Cursul de schimb al euro înregistrează o revenire, dobânzile la titlurile de stat emise de cele mai îndatorate guverne, precum şi la obliga­ţiunile băncilor sunt în scă­dere, iar relansarea activităţii industriale din luna iulie este peste aşteptări, ca urmare a testelor de stres aplicate de autorităţile europene celor mai mari 91 de bănci din UE.
Decizia liderilor eu­ro­peni, luată cu o­ca­zia summit-ului european de vară de la Bruxelles, din 17 iunie, de a supune marile instituţii financiar-bancare europene la un set detaliat de teste de stres şi de a face publice rezultatele acestora pare să fi reuşit să restabilească încrederea pie­ţelor internaţionale în eco­nomia europeană, puternic afectată de temerile de conta­giune generate de criza datoriei suverane izbucnită în Grecia.

Două scenarii de stres
Potrivit acordului încheiat de oficialii europeni, testele de stres coordonate de Co­mi­tetul European al Super­vi­zo­ri­lor Bancari (CESB) şi Banca Centrală Europeană (BCE) vor verifica dacă cele mai mari 91 de bănci europene de­ţin rezerve de capital de ran­gul I (cea mai lichidă for­mă de capital) de cel puţin 6% din pasive pentru a putea face faţă la două posibile scenarii de criză.
Cel dintâi scenariu ima­gi­nat de autorităţile europe­ne de reglementare, denumit sce­nariul deteriorării, preve­de încă doi ani de recesiune, în timp ce al doilea - scena­riul advers - prevede nu doar continuarea recesiunii până în 2011, ci şi „şocuri suvera-ne su­plimentare” care ar pu­tea a­fec­­ta puternic valoarea de­ţine­rilor de titluri de stat din bi­lanţurile contabile ale băn­cilor. 

Cåt de relevante vor fi testele?
Deşi analiştii anticipează că majoritatea băncilor vor tre­ce testele de stres (rezulta­tele acestora vor fi făcute pu­blice după închiderea pre­zen­tei ediţii SFin), există mai mul­te îndoieli cu privire la per­tinenţa acestora. Unii ana­lişti consideră că autorităţile europene de reglementare sub­estimează în mod delibe­rat pierderile potenţiale rezultate din eventuala materiali­zare a scenariilor de stres, formulând parametri mult prea conservatori. Asta în timp ce alţii consideră că aprecierea greşită a riscului derivă din neincluderea în programul de teste a mai multor bănci de mai mici dimensiuni, precum casele de economii spa­niole şi băncile regionale germane.
Chiar dacă băncile euro­pene au luat măsuri pentru a-şi creşte rezervele de capital în ultimul an, iar sectorul ca­selor de economii din Spania este în plină consolidare, sub monitorizarea atentă a auto­ri­tăţilor naţionale, după falimen­tul Caja Castilla La Man­cha, la fel ca sectorul băncilor regio­na­le de stat din Ger­ma­nia, in­vestitorii şi analiştii in­terna­ţio­nali sunt de părere că mai multe din cele 91 de bănci eu­ro­pene ar trebui să pice tes­te­le de stres, pentru a se demonstra astfel rigoarea şi profesio­nalismul acestor teste.

Austeritatea trebuie să continue
Cu toate că testele de stres au ajutat la calmarea pieţelor internaţionale şi la diminua­rea temerilor investitorilor, du­pă ce unii dintre aceştia aju­nseseră chiar să anticipeze o dezintegrare a zonei euro, calea către redresare şi conso­li­darea stabilităţii economice în Europa depinde de pu­ne­rea în aplicare a programelor fiscale de austeritate. „Nu suntem Titanicul, dar să nu ne minţim că suntem în siguranţă doar pentru că avem bilete la clasa întâi”, a decla­rat Giulio Tremonti, minis­trul italian al economiei, în­tr-un discurs susţinut la Uni­versitatea din Freiburg.
Suspendarea negocierilor dintre FMI şi Ungaria, pe fondul încercărilor premierului maghiar Viktor Orban de a ob­ţine majorarea ţintei de de­fi­cit bugetar pe 2011, precum şi protestele sindicale de stra­dă din Grecia, Spania, Por­tu­galia şi Italia îngrijorează in­vestitorii internaţionali şi re­duc credibilitatea planurilor de austeritate la care s-au an­ga­jat guvernele sudice şi es­tice din UE.

Băncile vor publica deţinerile de titluri de stat
Potrivit unor instrucţiuni suplimentare elaborate de CESB, obţinute de Bloomberg, cele 91 de bănci europene incluse în programul de teste de stres vor trebui să-şi facă publice şi portofoliile de titluri de stat emi­se de guvernele locale sau centrale din 30 de ţări  europene (UE 27 plus Lichtenstein, Islanda şi Norvegia). Cu toate acestea, normele contabile utilizate nu prevăd în multe cazuri reevaluarea titlurilor de stat la preţul pieţei, astfel încât estimarea expunerii băncilor la o eventuală criză a datoriilor suverane în zona euro ridică mari semne de întrebare.