Instabilitatea legislativă din ultima perioadă, legată de creşterea taxe­lor şi a impozitelor, pune probleme celor care au încheiat contracte pe termen lung şi nu au convenit clauze prin care să se asigure împotriva riscului de escaladare a preţurilor. Această creştere este inevitabilă, iar riscurile vor fi suportate de una dintre părţi sau vor fi împărţite între toate părţile contractului, în funcţie de clauzele acestuia.

La ora actuală, toate indiciile arată că preţurile vor creşte substanţial în viitorul apro­piat. În cazul contractelor în derulare, creşterea preţurilor este deja vizibilă în urma măririi cotei de TVA de la 19 la 24%. Creşterea impo­zi­telor pe venit se va reflecta cât de curând şi în preţuri. Pagubele produse de inundaţii vor ridica preţu­ri­le produselor agroalimentare. Cli­ma­tul de nesiguranţă se accen­tuea­ză, iar schimbările legislative sunt de­parte de a fi încheiate, după cum ne tot ameninţă guvernanţii.

Într-un asemenea cadru instabil, comercianţii ar trebui să-şi ia nişte măsuri de protecţie la încheierea con­tractelor. Evoluţia contextului eco­nomic şi legislativ este neclară şi poate genera situaţii inechitabile şi pierderi pentru părţile care nu au prevăzut în contracte clauze de protecţie legate de creşterea preţurilor.
Acestea sunt clauze de asigurare împotriva unor riscuri nevalutare, având prioritar natură economică, au menirea să prezerve valoarea co­re­­laţiei existente la momentul în­che­ierii contractului între cuantumul o­bligaţiei de plată şi preţul real al bu­nu­rilor şi serviciilor pe o anumită pia­ţă. Fac parte din această sub­gru­pă clauzele de revizuire a pre­ţului şi ce­le de postcalculare a pre­ţului. Prin a­cestea, părţile urmă­resc prevenirea riscurilor legate de escaladarea pre­ţu­lui mărfii, servicii­lor sau manoperei.

Clauza de revizuire a preţului 
Clauza de revizuire a preţului  are menirea să atenueze efectele mo­dificării preţurilor în perioada de la data încheierii contractului şi până la încasarea banilor ce reprezintă pre­ţ­ul contractului. O astfel de clau­ză asigură adaptarea preţurilor la condiţiile mereu schimbătoare ale pieţei, vânzătorul având dreptul să majoreze preţurile indicate în contract în funcţie de modificarea pre­ţului carburanţilor, al materiilor pri­me, al forţei de muncă, al transporturilor etc. Clauza de revizuire trebuie să precizeze modul de calculare a noului preţ, să stipuleze ce schim­bări şi de ce amploare trebuie să aibă loc pentru a modifica preţul. Deci clauza de revizuire a preţului nu acţionează automat, ci permite părţilor să renegocieze preţul în baza criteriilor stabilite de părţi.

Clauza de postcalculare a preţului
Clauza de postcalculare a pre­ţu­lui are drept scop menţinerea pre­ţului mărfii la parametrii pieţei la momentul finalizării executării pres­­taţiei asumate de debitor. În acest scop, trebuie luate în calcul toa­te modificările factorilor economici de influenţare survenite între mo­men­tul perfectării contractului şi cel al executării lui.
Această clauză dă dreptul vân­ză­torului sau prestatorului să stabi­leas­că preţul ulterior executării obli­gaţiilor contractuale sau la anumite termene convenite de părţi, luând în considerare modificările factorilor economici interveniţi între momentul încheierii contractului şi mo­men­tul executării acestuia. Aceste clauze sunt menite să reducă ris­cu­rile care pot apărea ca urmare a mo­dificării cheltuielilor cu materiile prime sau cu forţa de muncă în in­ter­valul de timp dintre încheierea şi finalizarea contractului.
Clauza de postcalculare se re­găseşte cel mai adesea în clauza „Cost+fee”: la calcularea preţului contractului la finalizare sau în eta­pe se iau în considerare costul ma­teriilor prime, combustibili, ener­gie etc. plus valoarea manope­rei, inclu­zând salariile, profitul şi orice alte adaosuri la preţul de producţie. Evident, acestea se calculează la preţul zilei şi, în acest fel, riscul este deplasat către beneficiarul contractului, care va trebui să plătească un preţ mai mare în cazul în care piaţa a ridicat anumite costuri. De­sigur, plătitorul va avea un drept de verificare a acestor cheltuieli.
Clauzele expuse mai sus sunt fo­lo­site pentru contracararea riscu­ri­lor nevalutare. Prin acestea, păr­ţi­le urmăresc prevenirea riscurilor le­ga­te de escaladarea preţului mărfii, ser­v­iciilor sau manoperei.

Ce parte contractuală suportă creşterea TVA-ului?
Eugen Pop, avocat partener la societatea de avocatură Enescu, Panait, Pop şi Asociaţii
În cazul creşterilor de TVA la contractele în derulare, acestea vor fi suportate fie de vânzător, fie de cum­pă­rător, în funcţie de modul de indicare a preţului în contract. Dacă la obligaţia de plată s-a prevăzut că se plăteşte o sumă „la care se adaugă TVA”, atunci creşterea va fi suportată de cel care face plata, adi­că de cumpărător sau beneficiarul prestaţiei unui ser­viciu. Dacă în contract s-a trecut o anumită sumă fixă, specificându-se că include TVA (sau chiar dacă nu se specifică), atunci situaţia va fi invers: pier­derea va fi suportată de către cel care primeşte pla­ta. El va trebui să calculeze TVA şi să-l plătească din acea sumă globală. Riscurile legate de creşterea TVA nu pot fi împărţite între părţi, în mod direct, printr-o stipulaţie contractuală care să prevadă împărţirea riscurilor în cazul creşterii TVA. Codul Fiscal spune clar cine şi în ce condiţii trebuie să plătească această taxă şi o derogare nu este permisă, ba poate chiar să capete valenţe penale în anumite condiţii. Soluţia este ca părţile unui contract deja semnat să se înţeleagă să împartă pierderile în alt mod, care nu implică TVA-ul. Acestea pot să reducă din preţ printr-un act adiţional, să mai lungească termenele la obligaţiile de plată sau altele.