Minimul impuls al pieţei de lux mondiale, care a dat semne de revenire la sfârşitul lui 2009 şi începutul lui 2010, nu a fost resimţit câtuşi de puţin în România. Dimpotrivă: un studiu al CPP - Management Consultants arată că piaţa de lux autohtonă a scăzut cu 25% în timpul primului trimestru al acestui an şi că tendinţa de scădere se va simţi pe tot parcursul lui 2010.
Cele mai puternice scăderi pe piaţa de lux au fost în­­re­gis­trate pe segmentele au­to, ambarcaţiuni, bijuterii, mo­dă şi turism. Pierderi mai puţin semnificative au fost în zona de ho­telărie, accesorii, parfumerie, ceasuri, SPA şi gourmet/organic, arată studiul CPP. Principalele motive identificate de a­nalişti sunt scăde­rea puterii de cum­părare, provenită dintr-un acces mult redus la creditare şi leasing, şi faptul că preţurile practicate în România sunt în continuare mai mari decât în alte capitale ale lumii şi, mai ales, decât cele din marile destinaţii de shopping (Dubai, Milano, Paris).
Acestor factori li se adaugă şi per­manenta tensiune provocată de de­cla­­­raţiile politice, conform cărora per­­­soa­nele cu bani ar putea fi su­pra­im­po­zitate, acesta fiind exact genul de zvon/informaţie care duce la scă­de­rea consumului de lux din orice ţară.
Pe de altă parte, cumpărăturile fă­cute „afară” par să fie tot mai ren­ta­bi­le. Costurile de cazare la hoteluri de cinci stele în Milano şi Paris au scă­zut, în medie, cu 30% în ultimul an. Dacă adăugăm faptul că tot mai mul­te branduri sunt dispuse să ofere re­du­ceri semnificative de preţuri, chiar şi în magazinele de tip „flagship” (ce­ea ce scuteşte clientul cu pretenţii de „ru­şinea” de-a se aproviziona din ma­ga­zine de tip outlet), se înţelege de ce e mai bine, mai uşor şi, uneori, mai profitabil ca achiziţiile de lux să fie făcute direct din ţările producă­toa­re. „Peste 30% din românii cu veni­turi mari îşi fac deja achiziţiile în străi­nă­tate. În condiţiile în care au­to­rităţile îşi vor ţine promisiunile şi vor su­pra­taxa unele categorii de produse de lux, efectul va fi invers, în fapt. În loc să colecteze mai mult din piaţă, vor colecta mult mai puţin, pentru că nu­mărul celor care îşi fac cumpără­tu­ri­le în străinătate va creşte”, spune Oli­ver Petcu, managing partner CPP-MC.

Piaţa captivă şi piaţa deschisă
Faptul că nu au existat scăderi mari pe piaţa de gourmet/organic, ho­telărie şi accesorii nu înseamnă, de fapt, mare lucru. Scăderile a­brup­te în hotelărie au fost deja în­registrate în 2008 şi 2009. Faptul că piaţa nu a mai scăzut înseamnă doar că s-a păstrat cota deja mai mică a anu­lui trecut. Oamenii însă circulă şi trebuie să se cazeze un­deva, pe mă­sura standardelor obiş­nui­te. La gour­met/organic, faptul că nu au scăzut vânzările trebuie pus în an­samblu: pe total, se vinde tot atât, însă numărul de magazine a crescut semnificativ din 2008 până astăzi. În plus, este unul dintre segmentele în care consumatorii sunt „captivi”, produsele neputând fi achiziţionate sistematic din alte ţări.
Piaţa accesoriilor în general şi cea a accesoriilor masculine a fost şi este una dintre cele mai stabile, oriunde în lume. „Criză sau nu, de portofel, cu­rea, pantofi şi geantă are nevoie oricine merge la un serviciu. Există o piaţă stabilă, care are drept clienţi avocaţii, notarii, doctorii, oa­menii de afaceri şi managementul băncilor şi corporaţiilor. Tot ce în­seamnă instrumente de scris, ac­ce­sorii din piele şi chiar modă masculină se păstrează la un nivel similar celui de anul trecut. Dovadă stau şi Zegna şi Canali, ală­turi de magazinele de accesorii. În plus, în acest an a mai devenit evi­den­­tă o tendin­ţă - aceea a achiziţiei cu caracter de investiţie. Oamenii aleg o­biecte a că­ror valoare va creşte în timp, în de­­trimentul produselor se­zo­­niere. Au mai rămas relativ constante şi cheltuielile care au drept scop definirea statutului social. Co­mu­nicarea la nivel simbolic rămâne foarte importantă pentru români, iar acest fapt se vede din vânzarea a 29 de unităţi din noul model de Cayen­ne - probabil cel mai evident simbol de statut din Bucureşti”, spune Petcu.
La această oră, CPP estimează că există aproximativ 35.000 de ro­mâni cu venituri anuale de peste 100.000 de euro, mult sub estimarea recentă a unui bancher, care vorbea despre 150.000 de persoane. „Nici pieţele din zonă, unde numărul de oa­meni cu venituri mari e mult mai mare decât în România, nu se apro­pie de această cifră. În Serbia, Po­lo­nia sau Ucraina, numărul de oa­­-me­ni cu peste 100.000 de euro pe an este de apro­xi­mativ 50.000-60.000, în niciun caz 150.000”, spu­­ne Petcu. Chiar şi aşa, un calcul sim­plu a­rată că Ro­mâ­nia pier­­de, din cauza pre­­­ţu­ri­lor prac­­ti­ca­te şi a nera­cor­dării la ten­din­ţele eu­ro­pe­ne, peste 10 mi­lioa­ne de eu­­ro pe an, ci­fră care s-ar pu­tea dubla subit da­că se su­pra­ta­xea­­ză bunurile de lux. Deja cele mai multe yachturi nou-achi­ziţionate sunt în­ma­triculate în Bulga­ria sau în alte ţări.

Schimbări de atitudine
Încet, dar sigur, consumatorii din România şi din întregul fost bloc co­munist au început să aibă cunoştinţe şi informaţii proaspete despre brandurile pe care le preferă. Odată cu ins­talarea crizei, ei nu au început doar să cheltuiască mai puţin, ci şi să verifice cu mai multă atenţie calitatea produselor şi să caute cel mai bun ra­port calitate/preţ de pe piaţă.
Idealul „total look” (toate hai­ne­le şi accesoriile provin de la branduri „cu greutate”, uşor de recunoscut şi unanim apreciate) este pe cale de di­spariţie, tot mai mulţi consumatori tre­când la „mix & match”, un a­mes­tec personal de obiecte medii (ca preţ şi calitate) şi obiecte premium (standard: pantofi sport Con­ver­se şi poşe­tă Gucci, D&G sau LV).
Branduri care erau privite în urmă cu doi-trei ani ca fiind medii spre premium au câştigat o parte din clienţii brandurilor de lux - cei care cum­părau D&G, Dsquared sau Just Cavalli acum doi ani, consideră azi ac­ceptabil să poarte Tommy Hilfiger, Guess, Lacoste.
Micile „pauze de relaxare” şi mai ales excursiile de weekend nu mai au drept destinaţii hoteluri de 5 stele, ci hoteluri sau chiar pensiuni de un rang inferior, diferenţa de bani fiind folosită pentru păstrarea standardului de divertisment – cluburi, restaurante etc.
CreŞtere În 2011?
Cu doar cåteva luni în urmă pă­rea că piaţa de lux din România se va stabiliza, urmând să treacă din 2011 la o oarecare creştere. Însă tot atunci pre­viziunile indicau o creştere eco­no­mi­că de 0,1% în 2010, urmată de o creş­te­re de 5,1% în 2011. „În con­diţiile în ca­re previziunile pentru 2011 rămân va­lide, şi cele pentru piaţa de lux se păs­trează, evident, doar dacă nu se tre­­ce la supraimpozitarea persoa­ne­lor cu venituri mari şi la suprataxa­rea produselor de lux”, spune Oliver Petcu.
În zonă lucrurile sunt destul de tulburi, de asemenea. Rusia este sin­gu­ra ţară din Est unde piaţa de lux pa­re să-şi revină, chiar dacă bogaţii au de­venit mult mai discreţi atunci când se aprovizionează cu produse inaccesibile pentru restul lumii. Din­tre celelalte pieţe emergente (în afară de Chi­na), doar Marocul pare să aibă o piaţă de lux în creştere, dar, luând în consi­derare dimensiunile infime ale vân­ză­rilor de lux de acum 5-6 ani, nu este nimic de mirare. Serbia a pierdut 15% din piaţa de lux în pri­mul trimestru al acestui an şi se pare că tendinţa va continua, Bulgaria mi­zează pe o re­dresare în timpul verii, în cazul în care reuşeşte să atragă tu­rişti euro­peni, iar Slovenia încă ezită: piaţa nu merge bine, dar multe spe­ran­ţe se lea­gă de lansarea în septembrie a u­nui mall specializat în produ­se premium şi de lux, Galeria Em­porium.