Încă de la începutul anului 1996, una dintre cele mai mari bănci de investiţii, Merrill Linch, şi-a manifestat disponibilitatea de a colabora cu BNR în vederea întocmirii rapoartelor pentru evaluarea riscului de ţară. Notările făcute de către cunoscute agenţii internaţionale, specializate în credit-rating, s-au soldat cu semne încurajatoare pentru investitori şi pentru băncile străine. „Japan Credit Rating” a transmis în octombrie ’96 un semnal pozitiv pe piaţa japoneză de capital, comunicând că a reactualizat calificativul BB+ acordat BNR în primăvara anului 1995. Alte calificative acordate României au fost: BB- (Standard & Poors) şi BA3 (Moody’s).
Rezultatele evaluărilor au situat România în grupa generică „BB”, ceea ce a indicat perceperea ţării noastre ca fiind un spaţiu economic ce prezenta oportunităţi pentru investitorii străini, dar cu unele riscuri. Realizarea operaţiunilor efective s-a făcut prin intermediul unora dintre cele mai mari şi prestigioase societăţi financiar-bancare din lume: Nomura Securities, Merrill Lynch, Citibank, ABN Amro şi Sanwa Bank, la care au subscris investitori din Japonia, America, Europa Occidentală şi chiar din unele ţări europene în tranziţie. Banca Naţională a României, prezentă pe pieţele internaţionale de capital, a acţionat pentru a-şi asigura accesul la împrumuturi financiare pe termen mediu (de la 15 luni până la 3-5 ani) şi diversificarea instrumentelor de credit. Totodată, a avut în vedere permanentizarea prezenţei pe toate pieţele internaţionale, care să conducă la creşterea credibilităţii economico-financiare a României.
Îmbunătăţirea condiţiilor de creditare (prin reducerea marjei peste dobânda LIBOR la credite, de la 275 la 175 puncte procentuale), care să reflecte reducerea riscului de ţară, politic şi economic, au constituit un nivel optim de referinţă în negocierile pentru credite angajate direct de societăţile bancare şi comerciale româneşti. Emisiunea publică de obligaţiuni de 52 de miliarde yeni (circa 495 milioane dolari), ale cărei documente s-au semnat la 10 mai 1996 la Tokyo, a fost cea mai mare operaţiune de acest fel realizată de România în decursul întregii sale istorii moderne, de până atunci. Banca Naţională, acţionând în numele statului român, a revenit pe piaţa japoneză de capital la jumătatea lunii septembrie ’96, cu o nouă lansare de titluri financiare. Obligaţiunile „Samurai”, în valoare de 30 miliarde yeni, au avut de asemenea succes. La 20 septembrie, la Tokyo, a fost semnat documentul privind subscrierea obligaţiunilor „Samurai”. Managerul principal, „Nomura Securities”, a reconfirmat că oferta BNR a fost depăşită de cerere. S-a solicitat creşterea părţii alocate.
Lansarea emisiunii de obligaţiuni „Samurai”, din septembrie-octombrie 1996, de 30 de miliarde de yeni, s-a făcut în condiţii avantajoase: dobânda a scăzut de la 5,2 la sută în luna mai la 5,05 la sută; în acelaşi timp, termenul de maturitate a fost stabilit de la numai trei ani pentru emisiunea precedentă, la cinci ani - până la 9 octombrie 2001. Dobânda de 5,05 la sută a fost avantajoasă şi prin faptul că reprezenta un cupon fix, ceea ce însemna că nu avea să fluctueze indiferent care aveau să fie condiţiile pe piaţa japoneză de capital.
Debutul pe piaţa europeană de obligaţiuni s-a produs în luna iunie 1996, când BNR a fost prezentă pe piaţa de capital cu o emisiune de eurobonduri, lansată cu asistenţa băncii de investiţii Merrill Lynch. Valoarea lor totală a fost de 225 milioane USD. Pe linia îmbunătăţirii performanţelor, semnificative au fost şi tendinţele constante în dinamica primelor trei credite sindicalizate. Termenele de rambursare au crescut treptat de la 15 luni la 36 de luni. Al patrulea credit, cel de la Londra, din 16 octombrie 1996, a fost angajat pentru 36 de luni. Ratele dobânzilor au marcat, de asemenea, îmbunătăţiri simţitoare: LIBOR+ 2,75 la sută la primul împrumut, +2,25 la sută la al doilea şi +1,75 la al treilea.
Al patrulea credit a fost angajat cu o rată de LIBOR + 1,875 la sută.
Valoarea totală a creditelor obţinute de BNR în 1996 (împrumuturi sindicalizate, Euro-Bonds, Samurai-Bonds) s-a ridicat la 1,4 miliarde USD. În acest fel, s-a încheiat o etapă importantă a reintrării României pe pieţele internaţionale de capital.
Banca Naţională, prin împrumuturile obţinute în 1996, a contribuit efectiv la consolidarea rezervelor internaţionale ale statului - aur şi valute convertibile. Anul 1996 a fost astfel încheiat cu o rezervă de 2,0-2,1 miliarde dolari, incluzând aurul. Este cea mai mare rezervă de după 1989, până în acel moment, ceea ce conferea un plus de credibilitate procesului de stabilizare a cursului monedei naţionale. Şi, totodată, a constituit o bază pentru serviciul datoriei externe, ce avea să se situeze, în următorii ani, la niveluri de peste un miliard dolari/anual - rate şi dobânzi scadente.
Cele două tipuri de emisiuni, eurobondurile şi obligaţiunile Samurai, lansate de Banca Naţională în numele statului în 1996, au deschis drumul. Au urmat - în 1997 - obligaţiunile neguvernamentale, care aveau să angajeze băncile comerciale, corporaţiile, municipiile. Primele obligaţiuni aveau să fie lansate de RENEL şi de Banca Comercială Română.
