Prodecanul Baroului Bucureşti, Ion Dragne, ar putea ajunge în faţa co­misiei centrale de disciplină a Uniu­nii Naţionale a Barourilor din Ro­mânia (UNBR), după plecarea in-tempestivă de la firma de avocatură Muşat & Asociaţii. Pe data de 17 mai, acesta a notificat casa de avocatură unde era partener de inten­ţia de a se retrage, iar la sfârşitul lunii iunie şi-a înfiinţat propria societate de avocaţi, Dragne şi Aso­ciaţii. Potrivit actelor de asociere la Muşat & Asociaţii, care îi poartă semnă­tura, Dragne se obliga să notifice intenţia de plecare cu 8 luni înainte de a se retrage. În a­cest interval, se angaja să-şi des­fă­şoare activitatea profesională în cadrul societăţii unde era partener, în conformitate cu programul obiş­nuit de lucru şi îndatoririle ce îi reveneau.

Avocaţii din structura de conducere a societăţii Muşat & Asociaţii nici n-ar fi bănuit, în urmă cu câteva luni, că al doilea om din firmă va pleca val-vâr-tej la jumătatea anului. Au fost câteva semnale - o oarecare răceală, retrage­re „în pluton” cu alţi avocaţi ai departamentului Litigii la orele de ma­să -, dar într-o firmă mare, unde viaţa se scurge alert printre deadline-uri scur­te şi zeci de întâlniri cu clienţii, astfel de situaţii apar frecvent şi trec aproa­pe neobservate. Când unul dintre par­teneri a fost abordat de un „ju­nior” din firmă, căruia îi ajunsese la ureche zvonul plecării lui Ion Drag­ne, coordonatorii n-au ştiut ce să creadă: al doilea om din ierarhia so­cie­tăţii luase deja decizia de a pleca, dar nu avea curajul să le spună? To­tul s-a tranşat la un prânz stropit cu şam­panie, la care Gheorghe Muşat, fon­da­torul firmei, i-a invitat pe par­teneri pentru a discuta anumite probleme. Printre care, evident, şi cea a retra­gerii lui Dragne - în cazul în care plecarea se confirma.

A fost o bună ocazie de a cunoaşte intenţiile celui care a condus, până în luna iunie, departamentul de Li­tigii şi Arbitraj al firmei Muşat & Aso­ciaţii. Ion Dragne le-a spus celorlalţi par­te­neri că este nemulţumit şi vrea să ple­ce. Şampania a rămas deschisă în fra­pieră, discuţiile s-au încins şi au rămas fără concluzii, iar avocaţii au plecat îngânduraţi. Dragne fusese recrutat chiar de Gheorghe Muşat, în iulie 2001, iar de la 1 ianuarie 2004 deve­nise partener. În ultimii trei ani fir­ma de avocatură îi asigurase venituri bune, iar planurile societăţii pre­ve­deau o consolidare a departamentului coordonat de Dragne.

Conflictul s-a acutizat
Ce îl nemulţumise pe şeful Liti­giilor de la Muşat & Asociaţii?
Coordonatorii firmei au aflat mo­tivele din notificarea trimisă de Ion Dragne pe 17 mai: neacordarea drepturilor băneşti cuvenite şi neasigura­rea condiţiilor de lucru normale. Foştii săi colegi i-au reamintit că în primele cinci luni din 2010 Dragne a transferat din conturile societăţii peste 450.000 de euro, cu titlu de tra­geri personale, şi că drepturile bă­neşti se stabilesc şi se acordă la sfâr­şitul anului financiar, după ce bilan­ţul este aprobat în Adunarea Gene­rală a Asociaţilor. Ion Dragne a făcut referire, în notificarea sa, şi la anumi­te sume reţinute de la plată în 2009, iar avocaţii i-au reamintit că a votat pentru constituirea unui fond de re­zervă, care să acopere cheltuielile so­cietăţii pentru o perioadă de timp şi chiar a argumentat, la vremea respectivă, necesitatea rezervei în condiţiile de criză economică. Cât despre con­diţiile de muncă, acestea pot fi uşor intuite chiar de pe bd. A­via­torilor, privind clădirea din beton şi sticlă, cu multe etaje, ce apar­ţine firmei de avocatură.
Plecarea grăbită a avocatului Drag­ne a stârnit nu doar nedume­ri­rea foştilor săi parteneri, ci şi nemul­ţumirea colegilor care l-au notificat pe prodecanul Baroului, la 1 iulie, să predea documente importante în ac­tivitatea firmei, printre care origina­lul contractelor de asistenţă juridică cu onorarii de succes şi situaţia clien-ţilor pentru care nu s-au emis facturi. Avocaţii i-au reproşat că, de la data de 17 mai, Dragne a frecventat firma spo­radic, refuzând comunicarea cu cei­lalţi parteneri pe marginea dosa­re­lor de instanţă încredinţate de clienţii firmei pe consultanţă, iar implicarea sa în coordonarea dosa­relor a fost a­proape inexistentă, fapt pentru care firma a fost nevoită să aloce alţi par­teneri pe anumite dosare.

După două săptămâni, Baroul Bucureşti şi avocaţii din conducerea UNBR aflau că Ion Dragne nu pre­dase 232 de dosare de instanţă aflate în responsabilitatea sa directă şi nici documentele menţionate în ultima notificare. Cu această ocazie, aso­ciaţii firmei de avocatură l-au rugat pe fostul lor coleg să se conformeze obliga­ţiilor ce îi reveneau, în caz contrar fiind obligaţi să facă apel la mijloa­cele prevăzute de lege şi statutul profesiei.
Ion Dragne s-a apărat şi a precizat că respinge toate acuzaţiile, punct cu punct, spunând că şi-a desfăşurat ac­tivitatea în mod corespunzător, şi-a reprezentat clienţii în mod adecvat, a colaborat cu avocaţii desemnaţi să preia dosarele, iar neregulile desco-perite ulterior retragerii sale ar fi fost doar o încercare neelegantă şi nereu­şită de „preconstituire de dovezi în­doielnice”. De asemenea, într-o epistolă virulentă, a reiterat ideea că so­licitările sale financiare nu sunt ne­re­zonabile şi a punctat faptul că nu-i erau asigurate condiţii normale de lucru. Foştii săi parteneri nu i-au mai răspuns, dar au hotărât să studieze posibilitatea de a redacta o plângere în care să ceară sancţio­na­rea disciplinară şi despăgubirea precizată în actele statutare.

Un prodecan nu respectă statutul profesiei?
Şi aici lucrurile intră într-o altă sferă, pentru că Ion Dragne a semnat în deplină cunoştinţă actele de aso­cie­re care-i aduceau calitatea de par­te­ner al firmei şi probabil venituri mult mai mari decât ar fi avut dacă nu le semna. Potrivit prevederilor sta­tutare ale firmei, „un asociat se poate retrage oricând din societate, cu condiţia de a notifica, în scris, ce­lorlalţi asociaţi şi Baroului Bucureşti, intenţia de retragere cu cel puţin 8 luni înainte de data retragerii”. Pe pe­­rioada cuprinsă între data notifi­cării intenţiei de retragere şi data îm­pli­nirii termenului de opt luni, aso­cia­tul este însă obligat să-şi desfă­şoa­re ac­tivitatea în cadrul societăţii în conformitate cu programul obişnuit de lucru. Mai mult, statutul prevede că „proprietatea unei părţi de industrie (adică primirea unor acţiuni ale so­cie­t­ăţii de avocatură - n.r.) repre­zin­tă adeziunea necondiţionată la sta­tut şi interdicţia de a aparţine u­nei alte for­me de exercitare a profesiei de avocat”. Astfel, decizia de re­tra­gere trebuia să-şi producă efectele dupa expirarea perioadei de preaviz, adică la 17 ianuarie 2011.

Potrivit statutului societăţii de a­vo­catură, încălcarea prevederilor a­ces­tuia atrage răspunderea asociatului retras pentru repararea prejudiciilor cauzate societăţii şi asociaţilor şi plata unor daune interese compensa­torii, care pot atinge uşor câteva sute de mii de euro. Mai mult, nerestitui­rea la prima cerere a documentelor confidenţiale, nereturnarea origina­le­lor, copiilor realizate şi fotocopiilor aflate în posesia avocatului, a dosa­re­lor în care acesta a acordat asistenţă, poate atrage, separat de repararea pre­­judiciului prevăzut, şi daune inte­rese compensatorii de alte sute de mii de euro.
Ion Dragne spune însă că termenul de preaviz s-a îndeplinit încă de pe 30 iunie - adică la mai puţin de două luni de la notificare -, funcţia pentru care a fost instituită această pe­rioadă premergătoare retragerii dintr-o organizaţie. Mai mult, deşi a semnat de bunăvoie actele de aso­cie-re, el lasă de înţeles că nu a respectat prevederile statutului referitoare la perioada de opt luni în care trebuia să rămână în societate întrucât există re­guli privitoare la nulitatea dispo­zi­ţiilor unui act care conferă unei părţi avantaje în mod exclusiv, iar celei­lalte părţi toate obligaţiile posibile.

Dacă litera statutului firmei la ca­re a lucrat poate fi interpretată acum de Ion Dragne, prodecanul Baroului ar încălca însă articolul 199, litera 1 din Statutul profesiei de avocat, care spune că „asociatul se poate re­trage oricând din societate, cu con­diţia de a notifica, în scris, celorlalţi asociaţi intenţia de retragere cu cel puţin 3 luni înainte”. Iar aici nu prea încap interpretări.

Niciun comentariu
După plecarea lui Ion Dragne, de­par­tamentul de Litigii şi Arbitraj de la Muşat & Asociaţii a primit un alt coordonator. Gheorghe Buta, fost pre­şedinte al Secţiei Comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost re­crutat imediat şi a devenit par­tener al firmei de avocatură. Ion Drag­ne a fon­dat o nouă firmă, Drag­ne şi Asociaţii, alături de un grup de avocaţi printre care se regăsesc şi foşti colaboratori de la Muşat & Asociaţii.

Rugaţi să explice motivele des­păr­­ţirii şi să spună cum se va „în­chide” acest conflict, niciunul dintre protagonişti nu a vrut să comenteze. Gheor­ghe Muşat a refuzat din start orice co­municare, iar Ion Dragne nu a răs­puns întrebărilor adresate de SFin. Doar Mona Muşat, co-mana­ging partner al firmei de avocatură, şi-a exprimat regretul că „prodeca­nul Barou­lui Bucureşti, căruia puţin i-a lipsit să fie decan, nesocoteşte în­tr-o manieră dispreţuitoare normele legale pri­vind uzanţele cinstite ale profesiei. Este un exemplu prost pentru tânăra generaţie de avocaţi”.
Cazul ar putea ajunge curând în a­tenţia UNBR, deoarece Legea 51/ 1995 prevede că „anchetarea abaterii şi exercitarea acţiunii disciplina-re pri­vind pe membrii organelor de con­ducere ale uniunii şi pe decanii barourilor sunt de competenţa comi­siei permanente a uniunii barouri­lor. Persoana anchetată sau trimisă în judecată disciplinară nu participă la luarea hotărârii”. Ion Dragne este prodecan al Baroului Bucureşti şi, potrivit legii, „îl  înlocuieşte pe decan la cererea sa sau în absenţa acestuia”.
Odată ajunsă la comisia permanentă, plângerea firmei Muşat & Aso­ciaţii referitoare la perioada prea­vi­zului s-ar putea extinde şi asupra al-tor aspecte din activitatea lui Ion Dragne, cum ar fi racolarea clientelei sau atragerea unor asociaţi sau sala­riaţi ai firmei pentru care a lucrat, în scopul înfiinţării unei entităţi concurente, fapte catalogate de Statutul profesiei de avocat ca fiind acte de concurenţă neloială.