Cine munceşte plăteşte, pare a fi noul principiu după care vrea să se ghideze actualul ministru al finanţelor publice Sebastian Vlădescu. Cel puţin aşa reiese din declaraţiile făcute (în nume personal sau ca reprezentant al MFP?!) săptămâna trecută, prin care anunţa un posibil nou sistem de impozitare în România: impozit progresiv asupra veniturilor, impo­zit pe profit şi TVA reduse, salariu minim majorat cu 30%.

Nu este o noutate pentru nimeni că în prezent bu­ge­tul României suferă de două grave infirmităţi: un buget al asigurărilor sociale deze­chi­librat şi o pondere extrem de mare a cheltuielilor de personal raportată la veniturile bugetare. Decizia de mic­şorare a salariilor bugetarilor cu 25% a încercat să stopeze extinderea cancerului, prin amputarea unei părţi a cangrenei. Iar majorarea TVA cu 5 puncte procentuale este menită a corecta prin intermediul inflaţiei de­fi­citul extrem de ridicat al sistemelor de asistenţă socială. Ambele măsuri duc însă la scăderea produsului in­tern brut (PIB) şi deci la o majorare a ponderii deficitelor structurale în PIB, ceea ce le face ineficiente. În plus, măsurile adoptate au şi efectele perverse, printre care majorarea ra­tei dobânzii cu care statul se îm­pru­mută pe piaţa internă, pentru aco­perirea căreia se duc jumătate din încasările din TVA-ul majorat, potri­vit guvernatorului Mugur Isărescu.
 
Un alt efect pervers, mai ales pentru încasările la bugetul asigurărilor so­ciale, este cel de creştere a ratei şo­ma­jului. Aceasta se va majora şi ca ur­mare a inevitabilelor disponibili­zări din sectorul public, cât şi a celor din sectorul privat, cauzate de majorarea TVA. Contrar opiniei comune, majorarea TVA nu are efecte atât asu­pra consumatorilor, cât mai ales asupra companiilor de pe pieţele con­cu­renţiale din România, care în con­diţiile scăderii veniturilor dispo­ni­bile ale populaţiei vor trebui să-şi restructureze procesele de produc­ţie şi comercializare a bunurilor. Iar cel mai simplu cost de administrat este cel cu forţa de muncă. Dacă aveau cumva dubii, MFP le-a dat o mână de ajutor, anunţând deja o adevărată re­voluţie în domeniul con­tribuţiilor sociale, prin extinde­rea bazei de im­po­zitare - eliminarea diferenţelor pri­vind categoriile de venituri luate în calcul între diferite sisteme de asi­gu­rări. Cu alte cu­vinte, companiile se vor afla între ciocan şi nicovală: statul le va cere o rentă mai mare cu 25% decât în prezent (TVA-ul majorat cu 5 puncte procentuale de la 19 la 24%) şi va ma­jora şi costurile cu forţa de mun­că. Soluţia logică: disponi­bilizări, pentru a evita măcar o parte din costurile majorate cu forţa de muncă.

Execuţie bugetară dezastruoasă
Dar cum stă bugetul? Deficitul pe primele cinci luni la bugetul asigu­rărilor sociale este uriaş, de 5,6 mili­arde de lei. Veniturile din con­tri­bu­ţiile sociale au fost doar de 20,2 mili­arde de lei, în timp ce cheltuielile au atins suma de 25,8 mi­liarde de lei. Rezultă un deficit de 27,7% din to­talul veniturilor din contri­bu­ţii. În ceea ce priveşte salariile bugetarilor, cheltuielile cu personalul au fost pe primele cinci luni de 21 de miliarde de lei, pentru plata acestora nefiind suficiente nici cele 13,7 mi­liarde adu­nate ca impozite pe pro­fit, salarii şi venit suplimentate cu încasările de 5,6 miliarde din ac­cize. Pentru a plăti numai salariile şi asistenţa so­cială, statul trebuie să transfere din încasările de 14,3 mili­arde de lei din TVA două miliarde către cheltuielile de personal şi alte 5,6 miliarde către bugetul asigură­ri­lor sociale. Alte 2,3 miliarde de lei s-au dus către plata dubânzilor la îm­prumuturile luate pentru finan­ţa­rea deficitului. După cum se vede, statului român nu-i ră­mâne mai nimic pentru furnizarea bunurilor şi serviciilor publice pentru care percepe cetăţenilor impo­zi­te şi taxe sau pentru investiţii.

Îngropaţi în subteran
Noroc cu ministrul finanţelor, care a găsit soluţia „salvatoare”. Cum Curtea Constituţională i-a refu­zat micşorarea pensiilor, acesta a decis să le taxeze, în primă fază prin TVA-ul majorat, iar în a doua fază, po­trivit propriilor afirmaţii, prin eli­minarea plafonului de scutire de la plata impozitului pe venit de 10 mili­oane aplicat pensionarilor şi prin introducerea unui impozit progresiv care astfel va taxa suplimentar şi pensiile mai mari de 10 milioane. Impozitul progresiv mai are avantajul contabil că micşorează şi salariile „nesimţite” ale bugetarilor. Numai că introducerea pe timp de criză a unui impozit progresiv va duce la o amplificare a fenomenului de optimizare fiscală a contribuabililor, care vor încerca să găsească portiţe de ocolire a fiscalităţii împovără­toa­re. Dar Vlădescu pare că s-a gândit şi la asta, prin impunerea CAS-ului la activităţile profesionale, prevedere intrată deja în vigoare şi prin anun­ţata unificare a bazei de calcul, care va presupune eliminarea unui nu­măr cât mai mare de excepţii (ex­cepţii privind veniturile care intră în baza de calcul, dar şi persoanele care datorează contribuţii sociale), ur­mând să fie modificate şi unele re­glementări privind calculul presta­ţii­lor acordate de sistemele de securitate socială. Astfel, ministrul de fi­nanţe le oferă majorităţii contribuabililor persoane fizice şi juridice doar două alternative: fie se retrag definitiv în economia subterană, fie trag obloanele. Singurele sectoare eco­nomice care vor supravieţui sunt cele monopoliste de stat şi cele oligopoliste, create prin reglementări ale statului, care vor putea transfera asupra clienţilor captivi atât costul de anul acesta al majorării TVA, cât şi pe cel viitor, de majorare a costului cu forţa de muncă.

Mirajul salariului minim
Guvernul va avea însă o altă pro­blemă, inevitabila majorare a şomajului va duce la încasări mai mici la bugetul asigurărilor sociale, cu toată baza extinsă a acestora. Vlădescu are însă o soluţie şi pentru această pro­blemă. Cum o parte importantă din forţa de muncă este încadrată pe sa­la­riul minim, ministrul vrea să ma­joreze salariul minim cu 30%?! După principiul dacă nu putem controla preţurile, putem controla salariile. Impactul asupra cheltuielilor de personal va fi restrâns (în condiţiile în care sunt rupte grilele de salarizare de salariul minim), la stat neexis­tând salariaţi plătiţi cu salariul mi­nim pe economie. În schimb încasă­rile din contribuţiile plătite de cei ră­maşi în câmpul muncii se vor majora. Singura problemă este aceea că cei care au supravieţuit majorării cos­turilor cu forţa de muncă prin ex­tinderea bazei de impozitare a contribuţiilor sociale, sigur nu vor ob­ţi­ne de pe o piaţă cu o cerere în scă­dere veniturile necesare plăţii unui fond de salarii cu 30% mai mare. Ast­fel, fie se vor muta în economia subterană, fie în economia unei alte ţări. Există însă şi o situaţie în care antreprenorii ar putea plăti salarii nominale majorate cu 30%, în cazul în care banca naţională îşi va sincroniza po­litica monetară cu cea fiscală, dând drumul la tiparniţa de bani. Dar acest lucru nu înseamnă altceva de­cât hiperinflaţie, soluţia de corectare a dezechilibrelor bugetare de care se teme cel mai mult guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.
Soluţia propusă de ministrul Sebastian Vlădescu, introducerea unei cote progresive de impozitare, dublată de majorarea cu 30% a sala­riului minim, nu poate duce decât la două rezultate: fie la sugrumarea definitivă a economiei private şi la o inevitabilă intrare a României în in­ca­pacitate de plată, nemaiavând cine să plătească impozite, fie la hi­per­in­flaţie. O eventuală revenire a TVA de la 1 ianuarie 2011 la 19%, deşi ar avea efecte benefice asupra fluxului de numerar al companiilor, şi nu asu­pra preţurilor, cum greşit se crede, nu va putea compensa pogromul adus de măsurile pe care le visează mi­nis­trul de finanţe în interviurile date în presă.

Vestitorul primăverii din toamnă
După interviul acordat la începutul săptămânii de cavalerul apocalipsei Sebas­tian Vlădescu, la finalul aceleiaşi săptămâni a sosit momentul ieşirii la rampă a vestitorului primăverii Emil Boc. Acesta i-a asigurat pe micii întreprinzători că impozitul minim va fi eliminat în toamnă şi că menţinerea cotei unice de impo­zitare de 16% rămâne un obiectiv fundamental al Guvernului. „Cota unică de 16% va fi menţinută. Vă spun sincer, impozitarea progresivă nu aduce ceea ce cred unii, că poate aduce mai mult la bugetul de stat. Am avut cotă progresivă în România şi ponderea veniturilor în PIB tot 30-31% a fost, fără un surplus. În 2005, cu introducerea cotei unice, a crescut ponderea veniturilor pe această componentă, deci nu avem motive să spunem că ar trebui eliminată cota, fiind şi un semn de stabilitate şi coerenţă a activităţii economice“, a spus premierul. Un alt ministru, cel al economiei, Adriean Videanu l-a urecheat şi el indirect pe Vlădescu: „Cota progresivă nu are niciun fel de valenţă economică şi ar putea avea, la un moment dat, cel mult una de protecţie socială. Introducerea cotei progresive va duce şi mai mult salariile mari în economia gri, fără să ajute sala­riile mai mici. PDL şi Guvernul vor susţine cota unică, ca element de stimulare economică“, a afirmat Videanu.