Clienţii mall-urilor încep să fie mai selectivi. Brandurile de calitate sunt tot mai greu de găsit în centre de cartier, pe care le părăsesc din lipsă de cumpărători. Astfel că Liberty Center sau City Mall ajung să atragă vizitatorii mai degrabă prin cinematografe sau mărci ieftine decât prin produse de lux.
Proiectate înaintea crizei pen­tru a atrage cât mai mulţi cumpărători ai magazinelor mici risipite prin oraş, mall-urile Capitalei şi-au ratat scopul. Puţinii cumpărători rămaşi cu ceva bani pentru shopping se împiedică în continuare de numărul mare de simpli vizitatori, la adăpostul aerului condiţionat. Plimbarea pe străzile prăfuite şi cu trafic intens sau prin parcurile tot mai puţine a fost înlocuită treptat de plimbarea sau de expunerea prin mall-uri. Chiar şi cei care merg cu intenţia de a cumpăra ceva văd cum dispar produsele de marcă, iar mall-uri de car­tier, prin calitatea mărfurilor ex­pu­se, se aseamănă tot mai mult cu centre precum Europa sau IDM.

Rămase de căruţă
Cele mai multe critici de la cum­părătorii chestionaţi de „Săptămâ­na Financiară” le-au primit mall-u­ri­l­e Liberty Center şi City Mall. „Li­berty e cel mai dezastruos, pare un sim­plu magazin de cartier, nu au deloc mărcile pe care la caut. Eu locuiesc aproape, dar îmi pare rău că a ajuns precum complexul Europa, poate mai spălat un pic. Singura lor calitate e cinema-ul”, a declarat Ra­luca T. „Liberty are mult spaţiu liber şi foarte puţine magazine. Am văzut în câteva magazine haine care pă­reau second-hand, erau foarte şifo­na­te, din colecţiile vechi. Preţurile sunt însă ca la o colecţie nouă. Dacă la început am mers ceva mai des, pen­tru că stau la o staţie de tramvai, acum merg acolo doar pentru că au un capucino foarte bun”, spune Nicoleta G. Alte critici se referă la locurile de parcare sau la curăţenie. „Dacă la Liberty mai găseam rar câte ceva, la City Mall nu găseam nimic. Nu mai merg la niciunul. În plus, mă cam încurc prin parcare, care e foarte prost organizată”, afirmă Ma­ri­lena B. „Eu mai merg şi acum la filme şi concerte, dar să cumpăr hai­ne în niciun caz. La început mai mân­cam acolo, dar mesele erau cu­ră­ţate foarte rar, aşa că am renun­ţat”, a declarat Bogdan P.
Atât Liberty, cât şi City Mall au avut foarte mult de pierdut de pe urma apariţiei centrelor concurente, care au atras atât cumpărătorii, cât şi unele mărci.

Spaţiu pentru femei, gåndit de bărbaţi
Dacă mall-urile mari precum AFI, Sun Plaza sau Băneasa găzdu­iesc mărci vestite, partea proastă e că, frecvent, cumpărătorii găsesc cu greu respectivele mărci sau au mult de umblat după acestea. „Trebuie să te învârţi în tot mall-ul până găseşti ceva. Zona de shopping este populată de femei. Nimeni nu s-a gândit la aceste femei când s-a lucrat la aşe­zarea magazinelor”, explică Raluca T., care a renunţat la Liberty pentru mai noul AFI. „Din diverse motive, multe femei merg pe tocuri la mall. Acestea parcurg kilometri de cori­doa­re cu o mie de pungi în braţe, pâ­nă la parcare, care este prost or­ga­nizată”, susţine şi Larisa M. Aceas­ta crede că poziţionarea chiriaşilor cu putere financiară mare în lo­cu­rile mai vizibile din mall ar trebui să fie armonizată cu o „grupare pe căpră­rii” a produselor. „Mă întreb dacă nu s-ar putea pune magazine de haine lângă haine, accesorii lângă acceso­rii. Magazinele sunt aşezate aiurea şi mulţi cumpărători abando­nează până la urmă”, ob­ser­vă La­ri­sa. O mai bună grupare a ma­gazi­nelor e de găsit în Băneasa Shopping City. Acesta este însă perceput de cei mai mulţi dintre cum­părătorii chestio­naţi ca un mall de weekend, ca ur­ma­re a plasării la ma­r­ginea oraşului.

Arhitectura kitsch
Într-o perioadă de maximă mo­bilitate a clienţilor şi a mărcilor din mall-uri, una dintre puţinele constante cu care se remarcă toate este arhitectura kitsch. „Chiar şi acolo unde anumite detalii au un iz deli­berat ludic, abundenţa şi diversita­tea lor, în încercarea de a crea aşa-nu­mitele spaţii agreabile, nu fac decât să îndepărteze edificiul de limbajul arhitectural, ducându-l spre ceva facil, aidoma florilor de plastic”, remarcă arhitectul Radu Teacă. „Observ aici, adeseori, elemente spe­cifice unor arhitecturi din alte timpuri exprimate cu materiale şi teh­no­logii contemporane. Acest feno­men este deja unul clasic, generator de kitsch”, adaugă arhitectul, nominalizat la premiul Mies Van Der Rohe, una dintre cele mai prestigi­oa­se distincţii de profil. „În zona Bu­cu­reştiului cel puţin, mall-urile au ales să se întreacă în dimensiuni, şi nu în calităţi arhitecturale. Elementul spectacol se transformă în butaforie şi uneori devine neprietenos cumpă­rătorilor. Mă limitez la a exemplifica aici doar stâncile false de la AFI Co­troceni”, a declarat arhitectul Irina Ionescu de la City Project.
Există şi mall-uri în privinţa că­rora se poate vorbi de aproape o unanimitate de păreri privind calităţile arhitecturale. Nu e cazul Capitalei însă. Unul dintre acestea este Iulius Mall din Timişoara. „Dacă mall-ul proiectat de Radu Mihăilescu este un succes arhitectural, asta se întâm­plă pentru că nu este doar o sumă de spaţii comerciale şi alte spaţii unde să te odihneşti flancat de sacoşele de firmă, ci este şi un spaţiu public, in­terferând fericit cu natura”, aprecia­ză Radu Teacă. Bucureştiul nu are parte de aşa ceva. „Capitala nu are nici măcar o singură stradă comercială cum au toate marile oraşe eu­ropene... Există câteva magazine pe Calea Victoriei, câteva pe Magheru, dar niciunul în centrul vechi, iar dintre cele care există se închid unul câte unul. Oraşul este lăsat pradă circulaţiei auto, iar pietonul „otrăveşte fântânile” şi se refugiază „indoor”, con­sumator al unui simulacru de via­ţă urbană”, e de părere Adrian Soa­re, arhitect SYAA, nominalizat, de ase­menea, la premiul Mies Van Der Rohe. „De multă vreme în Eu­ro­pa s-a depăşit nivelul unor spaţii strict func­ţionale (cum e la noi, cu nişte galerii de circulaţie, mai mult sau mai puţin întortocheate, cu spaţii de vânzare pe ambele laturi) sau al ame­najării «de lux» (la noi înţele­gân­du-se prin asta capiteluri din polistiren sau din PAL melaminat)”, adau­gă Adrian Soare. Cu toate acestea, nu arhitectura kitsch pare a-i deranja cel mai tare pe cumpără­torii bu­cureşteni, cât lipsa banilor din buzunar.

Constructor cu ghinion
Dacă afacerile Liberty Center mai merg cum mai merg, cele ale Mivan Kier, constructorul mall-ului din zona Rahova, au fost marcate de eşecuri în ultimul timp. Firma a intrat în insolvenţă în urmă cu un an, apoi, în iunie 2010, a intrat în fa­liment şi Tiago Oradea, mall construit tot de Mivan Kier. Acest proiect, vândut cu 40 de milioane de euro sub valoarea investită de dezvoltatorul Mivan - dezvoltator pentru care a construit Mivan Kier -, a pus constructorul din nou în dificultate, nefiind creditor garantat. Asta înseamnă că acest constructor va recupera mai greu banii pentru care a construit. Tot printre lucrările efectuate de constructor se numără şi New Town, la care a finalizat doar prima fază.
BDO Business Restructuring, administratorul judiciar al Mivan Kier Sucursala Bucureşti, a început încă din octombrie anul trecut vânzarea prin licitaţie a activelor companiei. Astfel, BDO a organizat vânzări pentru active începând de la utilaje grele şi ajungând până la cuie şi cozi de lopată sau un telefon despre care oferta de vânzare prezintă, între paranteze, informaţia că ar fi aparţinut fostului director general, Ali Chemais.
Interesant este însă că acest constructor aflat în insolvenţă nu e rupt de Liberty Center nici acum. Mai precis, firma e deţinută pe jumătate de Mivan Limited, care are 100% din Ropotamo Expert. Aceasta din urmă deţine jumătate din mall-ul din zona Rahova. Cu alte cuvinte, constructorul aflat în insolvenţă este încă, indirect, co-proprietar la Liberty Center. La ce nevoie de bani are Mivan Kier şi ţinând cont de reducerea încasărilor cu chiriile, sau având în vedere marile bugete alocate de acest mall pentru spectacole destinate atragerii sau păstrării traficului de clienţi, aflat încă mult sub estimările iniţiale, rămâne de văzut  cât timp va mai rezista acest mall pe piaţă.