Ora de lat(r)ină

In nostra patriae multe silvae sunt. Sau, mai bine zis, erau până să le defrişeze supuşii lui Attila. Nu „Biciul lui Dumne­zeu“, ci Verestoy. Dar chiar şi aşa, cu ce a mai rămas, tot e greu să te descurci prin ele, chiar voinic fiind, dar’mite juma’ de buletin, cum e domnul premier neîn­fri­cat Boc. Noroc cu colega de cabinet, supusa doamnă Udrea, supusă ca variantă simplificată a lui „sus-pusă“, sus-pusă adică aşezată sus, de exemplu în deal, să luăm unul la întâmplare - Co­tro­ceni, dar deja divagăm nepermis, reve­nim aşadar la dificultăţile lui Emil Boc prin codrii economiei, care sunt tratate cu indicatoare 3D, adică tridimensio­na­le, nu ca în filmele SF, pentru că doamna Udrea crede că doar filmele SF sunt 3D, a auzit de Avatar, vorba aia e în terminologia de bază la mircuială, cha­tuia­lă, blogăreală.
Da, Emil Boc nu mai ştie pe unde să scoa­tă cămaşa cu TVA-ul, cota unică, im­pozitul minim şi aritmetica, primeşte şuturi din toate direcţiile, chiar şi de la Cotroceni, Tu quoque, padre mi Zeus?, iar membrii cabinetului, în loc să fie so­lidari cu el şi să mimeze măcar aşa, de ochii lumii, disciplina, se şterg cu el, cu premierul, pe pantofi, după cum bine remarca Cezar Preda (Ave!). Ministrul fi­nanţelor curăţă puşca şi vorbeşte pros­tii despre reintroducerea impozitării progresive, aşa, să crape pensionarii de necaz când vor vedea cum le zburdă leii peste gardul pensiei, iar ministra dezvoltării du­­rabile a turismului şi a partidului se ocu­pă, aşa cum spuneam mai sus, de sem­nalizarea obiectivelor turistice ale Româ­niei: autostrăzile invizibile - a opta mi­nune a lumii, marea portocalie, crate­rele din drumurile patriei, Nadia, Hagi şi Ilie Năstase, casa poporului (parcarea subterană unde au fost cei de la Top Gear, lifturile şi veceurile) şi care or mai fi. Vorba aia, în ţara în care a nimerit orbul Brăila noi aruncăm sute de mii de euro pe table ambutisate, vopsite şi coafate, care să arate direcţia.
Dar, desigur, suntem noi, ziariştii, negri în cerul gurii. Zice doamna Udrea pe blo­gul personal: „Că Realitatea TV ar trebui să se numească Manipularea TV, este un adevăr recunoscut“, desigur aceeaşi Realitatea TV care în urmă cu un an pri­mea o căruţă de bani ca să coproducă (scuzaţi coprofonia intenţionată, dar pute rău contractul ăla) nu ştiu ce emisiune turistică. Şi pentru că ne-am refe­rit la blogul doamnei Udrea, un fel de alter-ego al domniei sale, disponibil la orice oră pentru comunicări oficiale şi precizări ţâfnoase, nu putem să nu re­mar­căm motto-ul cel puţin impertinent: „omnia mea mecum porto“, sau pe ro­mâ­neşte tot ce am port cu mine. Im­per­tinent pentru că doamna Udrea în­truc­hi­pează exact conceptul diametral opus al dictonului citat. Mult mai potrivit ar fi fost să-şi pună drept motto: „Acvila non ca­pit musacam“, desigur dacă nu cumva musca respectivă este Hermes...