Teatrul German de Stat Timişoara nu are vacanţă, în lunile iulie şi august este prezent la Teatrul de Vară din Litschau, Aus­tria, cu spectacolul „Comedie pe întu­ne­ric”, de Peter Shaffer. Cele şapte repre­zen­taţii au loc în teatrul de vară Herren­seetheater, iniţiat şi condus de regizorul vienez Zeno Stanek, cel care semnează şi viziunea scenică a spectacolului. Am văzut piesa cu câtva timp în urmă, o comedie lu­crată pe textul lui Shaffer, deţinător al unui Oscar pentru scenariul piesei „Amadeus”. Acţiunea îi are ca protagonişti pe Brindsley Miller, un tânăr sculptor, şi pe soţia aces­tuia, care în aşteptarea unui milionar-co­le­c­ţionar de artă „împrumută” din antichi­tă­ţile vecinului Harold (plecat de-acasă pentru o scurtă perioadă de timp), cu scopul de a-şi impresiona vizitatorul. Dar cum so­co­teala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg, neprevăzutul îşi face apariţia: o colocatară panicată de un neprevăzut scurtcircuit vine în căutare de ajutor, provocând o mulţime de încurcături, iar vecinul Harold se întoarce acasă pe neaşteptate, surprin­zându-l pe Brindsley în toiul „restituirii” bunurilor. Apare şi o fostă iubită despre care se credea că e plecată şi până la repa­ra-rea instalaţiei totul devine o nebunie. Per-sonaje amuzante, încurcături, comic de si-tua­ţie într-o atmosferă lejeră în care întu­nericul deţine unul dintre rolurile principale. Actorii Peter Papakostidis, Olga Tö­rök, Dana Borteanu, Dirk Linke, Horia Să­vescu, Daniela Török, Radu Vulpe şi Viorel Suciu vor juca pentru publicul din Austria până în 7 august. Fără a fi un spectacol „cu pretenţii”, „Comedie pe întuneric” este o mon­tare cu ritm şi culoare lucrată corect.
Şi dacă ne bucurăm că artiştii noştri evoluează în teatrele din  Europa mă întreb dacă vor mai fi (şi câţi dintre ei) motivaţi să ne ofere talentul lor aici, pe scenele româ­neşti, atâta timp cât reglementările noii Or­donanţe de Urgenţă a Guvernului prevăd restructurarea administraţiei publice loca­le prin reducerea numărului de posturi şi a cheltuielilor. Este şi cazul Teatrului Ger­man de Stat şi al Filarmonicii Banatul, afla­te în subordinea autorităţilor locale. Şi al multor altor instituţii culturale din ţară. Ce poate fi mai trist decât un popor fără identitate? Pentru că lipsa educaţiei şi a culturii înseamnă pierderea identităţii. Acesta o fi scopul?