În România, sănătatea este în pragul colapsului nu pentru că nivelul actual al contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate (CASS) datorate de angajatori şi salariaţi ar fi prea redus, ci pentru că statul administrează foarte prost banii colectaţi de la contribuabili, consideră societăţile private de asigurări. Acestea sunt de părere că singura soluţie pentru scoaterea din criză a sectorului sanitar din România este trecerea în administrare privată a sistemului de asigurări de sănătate. În acest fel, furnizorii de servicii medicale ar fi obligaţi să se concureze prin calitatea serviciilor oferite, iar pe de altă parte, li s-ar deconta prompt, integral şi la timp prestaţiile efectuate în folosul asiguraţilor, nu cu luni întregi de întârziere, aşa cum se întâmplă în prezent.

Simpla introducere a coplăţii în sistemul public de sănă­ta­t­e va întâmpina, cel mai pro­babil, rezistenţă din par­tea pacienţilor, întrucât va fi perce­pută ca o povară financiară supli­men­tară, atâta timp cât nu se va schimba ni­mic în ceea ce priveşte calitatea serviciilor oferite şi modul de administrare a spitalelor şi clinicilor de stat, a declarat, pentru SFin, Carmen Ra­du, responsabil al Uniu­nii Na­ţio­nale a Societăţilor de Asigu­rare şi Reasi­gu­rare din România (UNSAR) pe pro­bleme legate de asi­gu­rări de să­nă­tate şi director gene­ral adjunct al companiei de asigu­rări Eureko România.

„Acest lucru s-a întâmplat şi în alte ţări din regiune care au introdus sistemul de coplată, cum ar fi Cehia sau Polonia”, spune reprezentantul UNSAR. În luna martie a acestui an, Ministerul Sănătăţii anunţa că a de­finitivat legislaţia privind introduce­rea mecanismului de coplată, prin in­termediul aşa-numitului „ti­chet moderator pentru sănătate”. Potrivit proiectului elaborat de minister, con­tribuţia personală a cetăţenilor nu va depăşi 600 de lei pe an, astfel că pa­cienţii vor plăti consultaţii, in­ves­ti­ga­ţii şi spitalizări până la o su­mă cu­mu­lată de 600 de lei. Peste a­ceastă su­mă, consultaţiile, analizele şi spi­ta­lizările urmează să fie gratuite.

Coplata nu rezolvă problemele sistemului
Banii în plus rezultaţi din introducerea coplăţii nu vor fi suficienţi pentru acoperirea deficitului financiar din sistemul public de sănătate, dat fiind că aproximativ 9,4 mili­oa­ne de persoane vor fi scutite de co­plată, mai afirmă Carmen Radu. Po­trivit proiectului Ministerului Sănă­tăţii, nu sunt obligaţi la coplata serviciilor medicale persoanele care tră­iesc din ajutor social, pensionarii cu pensii sub 700 de lei pe lună, şo­merii, copiii până la 18 ani, persoa­nele cu handicap şi alte persoane ca­re beneficiază de gratuităţi în virtu­tea unor legi specifice.
„Introducerea coplăţii ar putea avea ca efect şi migrarea tot mai multor pacienţi de la stat către clinicile private care au semnate contrac­te de prestare a serviciilor medicale, inclusiv pentru coplăţi, cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS)”, consideră reprezentantul UNSAR. O altă problemă este aceea a evidenţei coplăţilor. „Când se vor cu­mula plăţi de 600 de lei de persoană pe an, pacientul ar urma să se adre­seze casei de asigurări judeţene, care îi va elibera o adeverinţă ce-l va scuti de alte coplăţi pentru restul anului. Ţinând cont că nu există un sistem informatic centralizat la nivelul tu­turor unităţilor medicale, nu este clar cum se va ţine această eviden­ţă”, spune Carmen Radu.

Eterna poveste: statul e cel mai prost administrator
În mai anul acesta, directorul CNAS, Adina Geană, spunea că CNAS şi Ministerul Sănătăţii au în vedere majorarea contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate (CASS) datorate cumulat de angajatori şi salariaţi, de la 10,7 la 14%, intenţie ne­ga­tă ulterior de oficialităţi. „Am preconizat o colectă de 1,4 miliarde de lei pe lună. În primele trei luni, ia­nua­rie-martie, am colectat lunar câ­te 1,1 miliarde de lei, iar în aprilie - 0,9 miliarde de lei. (...) Necesarul ar fi de 1,7 miliarde de lei pe lună”, spu­nea Geană pe 12 mai, adăugând că majorarea CASS ar spori sumele încasate cu 20%.

Ţinând cont de nivelul salariului mediu brut pe economie, cotele actuale CASS, de 5,2% pentru angajatori şi 5,5% pentru angajaţi, duc la o contribuţie medie de circa 45-50 de euro pe lună, ceea ce nu este puţin nici pentru o primă de asigurare medicală privată cu spitalizare in­clusă, spune Carmen Radu. „Proble­ma este însă fie că statul este un foarte prost administrator al acestor resurse, fie că aceste fonduri nu sunt folosite exclusiv pentru finanţarea sănătăţii, ci o parte din ele sunt re­dis­tribuite şi în alte sectoare, în func­ţie de diverse necesităţi”, este de pă­rere reprezentantul UNSAR.

Soluţia: administrarea privată
Potrivit expertului UNSAR, o re­formă eficientă în sănătate ar trebui să înceapă prin definirea foarte precisă a ceea ce conţine pachetul de servicii medicale de bază, respectiv acele servicii acoperite de asigura­rea obligatorie de sănătate, accesibile pen­tru toţi cetăţenii în virtutea ach­i­tării CASS. În varianta cea mai radicală a reformei, statul ar urma să mai acopere doar costurile de să­nă­ta­te ale anumitor categorii defa­vo­ri­zate, cum ar fi bolnavii cronic, cei ca­re trăiesc din ajutor social, pensio­narii cu pensii mici, şomerii şi altele, iar contribuţia de asigurări sociale de sănătate ar deveni o pri­mă de asi­gu­rare, care ar urma să fie încasată direct de către asiguratorii privaţi.
În acest sistem, la pachetul de ser­­vicii de bază acoperit de asigura­rea obligatorie, primele de asigurare nu vor varia de la o societate de asi­gurări la alta, iar companiile vor fi obligate să accepte în asigurare orice client, fără să ţină seama de ris­cul individual al fiecăruia, legat de sex, vârs­tă sau boli preexistente.

„Statul nu ar trebui să mai ad­ministreze banii din CASS, ci să-i la­se în seama asiguratorilor, care, pe baza unor norme şi reguli clare, ar începe să atragă clienţi. Angajatorii ar reţine şi ar plăti primele de asigurare la asiguratorii aleşi de salariaţi. Aceştia vor avea dreptul să-şi schim­be o dată pe an asiguratorul, dacă nu sunt mulţumiţi de serviciile oferite de spitalele unde este trimis de acesta. Serviciile medicale neincluse în pachetul de bază vor putea fi contractate prin asigurări facultative. Pacienţii vor înţelege însă şi vor a­c­cepta mai uşor că nu toate servi­c­ii­le medicale sunt gratuite atunci când vor şti clar pe ce dau banii”, explică Carmen Radu.
În plus, spune reprezentantul UNSAR, la sfârşit de an, unora dintre asiguraţi li s-ar putea rambursa o parte din prima de asigurare obligatorie achitată, în funcţie de cât de des au accesat serviciile medicale din pachetul de bază, precum şi de costurile şi complexitatea serviciilor de care au beneficiat, astfel încât cei care au mers mai rar la doctor sau au beneficiat de proceduri mai ieftine să fie recompensaţi.

Cum ar funcţiona sistemul
Unul dintre cele mai importante aspecte ale reformei vizate de UNSAR este acela că spitalele, clinicile şi cabinetele de familie vor intra în relaţii de decontare directă cu firmele de asigurări, la fel ca atelierele de service auto cu asiguratorii care practică poliţe RCA şi Casco. „Serviciile prestate de furnizorii din sănătate pentru asiguraţi vor fi de­contate de către companiile de asigu­rări direct la aceştia, fără să mai trea­că prin CNAS. Practic, după fiecare procedură, banii vor merge exact la furnizorul care a efectuat respectiva procedură, nu ca acum, când totul e foarte centralizat prin CNAS, care re­distribuie fondurile către provideri după criterii nu întotdeauna lim­pezi, care uneori ţin seama şi de in­fluenţe politice, şi nu de necesităţile reale ale spitalelor”, spune reprezentantul UNSAR.

Carmen Radu adaugă şi faptul că un astfel de sistem ar încuraja competiţia, atât între asiguratori (care au interesul de a le vinde celor care se asigură obligatoriu şi poliţe facultative de sănătate), cât şi între furnizorii de servicii medicale, care vor trebui să se concureze din punctul de vedere al serviciilor oferite pentru a fi agreaţi şi a semna contracte cu firmele de asigurări. „Dacă clientul nu este mulţumit de cum a fost tratat la o anumită clinică, va spune asta asiguratorului său, iar acesta ar putea încheia relaţia de colaborare cu clinica respectivă. În acelaşi fel, dacă o companie de asigurări nu de­contează la timp serviciile, iar pa­cien­ţii au de suferit din această cauză, acei pacienţi îşi vor alege alt asigurator”, explică Carmen Radu. 

Asigurările facultative trebuie să fie 100% deductibile
Potrivit Codului Fiscal, primele de asigurare voluntară de sănătate sunt deducti­bile la calculul venitului impozabil, atât pentru angajator (la impozitul pe profit), cât şi pentru angajat (la impozitul pe salariu), în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 250 de euro pe an. Problema este însă că, în acest moment, plata de către angajator a primelor de asigurare de sănătate pentru salariaţii proprii este considerată avantaj de natură salarială. „Altfel spus, deşi pentru angajator aceste prime sunt deductibile în limita a 250 de euro pe an, valoarea acestor prime se adaugă la salariul brut lunar al angajatului şi se plătesc contribuţii sociale calculate la salariul astfel majorat, atât de către angajator, cât şi de către angajat”, arată Carmen Radu.
În plus, spune reprezentantul UNSAR, există în continuare o concurenţă inco­rec­tă, din punctul de vedere al deductibilităţii fiscale, între produsele de asigurare de sănătate şi abonamentele oferite de către furnizorii de servicii medicale. „A­ces­­tea din urmă includ, pe lângă servicii medicale similare celor oferite prin asi­g­­urările de sănătate, şi servicii de medicina muncii. Dat fiind că, întrucât con­ţin servicii de medicina muncii, nu sunt considerate avantaje de natură salarială, contravaloarea acestora este deductibilă integral”, spune Carmen Radu.