Intermedierea imobiliară a fost în anii trecuţi, alături de activităţi precum curieratul sau distribuţia, una dintre cele mai mobile meserii. Un agent imobiliar făcea cu maşina, în perioada „de glorie”, până la 5-6 vizionări pe zi. De când au scăzut tranzacţiile şi multe agenţii au dat faliment, maşinile acestora fac neîncăpătoare parcurile de autoturisme rulate.
Pe o piaţă normală, reduce­rea drastică a numărului de firme dintr-un domeniu nu ar trebui să bucure pe ni­meni. Asta deoarece, cu cât există mai multe firme, cu atât calitatea ser­viciilor e mai bună, ca rezultat fi­resc al concurenţei. Nu aceeaşi si­tua­ţie este însă în cazul agenţiilor imobiliare. Aici, lăsând la o parte puţine­le firme profesioniste, succesul facil şi profitul imediat au atras extrem de mulţi oameni fără pregătire, pentru care principala activitate era în­casarea comisionului de intermediere. Dacă fişa postului unui agent cuprindea prospectarea pieţei, cali­tăţile imobilului prezentat şi ale îm­prejurimilor, verificarea absenţei li­tigiilor, viciile ascunse şi multe alte aspecte, cei mai mulţi agenţi percepeau un comision gras pentru simplul fapt că facilitau vizita la adresa din anunţul de vânzare. Vina pentru toate acestea nu aparţine însă exclusiv agenţilor. Într-o perioadă în care preţurile creşteau de la o săptămână la alta, nimeni nu avea timp să caute o agenţie serioasă, cu atât mai mult cu cât nici nu existau date uşor de obţinut în acest sens. Cu cât munca unui agent era însă mai laborioasă, cu atât mai puţin timp îi rămânea acestuia pe zi să facă vizionări. Mai precis, un agent neprofesionist pu­tea să facă şi şase-şapte vizionări pe zi, pe când unul care aloca mai mult timp fiecărui client nu putea face de­cât două-trei vizionări. „Pen­tru un agent profesionist, e greu de conce­put mai mult de două-trei vi­zionări pe zi, în condiţiile în care ar exista cerere. Asta fiindcă ac­ti­vitatea unui agent nu înseamnă doar mun­ca de teren”, explică Ru­xandra Cle­ciu, pre­şedinte al Asocia­ţiei Române a Agen­ţiilor Imobiliare (ARAI).
În această perioadă însă, poten­ţialii cumpărători nu mai sunt pre­saţi să cumpere de frica scumpirilor săptămânale, tranzacţiile sunt mai pu­ţine şi, prin urmare, profiturile in­t­ermediarilor imobiliari sunt mult reduse. Cei care au ales meseria de agent imobiliar pentru a câştiga semnificativ şi rapid, fără prea mul­tă muncă, au cam renunţat. În plus, având în vedere păţa­nii­le recente ale multor cumpărători, clienţii au de­venit mai atenţi şi mai educaţi. „În prezent, un agent profesionist este nevoit frecvent să mear­gă de mai multe ori cu un client pentru a revi­zita un imobil”, precizează Cle­ciu. Dacă agenţii care-şi făceau treaba mai prost aveau timp de mai multe vizionări cu clienţii, dispariţia acestora de pe piaţă nu e nicio pier­dere. Sigur e însă un câştig: dispari­ţia lor din trafic.

Radieri şi suspendări
Pe lângă numărul mare de firme radiate, ca urmare a reducerii cere­rii, atât în zona Bucureşti- Ilfov, cât şi în ţară, un mare număr de agenţii imobiliare şi-au suspendat activita­tea pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă. Astfel, conform datelor de la Registrul Comerţului, din cele 4.859 de agenţii imobiliare existente, 1.496 au activitatea suspendată în 2010. În Ilfov, tot pentru anul curent, din 339 de agenţii 98 au activitatea suspen­dată. Cu alte cuvinte, doar în prima jumătate a anului curent, aproape a treia parte din agenţiile imobiliare şi-au suspendat activitatea în regiu­nea Bucureşti-Ilfov. Iar la o scară mai redusă acest aspect este valabil pentru întreaga ţară.
Analiştii estimează până la finele anului în curs o reducere la o treime din numărul existent în perioada de boom, adică mai puţin cu 6.000-7.000 de agenţii. „Nu trebuie uitat însă că multe agenţii îşi desfăşoară activitatea la negru. Acest lucru a existat încă de la început, dar a fost încurajat de impozitul forfetar de anul trecut. După forfetar, puţini au ales PFA şi mulţi munca la negru. Şi dintre aceştia, mulţi au dispărut”, a declarat Cleciu.

Trafic greu
Dacă angajatul unei firme oarecare foloseşte maşina personală în ge­neral doar pentru a merge şi a se întoarce de la serviciu, pentru un agent imobiliar mersul cu maşina a devenit aproape un obiect de activitate. „Dacă în urmă cu zece ani erau mulţi agenţi care foloseau autobuzul sau metroul, în perioada de boom acest lucru era aproape de neconceput. În cazul agenţiilor care aveau multe terenuri în portofoliu, situate mai ales pe lângă Bucureşti, munca fără maşină proprie, telefon şi laptop era de neconceput”, a declarat Cătălin Zărescu, director de marke­ting al Cagead Intermed. Acesta a-min­teşte că în urmă cu doi-trei ani se cumpărau şi terenuri la mare distanţă de Capitală, în plin câmp, unde agenţii nu aveau cum să ajun­gă cu mijloace de transport în co­mun. „Există în principal trei tipuri de agenţii: mici, care sunt şi cele mai multe, la care agentul lucrează cu maşina lui, medii, care au sub 10 angajaţi şi care dispun de două-trei maşini pentru toţi la un loc, prin ro­ta­ţie, şi agenţiile mari, care au 20-25 de angajaţi, cu o maşină pentru fie­care”, detaliază Cleciu.
La finele anului 2007, conform da­telor de la Registrul Comerţului, existau la nivel naţional aproape 11.809 de agenţii imobiliare, 11.003 fiind în funcţiune. Doar în Capitală erau în activitate atunci 4.123 de fir­me, ai căror angajaţi ajungeau să fa­că şi 6-7 drumuri pe zi. Acum, telefo­nul agenţiilor sună tot mai rar şi drumurile sunt tot mai puţine. Dacă mulţi îşi lăsau meseria de bază, în urmă cu 3-4 ani, ca să devină agenţi imobiliari, acum e invers - dacă nu se renunţă de tot la meseria de agent, aceasta devine de multe ori auxiliară. Nici firmele mari şi cu tradiţie precum Cagead Intermed nu fac excepţie. „Noi punem tot mai puţin accentul pe activitatea de agenţie imobiliară şi tot mai mult pe property management”, a precizat Zărescu.

Furnizori de autoturisme rulate
Multe agenţii dintre cele care au ră­mas în activitate şi-au redus atât numărul de angajaţi, cât şi parcul de maşini. Problema e că multe dintre parcurile cu maşini second-hand nu mai au loc. „Parcurile de autoturis­me rulate sunt pline de maşini de la agenţii imo­biliari care nu mai pot plăti. Au existat multe agenţii imobiliare care au atras extrem de mulţi agenţi, fără a le oferi altceva decât un brand im­portant sub care să lucreze. Cu alte cuvinte, când aceştia îşi cumpărau maşină, şi-o cumpărau cu banii lor, iar de la apariţia crizei agenţii res­pectivelor firme nu au mai făcut faţă leasingului şi au cedat maşinile parcurilor auto second-hand”, a decla­rat Zărescu.
Dar acest fapt ajută, paradoxal, chiar unele agenţii imobiliare, care dacă pierd pe o parte, câştigă pe alta. Una dintre agenţiile cu tradiţie, care a cunoscut o extindere puternică pe toate sectoarele imobiliare, este Eu­ro­est. Iar dacă terenurile pentru dezvoltări imobiliare nu se prea vând cu spor în această peri­oadă, Eu­roest oferă terenuri pentru firmele de lea­sing. „Am avut cereri de teren pen­tru platforme betonate de la firme de leasing care nu mai au loc unde să depoziteze maşinile primite îna­poi. Am avut patru cereri pentru peste două hectare de teren”, afirmă Dargoş Dragoteanu, patronul Euro-est. „Dacă lucrurile evoluează în acest fel, tot mai multe maşini se vor muta de pe stradă în parcurile de autoturisme rulate, cărora nu le rămâne de­cât să le supraetajeze sau să achizi­ţio­neze terenuri”, a con­chis Zărescu.