Flota română - şapte nave!

Da, mai avem! Versul lui Adrian Păunescu pare o cruntă ironie dacă îl aplicăm la situaţia flotei maritime româneşti. În 1989 ea avea în dotare 301 nave de transport maritim. Un raport recent al Consiliului Concurenţei consemnează la capitolul IV. 3 (Oferta internă de transport maritim) câteva informaţii demne de reţinut. Situaţia flotei româneşti şi a armatorilor români este foarte clară: „După anul 1989, situaţia armatorilor români a cunoscut în timp o involuţie accentuată. În evidenţele Autorităţii Navale Române erau înregistraţi în anul 2009 doar 5 armatori români pentru un total de 7 nave maritime”. „Totalul” este foarte uşor de trecut în revistă: un petrolier de 39.750 tdw, construit în 1987; un cargou cu capacitate de 8,750 tdw, mărfuri gene­rale, construit în 1977, şi alte cinci nave a căror capacitate nu este menţionată. Ra­por­tul Con­siliului Concurenţei adaugă: „Dincolo de faptul că sunt vechi, puţinele nave sub pavilion românesc sunt depăşite din punct de vedere tehnologic şi nu mai corespund în bună parte standardelor internaţionale de siguranţă”. Perspectivele sunt „luminoase”: atâta timp cât aceste nave nu vor fi moder­nizate urgent, ele urmează în mod firesc ca treptat să fie scoase din operare (citat p. 68 din raport).
Specialiştii de la Concurenţă au realizat un studiu atotcuprinzător. Pentru cei interesaţi de subiect, distanţa între ceea ce se întâmplă în Uniunea Europeană comparativ cu rea­lităţile din România este ca de la cer la pă­mânt. În UE sunt înregistrate 10.550 de nave maritime, din care 3.389 sunt sub cele 27 de pavilioane naţionale. România este practic dispărută din statistică la acest capitol cu cele şapte (7) nave, şi ele pe ducă. Deşi Constanţa este al 16-lea port ca trafic de mărfuri din UE, criza a condus la o reducere drastică a activităţii în 2009. Scăderea de la circa 50 de milioane de tone în 2008 la 27 de mi­lioane de tone anul trecut arată şi cât de mare a fost prăbuşirea economiei. La fel, traficul de pasageri prin porturile maritime româneşti a scăzut de la 38.154 persoane în 2008 la 10.845 în 2009. Propaganda turistică în care s-au pompat milioane de euro a avut rezultat (!).
Desigur, raportul nu se mărgineşte să „foto­grafieze” o realitate a dezastrului. Arată şi câ­teva cauze, printre care  „existenţa unui dez­in­teres al statului faţă de un sector ce ar pu­tea genera venituri la buget” este una de fond.
Fără o strategie modernă şi coerentă, prin măsuri de sprijin financiar în conformitate cu legile naţionale şi comunitare în vigoare, nu se poate „mişca” acest domeniu - este o concluzie a raportului. La capitolul de „concurenţă” între agenţii care operează în porturile maritime, analiza duce însă şi la apre­cieri ciudate, atâta timp cât la proporţii de 70-90 la sută „se pot” presupune poziţii dominante. Când se atinge sută la sută ce mai este? Raportul nu spune însă cine sunt cei despre care s-ar putea să credem că ar avea „urme” de monopol prin Portul Constanţa.