Cine împarte parte îşi face, spune o vorbă din popor, şi ea se adevereşte în fiecare zi pe care o trăim. Să mă explic. În timp ce preşedintele Traian Băsescu se străduia să-şi ia un interviu, la televiziunea publică, de faţă fiind, în rol decorativ, doamna Rodica Culcer, nişte artişti şi nişte impresari din România erau total nemulţumiţi de modul în care au fost trataţi de Ministerul Turismului.
Traian Băsescu, altădată un apărător al artiştilor şi chiar un prieten - l-a cununat pe Dan Teodorescu de la trupa Taxi, iar Bodo i-a fost ginere -, acum pare ceva mai departe de problemele acestora. Presiunea e mare, trebuie să-l înţelegem, să avem compasiune: nu-i de colo să povesteşti unei ţări întregi, în prime time, la TVR, cum te-ai rănit cu „ditamai” beţişorul dotat cu un singur capăt cu vată, mai ales când pe piaţa românească nu găseşti neam aşa ceva. Şi, în acelaşi spaţiu de emisie, să pui la colţ bugetarii debutanţi, comparându-te cu ei, când ai început marinăria - de parcă nu e evident pentru oricine că marinarii nu trăiau din salariu, ci din activităţile „colaterale” jobului -, să-i feliciţi şi să le mulţumeşti românilor care muncesc afară, pentru că nu se întorc în ţară să aglomereze fondul de şomaj, şi să-i insulţi pe străini - cum ar fi spaniolii sau italienii -, cărora, potrivit lui Traian Băsescu, le convine să trăiască din ajutorul de şomaj şi nu acceptă cu uşurinţă munca mai prost plătită a imigranţilor. Presa internaţională a taxat această gândire cel puţin bizară a preşedintelui român.
Întorcându-mă la artişti, câţiva dintre aceştia au fost „făcuţi la buzunar”, cum se spune prin mahalalele unde trăiesc chelnerii şi tinichigiii respectaţi de Traian Băsescu, prin comparaţie cu medicii şi profesorii. Pe scurt, despre ce este vorba. Atât Ministerul Turismului, cât şi cel de Externe au adus artişti la Shanghai, pentru a binedispune vizitatorii pavilionului românesc, la momentul lansării noului brand turistic al României - cel cu frunzuliţa buclucaşă copiată, dar care e o scumpete de frunzuliţă: desenul plus nişte telefoane costă insignifianta sumă de 850.000 de euro.
În timp ce Ministerul de Externe a făcut contractele direct cu impresarii artiştilor, cum se procedează în mod normal, Ministerul Turismului a ales o variantă ingenioasă de a mai scurge nişte bănuţi unui apropiat al familiei prezidenţiale. Giovani Francesco, iubitul Ioanei Băsescu - domnişoara cu apartamentul de lux cumpărat din „vânzări anterioare” -, s-a interpus între minister şi impresarii artiştilor. Astfel că la artişti au ajuns mai puţini bani pentru că au fost nevoiţi să plătească de două ori comisionul: şi către propriul impresar, prin contract, şi către firma lui Giovani Francesco - „acreditat” de Ministerul Turismu-lui să intermedieze relaţia cu artiştii invitaţi la Shanghai.
Ce licitaţie? Ce cerere de oferte? Ce peach? Dacă-i un ban cinstit şi rapid de scos, de ce să ne mai formalizăm? Ce atâta vacarm, ce atâtea comentarii? Cine împarte caşcavalul lasă feliile mai lungi şi mai gustoase în farfuria sa şi a prietenilor! Cum putem condamna o aşa dovadă de solidaritate? Nu ne cerea chiar Traian Băsescu să fim solidari, că e o perioadă grea, de criză?
Iată că unii miniştri s-au conformat şi vin în sprijinul firmelor private. Începem să credem că e doar un amănunt faptul că cele mai multe astfel de societăţi comerciale care fac afaceri cu statul, pe timp de recesiune, sunt din clientela politică. Mai importante sunt viziunile, construcţiile, strategiile pentru ţară, nu sumele „ridicole” risipite din banul public, în paralel cu neputinţa Guvernului de a reporni economia şi de a stopa cheltuielile nejustificate din administraţia locală şi centrală.
Ei, şi ce dacă Mugur Isărescu a anunţat că Banca Naţională a României a revizuit prognoza de inflaţie pentru 2011, de la 2,8 la 3,1%, după ce a majorat estimarea pentru a-cest an, de la 3,7 la 7,8%, ca urmare a creşterii TVA? Acestea sunt fleacuri! Ştiri penibile din economie! Cifre care atacă interesul naţional şi siguranţa cetăţeanului prin teama inutilă pe care o sădesc în inimile românilor. Ei trebuie să creadă orbeşte şi să spere că această guvernare este capabilă să scoată ţara din fundătură, să o redreseze, iar pe cetăţenii ei să-i facă mulţumiţi de viaţa lor, fericirea fiind oricum o noţiune abstractă.
Dar ce să facem când însuşi preşedintele Băsescu ne taie elanul de a mai fi optimişti, spunând că „ţara, în criză, are nevoie de oameni puternici!”. Simt vânt de schimbare? De împrospătare? Sau doar un mic ghiont lui Emil Boc, pentru ca Traian Băsescu să se poată disocia de guvernare, după ce pe 6 mai a anunţat planul măreţ de austeritate a populaţiei, prilej nu tocmai de dansuri, cântece, viori, voie bună şi serbări din partea poporului său, ba aş băga mâna în foc că... dimpotrivă.
Dar, bineînţeles, sondajele de opinie care relevă faptul că Traian Băsescu şi PDL se află în picaj sunt trucate. Bine că nu sunt trucate licitaţiile de la ministerele care îmbogăţesc noua nomenclatură de partid şi de stat.
