Şosele reabilitate cu bani ai comunităţilor locale sau prin intermediul programelor europene sunt zilnic asaltate de camioane de mare tonaj. Deşi majoritatea drumurilor comunale şi judeţene au restricţii de 3,5 până la 7,5 tone, sunt intens folosite de şoferii de TIR care „pendulează” între DN 1 şi DN 1A pentru a fenta controalele autorităţilor rutiere.
Un exemplu sugestiv pentru cum se distruge un drum este foarte uşor de gă­sit în apropiere de Bu­cu­reşti. În comuna Periş, judeţul Ilfov, poate fi localizat unul dintre drumurile răscolite zilnic de ca­mioane, care în timp a devenit a­proape impracticabil pentru autoturisme. Traseul în cauză uneşte comuna Butimanu (si­tuată pe DN 1A) de Periş (via Lu­cean­ca şi Bălteni) şi este folosit intens de către camionagii pentru că oferă va­riante de ocolire a punctelor de control înfiinţate zilnic de către Com­pa­nia Naţională de Autostrăzi şi Dru­muri Naţionale (CNADNR) şi Auto­ri­tatea Rutieră Română (ARR).

Primăria se spală pe måini
Am încercat să aflăm de la Pri­măria comunei Periş povestea a­prig zdruncinată a acestui drum, întru­cât este cât se poate de sugestivă pentru situaţia în care se află zeci de drumuri din toată ţara. Şi, până la urmă, nu e chiar un drum oare­ca­re, întrucât trece taman prin spatele Palatului Scroviştea, loc de relaxare a şefilor statului. Iniţial, Lu­­cian Dumitru, viceprimarul co­mu­nei Periş, ne-a adus la cunoş­tin­ţă că, printr-o hotărâre a Consi­liu­lui Judeţean Ilfov (CJI), drumul în cau­ză a intrat în administrare ju­de­ţea­nă, ieşind din sfera de responsabilitate a comunei. Situaţia pare nefi­rească la prima vedere, dar este normală în viziunea autorităţilor loca­le. Cum s-a ajuns aici ne-a explicat chiar viceprimarul: „Fiind o por­ţiu­ne foarte mare de drum prin pă­du­re, posibilităţile noastre bu­ge­ta­re la nivelul actual nu ne permit să fa­cem întreţinerea drumului aşa cum se cuvine. Am discutat cu Ju­deţul (CJI - n.r.) şi, în urma discu­ţiilor, dru­mul a trecut în administrarea sa, evident, printr-o hotărâre de Con­siliu emisă la începutul a­ces­tui an. Cu toate acestea, a rămas la rangul de drum comunal”. Aşa­dar nu avem de-a face cu un drum jude­ţean, iar ca urmare limita de greutate legal admisă este de 3,5 to­ne. Deşi iniţial s-a ferit să abordeze pro­blema transportatorilor care dis­­trug şoseaua reabilitată cu bani pu­blici, Lucian Dumitru a recunoscut că „drumul face legătura între două sate ale noastre şi iese în drumul principal din comună. Prin le­gătu­ra care o face cu DN 1 şi DN 1A, o­fe­ră acces atât către Ploieşti, cât şi spre Bucureşti, fiind o bună varian­tă de ocolire a drumurilor naţio­nale”.
Întrebat ce măsuri a întreprins primăria pentru a-i împiedica pe camionagii să bată drumul comunal, oficialul a declarat că „până să intervină cei de la judeţ, noi am încercat şi încercăm chiar şi acum să limităm accesul maşinilor de ma­re tonaj”. Cum se face asta la Pe­riş? Foarte simplu. Întrucât comuna are contract de pază şi protecţie cu firma Dragon Star, un echipaj al firmei stă de pază la intrarea pe drum şi anunţă poliţia când pe a­colo trece un TIR. Până la urmă, nu-i opreşte nimeni pe camionagii. Ba, mai mult, unii au în parbriz chiar autorizaţii eliberate de pri­mă­ria localităţii. Acestea sunt motivate de faptul că „sunt localnici şi construiesc în comună”. N-am mai insistat cu întrebările la primăria din Periş, mai ales după ce am aflat că, imediat ce ne-am interesat de dru­mul cu pricina, câteva gropi mai mari au fost acoperite urgent cu nisip şi pietriş „ca să dea bine”. Am mers mai departe, la autori­tăţile care, teoretic, pot să-i oprească pe camionagii. Din păcate, acestea sunt tocmai cele de care fug şoferii cel mai abitir.

„Şase, cåntaru’!”
În fiecare zi, reprezentanţi ai CNADNR şi ARR efectuează controale atât pe drumurile naţionale, cât şi pe cele judeţene din jurul Bu­cureştiului. Echipajele lucrează de obicei la unison, pentru a asigura verificarea amănunţită a transpor­tatorilor. În timp ce agenţii compa­niei de drumuri verifică dacă greu­tatea autovehiculelor se înscrie în parametrii legali, cei de la ARR cer­cetează actele (taloane, certificate, autorizaţii, tahograf şi roviniete). Punctele de control sunt alese în funcţie de trafic şi sunt plasate de obicei în calea transportatorilor.
Zilnic, în jurul Capitalei sunt ve­rificate zeci de camioane şi TIR-uri, majoritatea având actele în re­gu­lă. Există, evident, şi multe ex­cepţii, iar inventivitatea celor care se sustrag într-un fel sau altul controlului creşte pe zi ce trece, odată cu modernizarea mijloacelor tehni­ce de comunicaţii. Spunem aceasta deoarece, pentru a evita „cântarul”, şoferii se anunţă între ei printr-un sistem de comunicaţii radio atunci când sunt opriţi ori când zăresc maşinile CNADNR şi ARR. Aproape toţi au în dotare staţii performante de emisie-recepţie, care funcţionea­ză pe frecvenţa liberă (27 MHz), ac­ce­sibilă oricărui cetăţean care dispune de echipamentele necesare. „Este suficient să treacă un camion prin punctul de control sau prin dreptul lui şi află imediat toţi”, a de­clarat pentru SFin un reprezentant al companiei de drumuri. În fiecare zi, „secretul” punctului de con­trol nu durează mai mult de câteva minute. De îndată ce auto­ri­tăţile îşi instalează cântarul, şoferii se anunţă între ei, iar şansele de a prinde câte un contravenient scad simţitor.
După stabilirea postului de control, cei vizaţi de autorităţi au la dispoziţie două variante: fie trag pe dreapta şi aşteaptă plecarea autori-tă­ţilor şi suspendarea temporară a controlului, fie intră pe drumurile judeţene sau comunale şi ocolesc punctul de control. De obicei, nu au timp de pierdut, aşa că mulţi intră încărcaţi cu zeci de tone pe drumurile făcute să reziste doar la 3,5 sau cel mult 7,5 tone.
Am vrut să vedem cum funcţio­nează sistemul şi am făcut o probă. Folosind o staţie de emisie-recepţie pe frecvenţă liberă, am rugat şo­ferii de TIR din zonă să ne comunice unde se află punctul de control. În două minute am primit trei răspunsuri (toate corecte), aceştia neavând de unde să ştie că îi contactăm chiar din punctul de control. Despre staţiile de emisie-re­cep­ţie trebuie spus că sunt perfect le­gale, se găsesc într-o gamă foarte va­riată, iar plaja de preţuri porneşte de la 50 de euro şi se opreşte la câteva sute. Evident, cu cât staţia este mai scumpă, cu atât este mai performantă, oferind posesorului o rază mai mare de acţiune. Pentru transportatori este o adevărată ma­nă cerească, deoarece, oricât ar fi de mari, preţurile staţiilor sunt de zeci, dacă nu de sute de ori mai mici decât o amendă în cazul în care sunt prinşi cu sarcină neauto­ri­­zată. Pentru a scăpa de acestea, unele firme de transport folosesc şi autoturisme dotate cu staţie, care merg în „recunoaştere” şi transmit poziţia posturilor de control.
În lipsa mijloacelor tehnice sau, cu alte cuvinte, dacă totul dă greş, transportatorii mai au o soluţie. Instruiesc şoferii să refuze cântări­rea camionului, amenda în acest caz fiind mult mai mică decât în situaţia în care sarcina transportată ar depăşi cu mult valoarea legal admisă. Cea mai mare amendă pre­văzută de legislaţie este de 30.000 de lei şi se aplică de către CNADNR pentru depăşirea greu­tăţii la marfă divizibilă.

Amenzi-record în 2010
În semestrul I al anului, Autoritatea Rutieră Română a efectuat 14.872 de controale în trafic privind transportul rutier public de persoane şi nu mai puţin de 97.390 controale având ca obiect transportul rutier public de mărfuri. Contravenţiile constatate au fost în număr de 960 pentru transportatorii de persoane şi de 6.607 pentru cei de marfă.
Aşa cum am arătat, ARR colaborează deseori cu CNADNR, iar în perioada de referinţă menţionată autorităţile au efectuat 6.250 de controale mixte. Au fost verificate 76.968 autovehicule înmatriculate în România şi 10.093 din străinătate. Dintre acestea, au fost cântărite 4.795 româneşti şi 1.027 din alte state. În urma controalelor, ARR a aplicat 5.227 amenzi în cuantum total de 19.884.860 lei.
În ceea ce priveşte situaţia comparativă privind controlul operatorilor de transport străini pentru semestrul I al anului trecut şi intervalul similar al acestui an, numărul de amenzi aplicate a fost de 248, cu 48 mai multe decât în 2009. De asemenea, valoarea amenzilor aplicate a crescut de la 428.500 de lei în primul semestru din 2009 la 1.009.750 de lei în 2010. Într-un top al transportatorilor străini care încalcă legea românească, pe locul I se află Ungaria (atât în 2009, cât şi în 2010), pe locul II Polonia (respectiv Bulgaria în, 2009). Bulgaria este în acest an pe locul III la numărul de sancţiuni aplicate.