Patruzeci de miliardari americani şi familiile lor s-au angajat miercuri să doneze jumătate din averile lor până la finalul vieţii lor unor organizaţii caritabile, ca parte a unei iniţiative lansate de către cei mai bogaţi dintre ei, respectiv Bill Gates şi Warren Buffett. Aceasta este ştirea care a trezit populismul ziariştilor români, încurajaţi şi de faptul că printre cei care şi-au exprimat disponibilitatea filantropică se află figuri marcante ale societăţi americane, precum fondatorul CNN, Ted Turner, primarul New York-ului, Michael Bloomberg, co-fondatorul Oracle, Larry Ellison, şi producătorul de filme George Lucas. "Suntem abia la început, dar răspunsul a fost formidabil", a spus Buffett, dar organizatorii au precizat că angajamentele primite nu reprezintă obligaţii contractuale.

Chestionaţi de ziarişti, omologii autohtoni ai miliardarilor de peste ocean au reacţionat în diverse modalităţi: de la respingerea categorică a ideii, la stupoare, până la răspunsuri diplomatice care fac trimitere la absenţa deductibilităţilor din legislaţia fiscală din România şi neîncrederea în administratorii publici ai eventualelor fonduri donate. Din punct de vedere uman, reacţia lor e una naturală. Nimeni, indiferent cât de bogat ar fi, nu şi-ar dona jumătate de avere la apelul telefonic al unor jurnalişti. Mai greu de înţeles, cel puţin la prima vedere, este elanul filantropic al miliardarilor americani. Analizând însă legislaţia fiscală din SUA, însă, nici comportamentul acestora nu mai pare don quijotesc. În realitate, ei îşi donează cel mult 15% din câştigurile brute realizate, restul reprezentând taxe şi impozite pe care oricum le-ar fi plătit statului. Asta lăsând la o parte impozitele anuale pe proprietate şi cheltuielile de întreţinere pe care prin actul donaţiei nu le mai plătesc ei, ci organizaţiile caritabile beneficiare.

 

 

Imaginaţi-vă că trăiţi într-o ţară în care impozitul pe venit este 40%, iar taxa pe moştenire de 50%. Cu alte cuvinte, ignorând alte taxe si impozite, statul v-ar confisca aproape jumătate din venitul anual realizat, pentru ca apoi să-şi însuşească şi jumătate din averea pe care aţi dori să o lăsaţi moştenire copiilor. Aţi avea toate motivele să încercaţi să evitaţi plata impozitelor. Conştient însă, statul respectiv vă oferă însă destule portiţe pe care să le exploataţi: de la deductibilităţi considerabile pentru cheltuielile medicale, pentru pensiile private şi alte forme de economisire, pentru creşterea copiilor, şi nu în ultimul rând o deductibilitate de până la 50% din venitul brut pentru donaţii în scopuri caritabile. Cine n-ar simţi dintr-o dată un fior filantropic? Dacă cineva n-are încredere în administrarea banilor săi de către stat, poate decide să doneze în scop caritabil 50% din venitul brut anual, eventual către o fundaţie înfiinţată de el. Oricum 40% din aceşti bani donaţi ar fi fost luaţi de stat prin impozitul pe venit. În plus, în timpul sau la finalul vieţii, venitul net suplimentar obţinut în cazul în care nu ar fi fost efectuată donaţia, în valoare de 30% din venitul brut, ar face subiectul, chiar şi în cazul în care acesta a fost folosit pentru achiziţionarea de valori mobiliare sau imobiliare, unui nou impozit pe transfer de proprietate în valoare de 50%. Cu alte cuvinte, copiii respectivei persoane ar benefica de numai 15% în plus din venitul brut realizat de părinţii lor, dacă aceştia nu ar fi optat pentru donaţia în scopul caritabil. Şi asta fără a lua în calcul diferitele alte cheltuieli de întreţinere sau administrare şi impozite pe proprietate pe care o avere le poartă de-a lungul anilor. În realitate, opţiunea filantropilor americani este cea între a “dona” 35% din venitul brut statului sau a dona 50% din acesta unor organizaţii caritabile, asupra cheltuielor cărora ar putea avea şi un control mult mai mare. În plus, în cazul în care donaţiile se fac către universitaţi sau institute de cercetare, ar putea influenţa scopul investiţiilor acestora şi beneficia de prestaţia absolvenţilor în firmele în care sunt acţionari. Iar pentru orgoliul personal, mai pot admira şi statuile personale ce vor trona în respectivele lăcaşuri.

 

 

Contribuţiile caritabile deductibile în Statele Unite sunt variate şi arată de ce societatea civilă este atât de puternică acolo. În plus, contribuie şi la cultivarea anti-etatismului, organizaţiile private fiind concurente cu statul pe banii contribuabililor. Aceste contribuţii pot fi făcute către un stat membru al SUA sau către o organizaţie sau către un fond înfiinţat potrivit legislaţiei şi care activează exclusiv în scopuri caritabile, religioase, culturale, ştiinţifice sau literare sau pentru prevenirea violenţei împotriva animalelor. Donaţiile către biserici sinagogi sau oricare altă organizaţie religioasă sunt şi ele deductibile, ca şi cele acordate veteranilor de război, pompierilor, apărării civile sau societăţior fraternale.

 

 

În prezent, SUA are un impozit progresiv pe venit a cărei cotă marginală superioară este de 35%. De la 1 ianuarie 2011 însă, încheindu-se perioada de aplicare a reducerilor fiscale ale guvernului Bush, cota marginală superioară revine la nivelul de pe timpul guvernării Clinton, şi anume 39,6%. În plus deducerile donaţiilor în scopuri caritabile, nu sunt în valoare de 2% din impozitul pe venit, cât are voie un contribuabil român să aloce unor ONG-uri (adică aproximativ 0,0032% din venitul brut), ci pot ajunge până la 50% din venitul brut. Limita de 50% se aplică donaţiilor către toate autorităţile de caritate publice, către toate fundaţiile mari operaţionale private şi către anumite fundaţii private care distribuie contribuţiile primite în termen de 2 luni şi jumătate de la primirea donaţiei anuale către autorităţile de caritate publice sau catre cele private operaţionale. Mai există o limită a deductibilităţii de 30% care se aplică restului fundaţiilor private, societăţilor fraternale şi organizaţiilor de veterani, etc. În plus, SUA mai are un impozit pe moştenire care la prima vedere pare progresiv, ridicându-se de la 18% la 55% din valoarea acesteia, în funcţşie de anumite praguri. Cum însă se aplică şi în acest caz un sistem de deduceri, proprietăţile moştenite în valoare de până la 3,5 milioane de dolari nu sunt taxate, restul fiind subiectul unei cote unice de 45% din valoarea moştenirii care excede 3,5 milioane. La aceasta se adaugă, proprietăţile de peste 10 milioane de dolari ale celor ce decedează până la 31 decembrie 2010, vor fi subiectul unei taxe suplimentare de 5%.

 

 

Donaţiile în scopuri caritabile sunt folosite şi de familiile americane cu venituri medii din acelaşi motiv pentru care le efectuează miliardarii americani. De exemplu, în 2011 cea mai redusă cotă marginală de impozit pe venit va fi de 15% pentru veniturile anuale mai mici de 70 mii de dolari, în creştere cu 5 puncte procentuale faţă de 2010. Urmatoarea cotă, pentru cei ce depăşesc 70 mii de dolari este de 28%. Numai că familiile au cheltuieli deductibile considerabile. De exemplu, pentru sănătate şi stomatologie, deducerea este de 3.000 de dolari, pentru creşterea a doi copii, 6.000 de dolari sau pentru plata ratei la un credit imobiliar, 9.000 de dolari. Dacă se scad aceste deductibile şi se adaugă şi altele, printre care cele caritabile, venitul impozabil al unei familii cu un venit brut de 90.000-100.000 de dolari, scade sub pragul de 70.000 de dolari şi nu se mai plăteşte un impozit de 28% ci unul de 15%.