Ca urmare a fluctuaţiilor puternice ale cursului valutar, cauzate de criza financiară şi economică, precum şi a dezechilibrelor dintre volumele de finanţări în lei şi cele în valută, autorităţile de supraveghere din mai multe ţări au adoptat deja sau pregătesc restricţii la împrumuturile în alte devize. La noi, Banca Naţională a făcut primul pas, lansând o dezbatere în care s-au analizat efec­tele recesiunii asupra celor care au contractat credite în alte monede.

În ciuda devalorizării puternice a leului, restanţele aferente creditelor în euro sau franci elveţieni se menţin la niveluri semnificativ mai reduse decât cele în lei. Conform unei analize realizate de BNR, rata creditelor neperformante în valută (cu întârzieri de pes­te 90 de zile la plata obligaţiilor lunare) con­tractate de populaţie se situa, anul trecut, la jumătate, comparativ cu împrumuturile în lei. Există cel puţin două explicaţii pentru a­cest fenomen: majoritatea creditelor de consum negarantate, cu un grad de risc mult mai ridicat, au fost acordate în moneda naţională, cu costuri foarte ridicate. Beneficiarii acestora au renunţat astfel mult mai uşor la achitarea datoriilor, în comparaţie cu cei care au obţinut finanţări garantate cu un imobil, în principal în euro, pe perioade îndelungate, dar cu do­bânzi semnificativ mai mici. În plus, diminua­rea substanţială a ratei de referinţă în euro (EURIBOR), în contrast cu majorarea celei în lei, a amortizat o parte din şocul devalorizării leului pe care l-au acuzat cei cu împrumuturi în moneda europeană.

Creditele în valută continuă să crească
Pe de altă parte, principala problemă a ce­lor care trebuie să ramburseze împrumuturi în alte devize, avertizează BNR, este supra­îndatorarea, accentuată acum şi de reducerea veniturilor şi creşterea şomajului, precum şi de diminuarea substanţială a valorii garan­ţii­lor, în special a ipotecilor. „Costul creditului şi evoluţia cursului par să nu fie factorii fundamentali în deteriorarea portofoliilor”, conside­ră Ion Drăgulin, directorul Direcţiei Stabilitate Financiară din BNR. Potrivit acestuia, gradul ridicat de îndatorare a debitorilor care au luat credite în valută şi maturitatea mare a acestui tip de finanţare par a fi factorii principali în evoluţia neperformanţei. Cu toate acestea, au­torităţile sunt nevoite să adopte măsuri de li­mitare a creditelor în valută, întrucât, după cum a declarat guvernatorul BNR Mugur Isă­res­cu, acestea au o pondere semnificativă în bănci şi în datoriile financiare ale firmelor şi populaţiei. „Iar împrumuturile în alte mo­ne­de tind să crească, şi nu să scadă, datorită percepţiei false că dobânda este singurul cost al unui astfel de credit, fără a se pune la so­co­tea­lă şi costul rezultat din evoluţia cursului”, spu­ne guvernatorul.

Garanţii mai mari pentru riscul valutar
Potrivit lui Mugur Isărescu, BNR ar putea lua o serie de măsuri de limitare a acestor ti­puri de finanţări, impunând băncilor prov­i­zi­­oane suplimentare sau limitând valoarea îm­prumuturilor raportate la volumul ga­ran­ţii­lor. Măsurile de descurajare a creditării în va­lută trebuie să aibă în vedere şi volumul mare al acestor tipuri de finanţări, ce nu permit ajustări bruşte. De asemenea, anumite categorii de credite în valută au justificare în ra­ţio­­namente economice. Un obstacol îl repre­zin­tă şi capacitatea limitată a băncilor româ­neşti de a obţine resurse în monedă naţională pe termen lung. De altfel, se observă o ten­din­ţă a principalelor instituţii de credit de a des­cu­raja împrumuturile de consum în valută, în fa­voa­rea celor în lei, în timp ce creditele ipotecare se vor acorda în continuare în principal în euro. Astfel, la BCR creditele de consum în lei au ajuns mai ieftine decât cele în moneda eu­ropeană. BRD acordă acelaşi tip de împrumut doar în lei, cu o dobândă fixă de 8%, în timp ce la Banca Transilvania costul variază în funcţie de dobânda pieţei interbancare (ROBOR la 6 luni, în prezent în jurul a 7,5%) la care se adau­gă o marjă fixă a băncii, de 5,5 puncte procentuale.