Acesta este numele armatei de ţânţari care m-au atacat cu nonşalanţă mai zilele trecute, pe când cinam într-un birt cu pretenţii de restaurant libanez. Venisem din întâmplare cu B., Ma., M. şi Ţ. în cău­ta­rea altui restaurant care între timp se închisese. Ni­meni nu-i vinovat de lipsa dezinsecţiei, dar neplă­cerea înţepăturilor a adăugat un element negativ la tot restul. Decorul. O structură vacanţieră din lemn, peste care este întinsă o pânză. Un şemineu „la şto“ din bucăţi de piatră decorată cu capete de lei. Un paţio cu alcovuri cu canapele şi perne albe, cu un havuz anemic în mijloc. Mese şi scaune din răchită de plastic. Feţe de masă zmeură palidă şi şervete de pânză albă. Hai să zicem că-i un decor care reu­şeşte să te păcălească. Ne aşezăm, studiem me­niul şi începem să comandăm. Prima altercaţie. Chel­ne­rul ne explică faptul că la „ei“ se comandă doar platouaşe cu aperitive, nu fiecare cum vrea el. Îi explic cum vrem „noi“ să se întâmple şi se calmează. Ce­rem la felul întâi: salată libaneză, humus beiruty, balila (boabe de năut cu ulei şi chimen), basturma (carne de vită uscată şi afumată), moudardara (lin­te cu orez şi ceapă). A doua altercaţie. Hu­musul are ceapă tocată în el. Deşi am mâncat în sute de restaurante libaneze în toată lumea, inclusiv în Li­ban, niciodată humusul nu era făcut cu ceapă, ci cu usturoi. Patronul, un venetic şmecher, ne-a explicat că suntem cam proşti şi nu ne pricepem. Mă rog… trecem la felul doi. Kebab Orfali, corect, Sharhat de pui, corect şi el. Makanek (cârnaţi cu sos de rodii), miros suspect, frigărui de pui, bune (dar ce să gre­şeşti la nişte frigărui de pui?). Creveţi în sos iute, scumpi şi trişti. A treia altercaţie: „Nu avem listă de vinuri, dar putem să vi le arătăm“. „Nu ştim preţurile la vinuri, dar o să întrebăm“. Alegem la urmă un vin românesc fără etichetă la preţ de dumping de 120 de lei. Şi gustul era fără etichetă. Atmosfera e grea şi am vrea să ieşim din această capcană. Cerem plata. A patra altercaţie. Nu reuşim să plătim cu cardul. Nu „avem legătură“. Desigur. Tot ce se plăteşte cash este 100% beneficiu şi nedeclarat. Dar „Gar­da“ ce face? Doar ia şpăgi? Serviciul oarecare şi vag dispreţuitor. Nu facem parte din categoria „uşor de jumulit“, deci  suntem de evitat. În condiţiile as­tea, o ieşire la lac devine scumpă şi poate să dău­neze grav sănătăţii şi portofelului. Te enervezi, mân­carea nu-ţi prieşte şi eşti luat şi peste picior. Asta-i. Deci: nota 1/10.

Chez Toni
- Str. Goldeni nr. 3
- Tel.: 021.242.02.04
- 500 de lei pentru cinci persoane