În vizită la Timişoara

de Andra Dumitrescu in Recomandari pe 6 August 2010, 16:55

  • print
  • rss

Vară fierbinte, la Timişoara se lucrează. Dacă săptămâna trecută aminteam de pre­zen­ţa Teatrului German în Austria, e mo­men­tul să aflaţi că la acele temperaturi ridicate şi Teatrul Mihai Eminescu este în plină activitate. Spectacolul „În vizită”, în regia lui Ale­xan­dru Dabija, a avut premiera la Sala 2 a Tea­­trului Naţional timişorean. Un spectacol mon­tat după piesa lui Roland Schimmel­pfennig, dramaturg german contemporan. O asumare nu atât riscantă, cât curajoasă, în teatrul lui Schimmelpfennig graniţa între ab­surd, umor negru şi grotesc fiind aproape im­perceptibilă. Regizorul montează piesa cu respect pentru textul autorului, oprindu-se cu grijă asupra tipurilor de relaţii şi a naturii umane. Suntem în faţa poveştii fiului întors acasă la tatăl pe care nu l-a cunoscut niciodată. În realitate, la casa actualei soţii (Edith) a tatălui, locul unde găseşte un univers casnic în care Helmut - singurul bărbat din locuinţă, înconjurat de patru femei de vârste diferite - lucrează la traducerea poemului „Paradisul Pierdut” al lui John Milton, iar în momentele de răgaz ori merge la vânătoare ori flirtează. O iubeşte pe Sonia (nepoată a soţiei), care îşi doreşte un copil şi convieţuieşte cu cele două fiice ale lui Edith: Isabel, care visează să de­vi­nă actriţă, şi Marietta, fiica cea mare, pentru care speranţele unui mariaj nu se întrevăd... Este lumea în care intră şi Peter, cel care, ca un „adevărat” fiu, calcă pe urmele părintelui său, seducând trei dintre femeile care lo­cuiesc aici. Atmosferă încărcată de simboluri, plasată undeva între lumea lui Ibsen şi cea a clasicilor ruşi. Frustrări, angoase, păcate, de­gra­dare morală, stări şi sentimente a căror apa­rentă rezolvare... nu există. Regizorul Ale­xan­dru Dabija construieşte un spectacol coe­rent şi bine nuanţat, lucrat în registre di­fe­ri­te, compus dintr-o succesiune de imagini care nu duc lipsă de tensiune şi intensitate, iar co­la­borarea cu Helmut Sturmer, un maestru al scenografiei care optează pentru decorul clasic, are ca rezultat un spectacol-portret al unei lumi agresive şi confuze. Com­ple­xitatea ro­luri­lor şi interpretarea lor dau o notă bună trupei de actori formate din Da­mian Oancea (Helmut), soţ, amant şi stăpân, Călin Buzoia­nu (Pe­ter), fiul seducător, actor a cărui miş­ca­re scenică este de remarcat, Edith (Victoria Su­chici Codricel), Mălina Manovici şi Claudia Ieremia. Un spectacol care propu­ne suficiente motive pentru a fi văzut.
 
Abonează-te
la newsletter

Abonează-te la newsletter şi săptămânal te vom ţine la curent cu cele mai importante informaţii!





Adauga comentariu:

caractere disponibile
capcha

EDITORIAL

de Adrian Vasilescu

Banii nu vin niciodată după nevoi

Înainte de criză, cu deosebire în anii 2004-2008, societatea românească a avut iluzia unei creşteri a nivelului de bunăstare. Fiind­că în tot acest timp a consumat mai mult decât a produs. Dar banii din care popu­laţia plătea consumul nu erau din eco­no­mi­sirea internă. Erau adunaţi de către bănci, cu împrumut, din economisirea altor ţări. Achităm acum nota de plată.

»continuare



Acceptand sa utilizati acest site, declarati in mod expres si implicit ca sunteti de acord cu Termenii si Conditiile impuse de SC Saptamana Financiara SRL. Preluarea şi reproducerea informaţiilor şi imaginilor publicate pe site-ul www.sfin.ro se poate face doar cu respectarea Termenilor şi Condiţiilor.

© Copyright Saptamana Financiara S.R.L. 2005-2009
"Sfin" si "Saptamana financiara" sunt marci inregistrate ale S.C. Saptamana Financiara S.R.L.
® Powered by Gazeta Online & 3Waves Net