Aici a fost până nu de mult un restaurant oarecare. Mă rog, nu chiar oarecare, căci la început era bun,  dar s-a prostit destul de repede din cauza abundenţei de clienţi. Nimeni n-a uitat scena cu mine răcnind să vină bucătarul ca să-i arăt un cartof prăjit care era aproape crud şi moale. Din nefericire, în spa­tele meu era patronul de atunci, care pe loc m-a dat afară si n-am mai călcat pe acolo timp de trei ani. M-am întors deunăzi, căci aflasem că a fost pre­luat, rebrenduit şi transformat în restaurant un­gu­resc. Decorul a rămas în mare acelaşi. Vilă clasică de Bucureşti. Grădină-terasă, interiorul cu mult lemn. Atmosferă liniştită ca un pub englez de ţară. Un vechi radio, o pendulă care mai măsoară cu precauţie timpul, o sobă de teracotă. Un meniu pe care îl studiem cu toţii. Bem o palincă Vilmoş de pere. Te arde plăcut. Din acest moment lucrurile se înlănţuie logic. Supe pentru început. Una gulaş pentru Iu., o alta cremă de ceapă pentru S., iar pentru mine fa­vo­rita mea: supa de varză acră Korhely cu afu­mă­tură. O perfecţiune, o reuşită deplină şi odată cu fe­ricirea vine şi o întrebare: de ce nu adaptăm şi noi această supă în bucătăria naţională? Altfel, crema de ceapă sau cea de caşcaval au şi ele „supiştii“ lor. Dar se ne întoarcem la poftele noastre. Felul al doilea te pune mereu în dificultate. Ce să alegi să fie bun, dar nu prea săţios ca să poţi să ajungi eventual şi la desert. Pentru mine e simplu: voi lua o to­căniţă de oaie. Ştiaţi că tocană vine din ungurescul tokany? De oriunde ar veni, era perfect de moale şi condimentată. Pentru Iu., va fi un papricaş (alt cu­vânt unguresc) cu găluşte îmbibat cu un sos dres cu boia şi smântână. Pentru S., că e mai delicată, un turnedo Rossini, adică o piesă de vacă rotundă, din fileu, peste care s-a aciuit o felie groasă de foie gras, perlând din aroma sa peste legumele gratinate din garnitură. Bună alegere. Pivniţa. Bineînţeles vi­nu­­rile ungureşti Tokaji. Din cele neaoşe avem Vinarte, din care noi am băut două sticle de Castel Starmina Riesling Sec. Mai sunt reprezentate şi podgoriile Terra Romana şi Vinul Cavalerului. Din păcate, n-am mai avut putere pentru clătitele cu mere şi sos de vin cu migdale, dar rămâne pentru data viitoare. Nici timp, nici foame pentru raţa la cuptor cu varză călită, favorita mea. Serviciul. Rapid, dar fără prea mare competenţă. Tinereţea, bat-o vina! Un ansamblu de nota 7/10 cu potenţial pentru 8.

Christie’s
- Str. Aaron Florian nr. 3A
- Tel.: 021.318.65.68
- 228 de lei pentru trei persoane