Marele top al celor mai bogaţi monarhi din lu­me, publicat anual de Forbes, a rezervat puţi­ne surprize în acest an, după lovitura de teatru din septembrie 2008, când sultanul din Brunei, conside­rat a fi, de departe, cel mai bogat om din lu­me, a fost depăşit detaşat de regele Thailandei, „datorită îmbu­nă­tăţirii transparenţei fondului Crown Property Holdings”. Practic, atunci s-a aflat că averea regelui Bhu­mibol era de 35 de miliarde de dolari, nu de 5-6 miliarde, cum se estimase până atunci. În rest, Maiestatea Sa Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a mai câştigat un loc, Prinţii Al­bert şi Hans-Adam au pierdut unul...

Longevivul rege eco
După mulţi ani de „discreţie”, în care averea de 5 miliarde de dolari îl clasa pe locul al cincilea în to­pul ce­lor mai bogaţi mo­narhi din lu­me, regele Bhu­mibol Adul­y­a­dej al Thai­landei a dat căr­ţile pe faţă: Crown Pro­per­ty Hol­dings (CPH) ad­mi­nis­trea­ză în 2010 bu­nuri în valoa­re de 30 de miliarde de dolari (de la 35 de miliarde în 2009, pierderile fi­ind cauzate de scă­derea preţurilor în imobiliare şi de prăbuşirea unor acţiuni la bursă). Năs­cut în SUA, e­du­cat în Elveţia, văzut de către concetăţenii săi ca o adevărată zei­tate, re­gele Bhumibol dom­neşte din 1946, fiind cel mai longeviv monarh din istoria acestei ţări. Până astăzi, a asistat la 15 lovituri de stat, la promulgarea a 16 Con­stituţii şi la 27 de schim­bări de prim-miniştri, a trecut prin două regimuri militare dure şi a aşezat (timid, ce-i drept) Thailanda pe drumul către democraţie la înce­pu­­tul anilor ’90. Averea sa se com­pu­ne majoritar din acţiuni şi proprie­tăţi imobilia­re, CPH fiind acţio­nar majoritar la Siam Ce­ment (cel mai mare conglomerat thailandez de produse industriale şi petro­chi­mi­ce), Chris­tiani & Nielsen (una din­­tre cele mai mari companii de construcţii), Deves Insu­ran­ce (unul dintre cei mai mari asiguratori), Siam Commercial Bank (una dintre cele mai mari bănci) şi Shin Cor­po­ration (telecomunicaţii). La acestea se adaugă acţiuni la Honda Cars Thai­land, la gigantul fermoa­relor de pretutindeni - Y.K.K. Zipper, Thai Bridge­stone, Bangkok Aviation Fuel Service şi Dusit Thani Hotel. La capi­tolul imobiliare, regele are 36.000 de proprietăţi, însumând 54 de kilometri pătraţi în Bankok (peste un sfert din suprafaţa Bucureştiului!) şi 160 de kilometri pătraţi în provincie. Printre aceste proprietăţi se nu­mără şi terenurile pe care sunt cons­truite Hotelul Four Seasons Hotel Bang­kok, fostul complex Suan Lum Night Bazaar, Siam Pa­ragon şi reperul Thai­landei moderne, Cen­tral World Tower. Demn de men­ţio­nat: fiind un om foarte preocupat de e­co­­logie, re­ge­le Bhumibol are o li­muzină care funcţio­nează cu ulei de palmier.

Un top pentru Orientul Mijlociu
În afară de două ţări asiatice şi trei euro­pene, restul ţărilor repre­zen­tate în topul 15 al celor mai bo­gaţi mo­narhi din lume provin din zona Orientului Mijlociu, chiar dacă scăderea masivă a turismului în zonă, reaşezarea pre­ţului la pe­trol şi costul gigantic al unor pro­iec­te imobiliare ratate au muşcat zdra­văn din averile şeicilor şi sultanilor.
Pe locul al doilea în top rămâne sim­bolul etern al bogăţiei, cel de-al 29-lea sul­tan al Bru­ne­iului, Haji Has­sanal Bol­kiah, în ale cărui vistierii se înghesu­ie bogăţiile acumulate după 600 de ani de dinastie neîntreruptă. Iubitor de po­lo (căla­re) şi mare colecţionar de pietre pre­­ţi­oase (de unde şi statutul de simbol al bogă­ţiei), Bolkiah nu este doar sul­tan, ci şi căpetenie religioasă, prim-mi­nis­tru şi ministru al apă­rării şi finan­ţelor. Nu există nicio proble­mă legală care să-l împie­di­ce, din moment ce, din martie 2006, sul­tanul este „mai presus de lege”, Constituţia fiind astfel modificată încât atotputernicul domnitor să nu intre sub incidenţa propriilor legi. A­­ve­­­rea sa nu a scăzut pe timpul cri­zei de­cât de la 21 la 20 de miliarde de do­lari (după un maximum de 23 de mili­ar­de în 2007), suficient cât să urce două locuri în topurile ulti­milor doi ani.
Locurile al treilea şi al patrulea sunt rezervate pentru ultimele do­uă averi fabuloase – cea a regelui A­ra­biei Sau­di­te, Abdullah Bin Ab­du­la­ziz (19 miliarde dolari) şi cea a şeicului Kha­lifa bin Za­yed Al Nahayan al Emiratelor Arabe U­ni­te (15 miliarde dolari). Primul, Ab­du­llah Bin Abdu­la­ziz, e un adevărat ma­gi­cian al bani­lor: ave­rea sa pare nea­tin­să, deşi a do­nat, în 2008, 10 miliarde de do­lari pentru în­fiinţarea Uni­ver­­sităţii de Ştiinţă şi Tehnologie „King Ab­du­llah” şi a pornit, în 2005, construc­ţia u­nui o­raş ca­re să-i poarte numele, cu o in­­­ves­­tiţie de 26 de miliarde de dolari. Chiar şi aşa, este socotit un rege mai cum­pă­tat decât ră­po­satul său fra­te, Re­ge­le Fahd, căruia i-a ur-mat la tron.
Şeicul Khalifa bin Zayed Al Na­ha­yan, rea­les preşedinte al UAE, a pierdut trei miliarde de dolari pe timpul crizei din cauza scăderii cu 40% a veniturilor din petrol, fapt ce nu l-a îm­piedicat să-l împrumute pe extravagantul şeic al Du­baiului cu 10 miliarde de dolari, pentru a scoa­te ţara din dificultăţile fi­nan­ciare.
Cea mai grea lovitură din acest an a fost primită de şeicul Mohammed bin Rashid Al Mak­­toum al Dubaiului, a că­rui a­ve­re s-a pră­bu­şit de la 18 miliarde de dolari în 2008 la „doar” 4,5 miliarde în 2010, din cauza mai mul­tor da­torii sca­­dente. Cei mai mulţi bani au fost pier­duţi în proiectele imobi­lia­re ex­tra­va­gante, de genul „Pal­mie­rului”, a căror va­loare deja a scă­zut la 50% din pre­ţul iniţial. Dato­riile Du­ba­iu­lui au ajuns în prezent la 109 miliarde de do­lari, dintre care companiile de stat au o da­torie de 15,5 miliarde scadentă în a­cest an, iar Du­bai Holding - pro­prie­ta­tea şei­cu­lui Al Makh­toum - datorează alte 12 miliarde.
Europenii apar abia de la al şaselea loc din topul averilor „coroane­lor”, cu prinţul Hans-Adam II von und zu Lie­ch­­tenstein (3,5 miliar­de de dolari). De aici încolo, averile mo­­nar­hi­lor intră în zona inteligibi­lă, cu dimensiuni si­mila­re ce­lor ale unui petrolist român sau ale u­nui mogul media european. Ur­mea­­­ză, deci: locul 7: Regele Mo­ham­med al IV-lea al Maro-cu­lui (2,5 miliarde dolari), lo­cul 8: emirul Ha­mad Bin Khalifa Al Tha­ni al Qata­rului (2,4 mi­liarde dolari, o creş­te­re de 140% faţă de 2008), locul 9: prinţul Albert al II-lea (1 miliard do­lari), locul 10: prinţul Karim Al Hus-seini (pre­şedinte al Aga Khan Develop­ment Net­work), locul 11: sultanul Qa­boos Bin Said al Oma­nu­lui (700 milioane dolari), locul 12: regina Eli­sa­beta a II-a a Marii Britanii (450 milioane do-lari), locul 13:  şeicul Sa­bah Al-Ahmad Al-Jaber Al-Sa­bah al Kuweitului (350 milioane dolari), locul 14: regina Beatrix Wil­helmina Arm­­­­gard a Olandei (200 de milioane do­lari) şi, în final, re­gele King Mswati al III-lea al Swa­zi­la­ndului (100 mili­oane dolari).