Principala ameninţare la aprovizio­na­rea cu grâu pentru pâine în Ro­mâ­nia nu vine din partea inun­da­ţi­ilor sau a lipsei de oferte, ci mai ales de la calitatea grâului şi creş­te­rea spectaculoasă a preţurilor internaţionale pentru grâul furajer. La un preţ de circa 170 de euro/tona de grâu furajer, producătorii din Româ­nia sunt tentaţi să vândă la export, unde nu întâmpi­nă nicio problemă de calitate. De altfel, cantităţi im­por­tante de grâu au luat deja drumul exportului direct din câmp, unde autorităţile nu au reuşit să pună capăt evaziunii fiscale.
Seceta din Rusia, Ucraina şi Kazahstan, asociată cu de­ci­zia premierului rus, Vla­di­mir Putin, de a interzice până la sfârşitul anului exporturile de grâu au zdruncinat bursele internaţionale de cereale de la Budapesta până la Paris şi Washington. Din iu­nie, de când a început recoltatul şi până în ultimele zile preţul grâului a cunoscut un salt de circa 60%, de­pă­şind nivelul de 200 de euro/tonă. Mai nou însă, bursele dau semne de calm, aşteptând, probabil, să vadă concret care este situaţia reală din Rusia. Chiar dacă în România nu avem o bursă de cereale, suflul de pe pieţele internaţionale s-a făcut deja simţit şi aici, cu precizarea că doar în vorbe, şi nu în fapte. Primul efect oarecum vizibil este dat de faptul că nimeni nu face în această perioadă tranzacţii de anvergură cu grâu, pentru că la noi preţul la grâu a rămas aproape neschimbat, respectiv în jur de 45-55 de lei/tonă, ceva mai mult de 100 de euro/tonă. Faţă de 180 eu­ro/tonă, cât s-a atins pe bursa Euro­next, în urmă cu aproximativ două săptămâni şi faţă de 219 dolari/tonă, cât s-au încheiat cotaţiile pentru lu­na septembrie la Bursa din Chicago, diferenţa este foarte mare, motiv pentru care marii producători preferă să-şi păstreze recolta în depo­zite. În schimb, majoritatea micilor producători vând grâul la preţurile amintite mai sus (4.555 lei/tonă), di­r­ect din câmp, fie către samsarii de grâu, fie către anumite unităţi de mo­rărit şi panificaţie. Dincolo de lip­sa cunoştinţelor de piaţă a micilor pro­ducători, mai îngrijorător este faptul că anumite cantităţi de grâu pot ajunge în consum fără ca ele să fie certificate din punct de vedere ca­litativ, existând chiar riscul contami­nării cu anumiţi bacili periculoşi, cum ar fi bacilul mezenteric.

Uităm prea uşor, învăţăm prea greu
Scenariile alarmiste pe marginea creşterii preţului la pâine (un aliment de bază pentru români) apar cu regularitate în fiecare vară, în ul­timii patru-cinci ani. Interesant este că la baza acestor scenarii sunt aceleaşi argumente, când luate singular, când la pachet. Unul se leagă de producţia internă de grâu, iar celălalt de pieţele internaţionale, unde, dacă nu creşte preţul, cu siguranţă apare spe­rietoarea crizei alimentare glo­bale. În 2009, de pildă, „de vină” pen­tru creşterea preţului grâului au fost statele asiatice (China şi India), care au generat o creştere spectaculoasă a cererii, în condiţiile reducerii cu câteva procente a producţiei mondiale. În 2008, în schimb, producţia internă a României, care a fost în ju­rul a 7 milioane de tone, era invocată ca principala cauză care trebuia să stea la baza creşterii preţului la pâi­ne, în condiţiile în care se anticipau importuri semnificative de grâu sau făină. Ideea era că mare parte (apro­ximativ 70%) din cele 7 milioane de tone era grâu furajer. Zvonistica a dat peste cap planurile de afaceri ale multor speculanţi, inclusiv ale fer­mie­rilor mari, care au achiziţionat grâu la preţuri destul de ridicate, pentru ca în primăvară să-l vândă mult mai scump.
Dacă în primăvara lui 2009 kilogramul de grâu se vindea cu aproa­pe 10.000 de lei vechi, după recoltare preţul a ajuns la 5.000-5.500 lei vechi, menţinându-se la niveluri apropiate până în ziua de azi. Cine se aştepta la o creştere de preţ pentru perioada următoare nu a avut de­cât de pierdut. Pe pieţele inter­na­ţionale, cotaţiile medii la grâu au co­borât de la un maxim istoric, atins în luna iunie 2008, de 300 euro/tonă la circa 135 de euro/tonă şi chiar mai jos. Contractele futures la Bursa din Chicago, pentru grâul de seminţe, anunţau pentru luna martie 2009 un preţ de 135,91 euro/tonă, faţă de 130,84, în luna decembrie 2008, iar cele de la bursa din Londra cotau grâul la 104,38 euro/tonă, în martie 2009, faţă de 101,14 euro/tonă, câteva luni mai târziu. Tendinţa s-a schimbat brusc în acest an, odată cu pro­blemele apărute în Rusia, dar ră­mâne de văzut în ce măsură trendul ascendent al preţului la grâu se va menţine.

Påine ieftină, dar cu bacili
Revenind la ceea ce se întâmplă în momentul de faţă, după decizia Rusiei de a suspenda exporturile de grâu până la sfârşitul acestui an, trebuie să spunem că evaluările pri­vind producţia de grâu a României nu sunt tocmai dezastruoase. Ulti­me­le informaţii, după ce s-a recol­tat peste 95% din suprafaţa cultivată, in­dică o producţie totală de peste cinci milioane de tone de grâu, fără a se şti însă cât din această cantitate este grâu de panificaţie şi cât este grâu furajer. Dacă avem posibilitatea să acoperim din producţia internă ne­cesarul de grâu, atunci apare fi­resc întrebarea de ce s-ar scumpi preţul pâinii? În mod normal, fermierii mari din România, precum şi depo­zi­tarii, vor încerca să ridice preţul grâului la nivelul celui înre­gistrat pe bursele internaţionale, nu mai de­par­te însă de lunile octom­brie-no­iembrie. „Cei care au grâu de panificaţie preferă să-l ţină în de­po­zite, pentru a-l vinde mai târziu la pre­ţuri duble faţă de acum”, este de părere Viorel Marin, preşedintele Aso­ciaţiei Naţionale a Industriilor de Morărit şi Panificaţie din România (ANAMOB), care consideră că, până la toamnă, inclusiv cotaţiile internaţionale vor fi tot pe creştere. Viorel Marin spune că, la o creştere de 100% a preţului grâului, ponderea în pre­ţul pâinii poate varia între 30 şi 60%, în funcţie de mai mulţi factori, între care concurenţa este determinantă. „În momentul de faţă, intră în panificaţie tot mai mult grâu adus direct din câmp, ceea ce induce mari ris­curi în privinţa calităţii pâinii. Fără o analiză de calitate a grâului putem ajunge în situaţia de a consuma pâine contaminată, îndeosebi cu Ba­cillus Mezentericus, care se dezvoltă mai ales în condiţii de temperatură foarte ridicată”, conchide preşedintele ANAMOB. Cu alte cuvinte, până să avem o pâine mai scumpă s-ar putea să avem una mai periculoasă pentru sănătate. Bacilul mezenteric este răspândit în natură şi trece pe boabele de gråu din sol, aer sau alte plante. Bacilii ajung în făină în procesul măcinării gråului, care se contaminează în timpul recoltării. Con­di­ţiile optime pentru dezvoltarea spo­­rilor lui sunt temperatura de circa 40°C, prezenţa umidităţii, me­diului nutritiv, aciditatea redusă.