Strategia companiei de „electrificare” include versiuni hibride ale C-Max şi Focus
Ford este unul dintre constructorii de automobile din Europa ale căror preocupări în domeniul propulsiilor ecologice şi alternative au fost mai puţin mediatizate, în ciuda faptului că Ford se numără printre pionierii automobilelor hibrid din lume. Compania americană şi-a făcut un plan de „electrificare” pentru Europa, care trece însă prin etapa de diesel, GPL şi hibrid.
Primul model electric al mărcii Ford va fi Transit Connect, o versiune a automobilului construit în prezent la Craiova. Acesta face parte din planul companiei de trecere la propulsiile alternative şi n-ar fi exclus ca, la un moment dat, vehiculul electric să fie construit cu componente produse în România.
În centrul „Research and Advanced Engineering” din Aachen, Germania, lucrurile arată cu mult mai bine decât în parcurile auto şi pe stradă, cel puţin la nivel teoretic. Centrul, fondat în 1994, este singura structură de cercetare a Ford din afara SUA şi este orientat în prezent pe mai multe direcţii de dezvoltare în zona eco, astfel încât să acopere întreaga gamă pe care se dezvoltă industria auto. Există, evident, şi obiective pe care Ford le urmăreşte, unele dintre ele fiind probabil im-puse de legislaţia în domeniu din UE sau SUA. Cert este că până în 2020 valoarea emisiilor de CO2 ale vehiculelor produse în SUA şi Europa ar trebui să fie mai mică cu 30% decât cea din 2006, iar reprezentanţii companiei susţin că sunt pe drumul cel bun, existând şanse ca ţinta să fie îmbunătăţită.
1.0 litri EcoBoost, cel mai mic propulsor
Cea mai la îndemână tehnologie, cu resurse ce se pot baza inclusiv pe experienţa industriei, de unde vin, de exemplu, componente şi „know-how”, este ceea ce se numeşte EcoBoost şi ECOnetic, adică îmbunătăţirea motoarelor cu ardere internă, pe benzină şi diesel. Ford nu face pionierat în acest domeniu, dar rezultatele proprii sunt cel puţin comparabile cu ale concurenţei. Dacă motorul 2.0 litri, benzină, care este denumit EcoBoost, se încadrează mai greu în zona motoarelor ecologice, având consumuri testate de peste 10 litri/100 km, versiunea de 1.6 litri, care va intra pe piaţă în acest an odată cu noul C-Max, are emisii de CO2 mici, rezonabile. Acestor două motoare li se vor adăuga micuţul 1.0 litri în 3 cilindri, cel mai mic propulsor produs de Ford, care va fi fabricat şi la Craiova. Cei de la centrul din Aachen ne-au precizat că, deocamdată, între cele două capacităţi cilindrice nu se pregăteşte nimic similar cu motoarele de 1.2 sau 1.4 turbo regăsite la alţi constructori. Pe latura diesel, motoarele ECOnetic fac parte din categoria „diesel turbo cu injecţie directă”, ceea ce le asigură performanţe şi consum bune, cu emisii CO2 sub 100 g/km. În acest segment Ford anunţă continuarea parteneriatului cu grupul PSA Peugeot Citroën.
În zona combustibililor alternativi, motoarele de tip flexifuel şi bi-fuel, alimentate cu bio-etanol, GPL sau gaze naturale, sunt principalele preocupări ale Ford.
Auto
Cine s-ar fi gândit, în urmă cu zece ani, că un segment dedicat prin excelenţă tinerilor cu mai puţini bani ori femeilor dornice de independenţă urbană - vorbim aici despre...
General Motors, cândva cea mai mare companie auto la nivel mondial, practic o organizaţie nou-înfiinţată cu doar un an în urmă, a demarat procesul prin care va face prima...
Tradiţia Hyundai în materie de SUV-uri nu mai este doar o chestiune de ani. Noul model ix35 este deja al şaptelea automobil din categoria offroad/SUV/crossover, iar experienţa...
Minivanurile, aşa cum sunt ele botezate de americani, au fost adoptate în forţă de europeni, devenind unul dintre cele mai importante mijloace de deplasare pentru întreaga familie....
Datele oficiale privind înmatriculările de autoturisme confirmă nivelul crescut al achiziţiilor făcute de români cu o lună înainte, în iunie, adică la...
Primul hibrid, în 2013
Dacă trecem în zona propulsiilor alternative, unde se regăsesc cele două direcţii de dezvoltare, hibrid şi electric, Ford pare să fi făcut mult mai puţini paşi decât concurenţa, dar asta se întâmplă doar în Europa. Deşi Ford Escape a fost unul dintre primele automobile hibrid din lume, iar constructorul are în acest moment o gamă destul de largă de astfel de maşini pe piaţa din SUA, în Europa nu există niciun produs de acest fel în oferta dealerilor, iar planurile de dezvoltare vorbesc despre apariţia celor mai multe produse după 2012. Chiar dacă nu se poate vorbi despre o piaţă solidă a hibridelor, avansul luat de cele două companii japoneze, Toyota şi Honda, va fi recuperat cu dificultate, deoarece primele vehicule Ford hibrid vor fi lansate în Europa abia în 2013. În ceea ce priveşte automobilele electrice, situaţia este destul de ambiguă, dar asta se întâmplă la mult mai mulţi constructori europeni. Însă şi aici există diferenţe destul de mari. Primul automobil electric al Ford va fi Transit Connect, o versiune a maşinii care se fabrică la Craiova, deci un vehicul utilitar, iar apariţia sa în Europa este programată un an mai târziu decât în Europa. Primul vehicul de pasageri, Ford Focus, este programat să ajungă în Europa în 2012. Transit Connect electric şi varianta de pasageri Tourneo vor fi asamblate în SUA, pe o structură realizată în uzina din Turcia, de unde sunt importate acum şi piesele pentru Craiova. Va avea o autonomie de circa 150 km, cu un timp de încărcare full între 6 şi 8 ore.
Pånă la apariţia modelelor de serie, am testat în centrul din Aachen un prototip Transit, care demonstrează că introducerea acestei tehnologii în zona comercială poate fi o soluţie mult mai pragmatică decât în cea pentru pasageri, având şi o autonomie suficientă pentru activităţi urbane, dar şi performanţe dinamice suficiente pentru transportul de marfă.
De la baterii la infrastructură
Programul de dezvoltare a vehiculelor electrice are în faţă o serie de dificultăţi care ar trebui rezolvate împreună cu administraţiile locale din fiecare ţară. Problemele cunoscute deja, precum costurile de producţie a bateriilor, nevoia de a creşte capacitatea de înmagazinare, dar şi durata de viaţă, timpul de încărcare şi reciclarea, toate acestea vor fi rezolvate cel mai probabil la nivel de industrie, prin investiţii masive. Există însă partea comună, legată de infrastructura de încărcare la nivel urban şi extraurban (deoarece prizele actuale nu acoperă necesităţile de mobilitate) şi, nu în ultimul rând, producţia de electricitate, care, atât timp cât este realizată din resurse poluante, nu face altceva decât să transfere emisiile de CO2 şi de noxe de la eşapamentul maşinii la termocentrală.