţă, postat pe site-ul fmi.ro. Lectura este foarte utilă nu doar specialiştilor avizaţi în macroeconomie, ci şi publicului care are cunoştinţe de bază în domeniu. Parcurgând documentul putem anticipa ce va să urmeze atât ca măsuri guvernamentale, cât şi în planul confruntărilor politice în următoarele luni.
Ne propunem să aducem în atenţie câteva elemente din informaţia vastă cuprinsă în document. Ne oprim la nivelul datoriei externe, ajunsă în 2009 la 65% din PIB. Autorităţile scot în faţă gradul redus de îndatorare (de doar 30,6% din PIB - iunie 2010), reprezentat doar de datoria publică. Dar a neglija ansamblul datoriei ţării, în care este inclusă şi cea contractată de sectorul privat, este doar o operaţie „cosmetică” menită să dea şi un element pozitiv analizei stării economiei. Prognoza FMI dă o reducere treptată a datoriei externe - la aproximativ 45% din PIB în 2014. În condiţiile în care datoria publică (amplificată prin angajamentele cu FMI şi UE) nu se va micşora, ci va creşte prin noi împrumuturi ale statului, înseamnă că scăderea se va face pe seama sectorului privat.
Contracţia datoriei firmelor din sectorul privat - de la 35% din PIB până la doar 10% din PIB arată în fapt o restricţionare drastică a creditărilor externe către acest sector.
Este un trend abrupt care va produce o contracţie a activităţii economice, anunţând pentru următorii cinci ani schimbări majore în reglementările de acces la banii „din afară”. Prognoza de reducere a datoriei externe pe seama sectorului privat anunţă şi posibile derapaje ale firmelor cu credite din exterior, cu consecinţe în încasările la buget (impozi-te şi taxe plătite de ele, locuri de muncă, investiţii mai reduse). Încrederea în politicile economice ale României va fi dată şi de încadrarea în parametrii stabiliţi în acordul cu Fondul. Or, pe termen scurt, asupra angajamentelor asumate de Guvern situa-ţia nu pare deloc roz. „Veniturile mici şi acumularea presiunilor legate de cheltuieli au condus la abateri majore în intervalul rămas”, evidenţiază Raportul (p. 12).
Formularea - intervalul rămas - lasă loc şi la interpretări. Este vorba de perioada până la expirarea valabilităţii Acordului (luna mai 2011) sau a „valabilităţii” guvernului Boc? FMI nu va putea să dea lămuriri în acest sens, dar Traian Băsescu are răspunsul pregătit.
Vom reveni săptămâna viitoare cu alte comentarii legate de derogările la criterii de performanţă solicitate de autorităţile române principalului finanţator - FMI.
