Guvernul acţionează fără coerenţă în domeniul privatizării. După ce au lăsat o jumătate de an AVAS cu conturile goale, sufocând orice iniţiativă de vânzare a participaţiilor statului din portofoliul Autorităţii, strategii privatizării au blocat şi vânzarea pe Bursă a firmelor din subordinea Ministerului Transporturilor. Motivul? Criza, care ar duce la o vânzare a acţiunilor la preţuri prea scăzute faţă de valoarea reală. În schimb, au dat undă verde listării firmelor din portofoliul Ministerului Economiei şi vânzării unor companii a căror privatizare a eşuat de mai multe ori în trecut şi se află acum în pragul falimentului. În aceste cazuri, privatizarea va aduce mai mulţi bani consultanţilor decât vistieriei statului.
Consultanţii vor fi singurii câş­tigători ai procesului de privatizare setat de Guvern în 2010. Ei se vor ocupa de formalităţile de listare a unor pa­che­te minoritare de acţiuni, aflate în pro­prietatea statului, ale societăţilor Pe­trom SA, Transgaz SA, Transelec­tri­ca SA şi Romgaz SA. „În prezent au fost elaborate şi promovate pro­iecte de hotărâri ale Guvernului pen­tru aprobarea strategiilor de vânzare a unor acţiuni prin metode specifice pieţei de capital la aceste societăţi. În peri­oada următoare aprobării ace­s­to­ra, vor fi demarate procedurile com­petitive pentru selectarea şi angajarea in­termediarilor autorizaţi, conform pre­­vederilor legale în vigoare”, au pre­cizat pentru SFin reprezentanţii Ofi­ciului Participaţiilor Sta­tului şi Privatizării în Industrie (OPSPI). Listarea la Bursă a Romgaz, precum şi a altor companii controlate de stat, prin Ministerul Eco­no­miei, este o in­tenţie din 2006, co­mună ultimilor trei miniştri ai eco­nomiei, dar rămasă fără niciun fel de rezultat.
Tot în gol, dar după ce au fost se­lectaţi şi plătiţi pentru prestaţie de Ministerul Transporturilor, au lucrat consultanţii încă din 2007 şi la lis­ta­rea a 8 companii, printre care unele aeroporturi şi administraţii portuare sau maritime. Operaţiunile trebuiau finalizate până la 31 decembrie 2008, dar acest lucru nu s-a întâmplat. La începutul acestui an instituţia condusă de Radu Berceanu a anunţat că a început procedurile la termen şi este în etapa strângerii de date necesare elaborării prospectelor de ofertă pentru listarea propriu-zisă. Cu câ-teva luni în urmă, toate procedurile de listare au fost însă suspendate, „din cauza crizei, care ar face ca vânzarea acţiunilor să fie realizată la preţuri mici, sub valoarea lor reală”, după cum se arată în nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă ca­re a modificat termenul inclus într-o lege din 2005 privind reforma în do­meniile proprietăţii.
Dar ce nu a fost profitabil pentru Berceanu este o oportunitate pentru Adriean Videanu, care vede în Bursă „o instituţie de finanţare a econo­miei” prin care vrea să atragă „interesul investitorilor pe o piaţă europea­nă aşa cum este România”. Cu ce re­zul­tate, se va vedea.

„Cadavrele capitalismului” nu salvează bugetul   
Consultanţii vor avea de lucru, de asemenea, şi la vânzarea unor companii care au fost ţinute în viaţă artifi­cial, doar pentru că erau firme de stat şi puteau fi sprijinite discret, chiar dacă erau ineficiente. În viitorul apropiat, poate chiar din trimestrul trei al acestui an, vor fi oferite investitorilor un „snop” de firme de stat a căror privatizare a eşuat din diverse motive în trecut. Printre ele, Avioane Craiova, IOR, Şantierul Mangalia, Cu­prumin şi Moldomin. Consultanţii vor tăia facturi Guvernului, dar rezultatele nu vor fi nicidecum spectaculoase. La Avioane Craiova, bunăoară, privatizarea a eşuat de trei ori până acum: în 2006 - când nu s-a primit nicio ofertă, în 2008 şi 2009 - din cauza situaţiilor litigioase şi a unui proces internaţional în care Serbia sus­ţine că are documente în virtutea cărora cere statului român 14 milioa­ne de dolari, în contul livrărilor către societatea Avioane Craiova. Cine ar putea cumpăra, în acest context, o societate aflată într-o situaţie financiară critică din cauza volumului mare de datorii şi a lipsei de co­menzi? Şi la ce preţ? Ministerul Eco­no­miei deţine 80,9% din capitalul Avioa­ne Craiova, societate care a în­cheiat anul trecut cu o pierdere de 19,4 mili­oane de lei şi datorii de 49,2 milioane de lei.
Pe de altă parte, Şantierul Naval Mangalia, la care statul deţine tot pachetul de acţiuni, a încheiat anul trecut cu o pierdere de 2,5 milioane de lei şi datorii de 14,4 milioane de lei, din care 12,7 milioane de lei la bugetul de stat. Cupru Min Abrud a fost lansată de două ori la privatizare pe parcursul anului 2008, dar tot fără succes, iar Guvernul este presat să gă­sească o soluţie pentru a evita în­chi­derea unităţii. Cupru Min, firmă controlată în totalitate de Ministerul Eco­nomiei, a înregistrat la 31 mai 2010 o pierdere de 2,57 milioane de lei şi datorii de 64,8 milioane de lei. Nece­sa­rul de investiţii pentru retehnologizare este de 78 de milioane de euro, fonduri de care unitatea nu dispune.
Moldomin Moldova Nouă a în­che­iat, în 2007, un contract de coope­ra­re pentru activităţi miniere cu consorţiul format din Energo Mineral, Cuprom şi Ipronef, dar contractul a fost reziliat un an mai târziu pentru neonorarea unor obligaţii. În pre­zent, compania are o situaţie financiară dificilă, cu datorii bugetare re­stante de peste 250 de milioane de lei şi toate activele sechestrate de ANAF, AVAS şi primărie.
Ce va câştiga statul din aceste privatizări? Cel mult va astupa unele găuri prin care se scurg bani mulţi din buget. În schimb, consultanţii vor ieşi cu siguranţă pe plus. Chiar şi la tarife minime, de 60 de euro/oră, tot vor adăuga la bilanţ un profit frumos, cadou de la Guvern, „clientul de aur” pe vreme de criză.