… mândrul Decebal, spunea poetul Neniţescu, deşi pentru mine realitatea era complet inversată. Eram la restaurantul Decebal şi lângă mine se afla Sar­mia, o prietenă venită din Izmir, Turcia. Stăm pe mi­cuţa terasă, separaţi de stradă doar de un paravan de sticlă. La interior te sufoci de căldură şi oricum nu este nimeni să se uite la tine. De altfel de­co­raţia sumbră şi dungată nu te îndeamnă la conversaţie. Nici lustrele din pastă de sticlă închise la cu­loare. Un rastel cu vinuri româneşti şi italiene do­ve­deşte mai mult interes, dar îl abandonez repede ca să-mi găsesc convivi pe terasă. Aici, pe fotoliile din răchită plastică este nimerit să uiţi puţin de arşiţa zilei. E şi prietenul Radu cu noi. El ne-a recomandat locul, căci chiar în casa de alături el a des­chis un fel de băcănie de lux. De ce nu? Să ne în­toar­cem la seara noastră. Sorbim un Montepulciano d’Abruzzo, aşa, ca aperitiv, şi studiem meniul. Pen­tru felul întâi ale­gem şi comandăm: salată de vinete pentru Sarmia, brânză de capră însoţită de legume la grătar pentru Ali, soţul Sarmiei, o caprese pentru Radu, iar pentru mine un carpaccio de vită la care am renunţat la rucola (prea tare la gust), dar înso­ţită de sos pesto şi ceva parmezan. Foarte mulţumiţi de toate intră­rile, facem o pauză... ca să ne tihneas­că. Seara a avansat rapid şi parcă s-a mai ră­corit… ne pregătim pentru repriza a doua (de mâncare căci, slavă Dom­nului, Campionatul Mondial s-a sfâr­şit, iar terasele, grădinile, restaurantele şi ca­fe­nelele bucureştene şi-au regăsit liniştea). Pentru mine un muşchiuleţ de berbecuţ mustind, pe care l-am apreciat la justa lui valoare, acompaniat de un cartof copt şi acoperit cu unt şi caşcaval. Pentru Ali un steak de viţel cu salată verde, destul de moale pe gustul meu, pentru Sar­mia un ton la grătar cu o garnitură de orez săl­batic, iar pentru Radu un risotto cu crevete stropit cu lă­mâie. După ce am înghiţit toate astea, nimeni nu prea mai putea să se mişte. Dar efectul „haplea“ ne-a împins să împărţim la de­sert (şi împreună cu o a doua sticlă de vin) o fondue de ciocolată cu fruc­te, aşa „pour la bonne bou­che“, cum spune turcul… Ali, soţul Sarmiei. Atmos­fe­ra este plăcută, maşinile care se duc spre oraş se fac mai rare… mai puţin zgomot, mai multă căl­dură... umană. Despre serviciu. La început destul de rece, am reuşit să depăşim bariera comunicaţională ca să ajungem la sfârşit la o relaţie aproape prietenească. Nota 6/10.

Decebal
✔ Str. Barbu Văcărescu nr. 51
✔ Tel.: 0724.891.819
✔ 330 de lei pentru patru persoane