Deshumarea, un pretext perfect al disperaţilor

de Radu Tudor in Editoriale pe 23 Iulie 2010, 19:32

  • print
  • rss

Un eveniment extrem de mediatizat al ultimelor zile, mă refer la deshumarea cuplului Ceauşescu, a scos la iveală un adevăr categoric, aproape universal valabil pentru tot poporul român. După 20 de ani de la moartea sa violentă, Nicolae Ceau­­şescu stârneşte pasiuni uriaşe, un interes dincolo de orice îndoială.
N-am agreat maratonul televizat al deshumării filmate din elicopter. A fost prea mult, după ceea ce s-a întâmplat cu Mădălina Manole. Atmosfera funerară, detaliile mult prea funebre, dorinţa de a face senzaţional din elemente care ar fi trebuit să rămână intime. Acestea sunt însă consideraţii mai degrabă personale. Evenimentul în sine este unul important, ce trebuia mediatizat profesio­nist. Am urmărit o excepţională emisiune la An­te­na 3, un dialog plin de substanţă între Mihai Gâ­dea şi Mir­cea Opran, soţul Zoiei Ceauşescu. El a fost iniţia­torul acestei deshumări de la Ghencea Civil, sprijinit şi de unicul moştenitor al familiei Ceauşescu, Valentin.
Povestea balcanică a existenţei sau inexistenţei cadavrelor dictatorilor în mormintele cunoscute s-a născut din bârfa adusă la rang de politică e­ditorială de televiziuni gen OTV. Traumatizaţi după 50 de ani de comunism, supraveghere feroce şi expe­ri­mente dintre cele mai dure, cu efecte grave asu­pra psihicului uman, o mare mare a românilor au apetenţă declarată către scenarii din cele mai fanteziste. Toate acestea, suprapuse peste faptul do­vedibil că numele lui Ceauşescu bântuie încă mul­te minţi îmi permit să spun că acest subiect este etern. S-a vândut bine, se va vinde bine.
Sunt atât de multe aspecte nelămurite din trecut. Mai există chiar şi o mică dorinţă de dreptate. A victimelor comunismului şi Securităţii asupra celor care le-au provocat atâta suferinţă. Dar şi nostalgii evidente ale slujitorilor regimului, supra­vie­ţui­tori în rezervă sau în retragere.
Discutând mai puţin despre dinţii mortului sau pantalonii găuriţi de gloanţe ai dictatorului, odată sfârşită această dezbatere privind identitatea ca­da­vrelor, ar trebui lămurite aspecte concrete ale e­pocii Ceauşescu. Au trecut 20 de ani, avem abia acum detaşarea necesară să vorbim despre ce a fost. Pe măsură ce trece timpul, cantitatea de nostalgici creşte. Potrivit unui sondaj IRES, peste 40% din cei chestionaţi trăiesc mai rău decât pe vremea lui Ceauşescu. Procentul mi se pare uriaş. Sunt convins că această criză econo­mică prin ca­re trecem, amplificată serios de un re­gim periculos de incompetent, contribuie la consolidarea aces­tui segment uluitor de numeros.
În pragul unor încercări extrem de serioase, cu par­­tide conducătoare ce taie şi spânzură fără să-ţi dea perspectiva revenirii, iluzia stabilităţii prin ca­să şi loc de muncă din vremea comunismului de­vine un vis frumos pentru mulţi. Uită de frigul, foa­mea, mizeria, incultura, lipsa libertăţilor funda­men­tale şi furtul generalizat dinspre stat spre cei privaţi de bunuri.
Deshumarea lui Nicolae Ceauşescu şi readuce­rea lui în atenţia mass-mediei e o coincidenţă interesantă pentru cei cuprinşi de sentimentul dispe­rării. În această guvernare nu sunt deloc puţini.






Adauga comentariu:

caractere disponibile
capcha

Acceptand sa utilizati acest site, declarati in mod expres si implicit ca sunteti de acord cu Termenii si Conditiile impuse de SC Saptamana Financiara SRL. Preluarea şi reproducerea informaţiilor şi imaginilor publicate pe site-ul www.sfin.ro se poate face doar cu respectarea Termenilor şi Condiţiilor.

© Copyright Saptamana Financiara S.R.L. 2005-2009
"Sfin" si "Saptamana financiara" sunt marci inregistrate ale S.C. Saptamana Financiara S.R.L.
® Powered by Gazeta Online & 3Waves Net