Viitorul pare a le da dreptate milenariştilor: Apo­ca­lipsa va sosi, cel puţin pentru România, în 2012. Şi asta nu potrivit calendarului ma­yaşilor, ci calendarului de rambursare a datoriei publice a României sau de achitare a drepturilor câş­ti­ga­te de cetăţenii români în justiţie.

Guvernul României se laudă cu un nivel scăzut al datoriei publice în PIB comparativ cu alte state eu­ro­­pene. La 31 mai 2010, ultima ra­portare a Ministerului Finanţelor Pu­blice (MFP), aceasta era de 34,94% din PIB. Însă ritmul de creştere este unul extrem de alarmant. Pe 28 februarie 2010, MFP raporta un nivel de 28,77% din PIB. Avansul de peste 5 puncte procentuale în nu­mai trei luni are la bază atât ni­ve­lul dobânzi­lor, ce creşte costul servi­ciului da­to­riei publice, cât şi PIB-urile umfla­te la care oficialii raportau datoria publică. De altfel, prognozele e­ro­n­ate ale oficialilor sunt principa­lele responsabile pen­tru situaţia în care se află finanţele publice din România. În funcţie de prognoze se stabilesc deficitul bu­getar, veniturile şi încasările, punctul de pensie, salariul mediu şi cel minim. La raportarea din februa­rie, MFP lua în calcul pentru acest an un PIB de 539 de miliarde de lei, pentru ca la raportarea din mai acesta să fie re­vizuit la 510,5 mili­arde de lei. Re­vi­zuire care are toate şan­sele să fie infirmată dur de rea­litate. Probabilitatea ca România să trea­că pe creştere economică în 2011 sau chiar 2012 este extrem de re­dusă, ceea ce va duce la o creştere suplimentară a nivelului datoriei publice în PIB, dincolo de cea ine­rentă adusă de deficitele bu­getare înregistrate în aceşti ani, dar şi de costurile de finanţare şi refi­nan­ţa­re mai ridicate.

TVA majorează datoria publică
Ceea ce nu au anticipat conta­bilii de la MFP a anticipat guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Potrivit acestuia, creşte­rea TVA se dovedeş­te a fi, până la ur­mă, o sabie cu două tăişuri pentru stat, deoarece jumătate din banii care vor intra la buget din această majorare vor fi cheltuiţi pe dobânzi la împrumuturile tot mai scumpe. „Imediat ce creşte inflaţia, apare presiunea pe dobânzi şi uitaţi ce se întâmplă acum în pieţe. (…) Ce va face cota TVA? Va majora încasările la buget pentru a plăti pensiile, dar pe partea cealaltă va majora plăţile pentru dobânzi. (…) Vom constata în câteva luni că ju­mătate din ce încasăm pe TVA plă­tim pe do­bânzi“, a declarat Isărescu.

Vizate nu sunt numai împrumuturile necesare finanţării deficitului bugetar pe anii următori, ci şi cele necesare refinanţării datoriei pu­blice pe termen scurt. Potrivit MFP, 52,8% din datoria publică, şi anume 30 de miliarde de lei, este pe termen scurt, cu o scadenţă mai mică de un an. Refinanţarea acesteia va beneficia de „bonificarea” adusă de majorarea TVA. Dovadă: săptămâna trecută, MFP a reuşit să atragă doar 103 milioane de lei prin vânzarea de obligaţiuni de stat cu o maturitate de 10 ani, un sfert din valoarea programată, de 400 de milioane de lei, deşi randamentul mediu la care au fost vândute titlurile a fost de 7,1%. Prin această operaţiune s-a redes­chis o emisiu­ne lansată în 2007, astfel că titlurile vor avea scadenţă în 2017. Trezo­reria statului a programat pentru luna iulie să atragă de la băncile comerciale 4,65 miliarde de lei şi 400 de milioane de euro, dar a reu­şit să împrumute până acum doar 982 de milioane de lei. Doar că nu va mai avea de ales, iar băncile ştiu asta. Pe 28 iulie este scadentă o emi­siune de titluri în valoare de 1,1 miliarde de lei, iar statul va fi ne­voit să o refinanţeze la o dobândă mai mare de 7%, în condiţiile în care noua prognoză a inflaţiei pe acest an este 7,9%. Majorarea TVA îşi face efectele mult mai rapid decât anticipa guvernul Boc, dar nu în sensul în care dorea acesta.

Însă marile probleme vor apă­rea la finalul lui 2011 şi în 2012. Jumă­tate din datoria pe termen mediu a României (1-5 ani) este scadentă între 25 octombrie 2011 şi 25 octom­brie 2012. La 31 mai 2010, da­toria publică pe termen mediu era de 42,42% din total datorie, şi anu­me de 23,5 miliarde de lei. Nu ­mai puţin de 10 miliarde de lei vor trebui achitaţi însă între octom­brie 2011 şi octom­brie 2012. Ei se vor transforma în da­torie pe termen scurt. E adevărat că Executi­vul ar putea să rostogolească o par­te a da­to­riei pe termen scurt pe o pe­rioa­dă mai îndelungată, însă prin ma­jorarea TVA şi-a tăiat singur craca de sub picioare: va putea face acest lucru la dobânzi mult mai ri­di­cate, fapt ce va duce la ma­jorarea costu­ri­lor cu serviciul datoriei publice cu cel puţin jumătate de mili­ard de euro numai în 2010 şi im­plicit la creşterea accelerată a ponderii acesteia în PIB numai ca ur­ma­re a majorării nu a sumelor îm­pru­mu­tate, ci a dobânzilor la care aceste împrumuturi sunt făcute. Drept ur­mare, probabil că datoria publică pe termen scurt din 2012 va fi de 60-70% din totalul datoriei.

După 2012, potopul
Colac peste pupăză, exerciţiul financiar pe 2012 este afectat şi de alte două acte normative menite a-i oferi guvernului Boc o gură de oxigen în 2009 şi 2010. Pen­tru a nu plăti drepturile câştigate de di­ferite categorii bugetare în in­stanţe, Executivul a emis două ordonanţe de urgenţă prin care plata aces­tora a fost amânată. Po­trivit OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii a­vând ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, plata sumelor prevă­zute prin hotărâri judecă­toreşti de­ve­nite executorii până la 31 decembrie 2009 se va împărţi în valoare aproximativ egală pe trei ani (2010, 2011 şi 2012), iar plata celor devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2010, tot pe trei ani (2011, 2012, 2013). Cum timpul câştigat nu îi era suficient guvernului Boc, în iunie 2010 a emis o nouă OUG, potri­vit căreia plata sumelor prevăzute prin hotă­râri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, de­venite executorii în perioada 1 ia­nuarie-31 decembrie 2010, se reali­zea­ză astfel: a) în anul 2012 se plătesc 34% din valoarea titlului exe­cutoriu; b) în anul 2013 se plătesc 33%, iar în anul 2014 se plătesc 33%.

Potrivit ex­punerii de motive, „în condiţiile în ca­re cuantumul acestor sume este de peste 2,16 miliarde de lei, re­pre­zentând 0,4% din PIB, este absolut necesară identificarea unei modali­tăţi de executare care să permită res­pectarea ţintei de deficit bugetar stabilite pentru acest an“. Iar sumele vor fi actualizate cu rata inflaţiei, ac­centuată de majorarea TVA. Efectele perverse ale acestei măsuri nu par a se sfârşi. Noua OUG a primit aviz negativ de la CSM, care consideră că „statul trebuie să-şi achite datoriile pe care le are faţă de cetăţeni, în contextul în care obligaţiile faţă de stat sunt onorate de către aceştia prin plata taxelor şi impozitelor. Amâna­rea achită­rii drepturilor sa­la­riale restante de­termină creşterea în mod exponen­ţial a sumelor ce trebuie re­actuali­zate şi achitate integral, efortul bugetar fiind mult mai mare de­cât în situaţia onorării la termen a acestor datorii”. Rămâ­ne de văzut ce va zice şi Curtea Constituţională, ca­re deja a respins excepţia de necons­tituţionalitate în cazul vechii OUG 71/2009. „Curtea constată că există o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă şi independentă de voinţa Guvernu­lui care pune în pericol un interes pu­blic, respectiv stabilitatea economică a statului român. De asemenea, Cur­tea a constatat că ordonanţa de urgenţă a fost adoptată în vederea ate­nuării efectelor unei stări de criză economică generalizată. O ata­re fi­na­litate economică implică, în mod necesar şi neechivoc, o re­gle­men­tare juridică primară, ra­pidă, unitară şi energică“, se precizează în motivarea instanţei constituţionale, publicată în Monitorul Oficial 430/ 28 iunie 2010.

Un alt act normativ care este me­nit să amâne o povară bugetară pentru 2012 este OUG 62/2010, prin care „se suspendă pe o perioadă de 2 ani titlurile de plată prevăzute în ti­tlul VII Regimul stabilirii şi plăţii des­pă­gubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/ 2005 privind reforma în do­me­niile proprietăţii şi justiţiei. Pe pe­ri­oa­da de suspendare, valorificarea titluri­lor de despăgubire emi­se se va face doar prin conversia lor în ac­ţiuni e­mise de Fondul „Pro­prie­tatea”. Per­soanele care nu op­tea­ză pentru conversia titlurilor de despă­gubire în ac­ţiuni emise de Fondul „Proprieta­tea” vor primi titluri de plată după expirarea pe­rioadei de suspendare”. Cu alte cu­vinte, tot în 2012!

Singura salvare: o nouă creditare
În 2012 vor fi scadente deci 10 miliarde din datoria publică pe termen mediu, dublate de alte 25-30 de miliarde datorie pe termen scurt rostogolită. În plus, pe lângă execuţia bugetară obişnuită, vor trebui achitate peste două miliarde de lei drepturi salariale câştigate în instanţă, plus titluri de plată pentru imobilele preluate în mod abuziv şi suspendate de guvernul Boc. Toate a­cestea, actualizate cu rata inflaţiei, umflată de majorarea TVA, care a­daugă 3-4 puncte procentuale şi la do­bânda la care se împrumută sta­tul. Dar BNR, ce face BNR? Nu va pu­tea să finanţeze indirect statul, cum a făcut-o şi anii trecuţi, prin inter­me­diul băncilor comerciale? Nu prea poate, pentru că pe 6 august 2012 şi 6 noiembrie 2012 şi BNR are două scadenţe de câte 546 milioane DST (Drepturi Speciale de Tra­gere - aproximativ 5 miliarde de lei) către FMI. Iar din 2013, ca toate să fie bune şi frumoase, nu numai BNR va plăti datoria către FMI, ci şi MFP, pentru partea atrasă din cele două tranşe din care a finanţat de­ficitul bugetar. Singura soluţie pentru Guvernul Ro­mâniei va fi un nou împrumut instituţionalizat. Aşa se explică declaraţia economis­tu­lui-şef al Băn­cii Modiale în Ro­mânia, Că­tălin Pău­na, potrivit că­ruia costul finanţării este un factor esenţial în procesul contractării de împrumuturi pentru acoperirea nevoilor bu­ge­tare, iar pentru Româ­nia ar fi re­comanda­bilă în prezent o finanţare multilaterală, de la instituţii financiare internaţionale.

De altfel, o ana­liză Reu­ters de săptă­mâ­na trecută avertiza că executivul român pierde lupta pentru limitarea costurilor de îm­pru­mut şi riscă să fie nevoit să plă­tească pe viitor in­vestitorilor şi mai mulţi bani, dacă nu acceptă discount-urile impuse acum de aceştia pentru a cumpăra obligaţiunile. Po­trivit calculelor Reu­ters, România trebuie să împrumute 19 miliarde de lei până la sfârşitul acestui an, dacă tranşele de la FMI continuă să fie aprobate, iar titlurile de trezo­rerie în euro scadente în noiembrie sunt refinan­ţate. „Întreg apetitul pentru active riscante va scădea. (...) Mediul general de finan­ţare va de­veni cu mult mai dificil“, averti­zea­ză economistul Neil Shea­ring de la Capital Eco­nomics, Lon­dra.