Cele două rapoarte de evaluare publicate recent - la 5 iulie, cel realizat de Agenţia olandeză de mediu (PBL) şi respectiv, la 7 iulie, cel al Grupului Independent de oameni de ştiinţă britanici, prezidat de sir M. Russell, fostul decan al universităţii din Glasgow - ajung la concluzia comună că rigoarea şi onestitatea ştiinţifică ale membrilor Grupului Interguvernamental pentru Evoluţia Climei (IPCC) nu pot fi puse la îndoială. Ia sfârşit o polemică aprinsă, declanşată în noiembrie 2009, prin publicarea pe Internet de extrase-pirat din serverul de corespondenţă aparţinând Climate Research Unit a Universităţii Angliei de Est. Obiectivul demersului: promovarea ideii că ştiinţele climei se bazează pe manipulări şi disimulări de date şi a tezei unei conspiraţii menite să reducă la tăcere orice disidenţe ştiinţifice. Acest veritabil „Climategate”, ai cărui comanditari rămân necunoscuţi, s-a bucurat de o atenţie deosebită în Marea Britanie şi în Statele Unite. Ţinta primă: sabotarea conferinţei ecoclimatice de la Copenhaga unde, în chiar prima sa şedinţă plenară din 7 decembrie 2009, delegatul Arabiei Saudite declara oficial că gradul de încredere a rapoartelor IPCC ar fi fost afectat, făcând referiri implicite la e-mail-urile piratate.
Efectele campaniei s-au făcut resimţite, prin eşecul adoptării unui plan anti-global warming post-Kyoto şi incertitudinea ieşirii din impas la următoarea reuniune mondială pe această temă, prevăzută a se desfăşura la Cancun (Mexic) în decembrie. Puternica mediatizare interesată a subiectului şi impactul temporar asupra opiniei publice al îndoielii asupra fenomenului schimbărilor climatice astfel diseminate au permis guvernelor, confruntate, de altfel, cu gestionarea crizei economico-financiare, să lase în planul secund preocupările ecoclimatice. Totodată, timp de 6 luni, acuzaţiile de fals, catastrofism ori de politizare a ştiinţei au curs din toate părţile, după un plan bine pus la punct. În Marea Britanie s-a practicat un adevărat linşaj mediatic până la a-l determina pe unul dintre cercetătorii vizaţi să recurgă la o tentativă de suicid. Peste Ocean, think tanks legate şi subvenţionate de grupurile petroliere au formulat cereri de acces la arhivele corespondenţei cercetătorilor, iar numeroase ameninţări cu moartea adresate specialiştilor au fost anchetate de FBI. Cu câteva luni în urmă, peste 250 de membri ai Academiei de Ştiinţe a SUA au semnat un apel public de a se înceta „această vânătoare de vrăjitoare demnă de McCarthy”. În Franţa, câţiva „climatospectici” au folosit prilejul de a-şi mări tirajul lucrărilor lor difamante, dar au primit replica severă a comunităţii ştiinţifice reprezentative. Desigur, ca de obicei, în România un asemenea subiect a trecut aproape neobservat. Din păcate, pe lângă confirmarea venită din partea celor două rapoarte, concluziile raportului din 2007 al IPCC sunt reafirmate de realităţile ecoclimatice şi evaluările conform cărora 2010 va fi cel mai călduros an din ultimii 130 de ani, de când se efectuează înregistrări meteo în mod sistematic.
Odată încetată această dispută absurdă, ar fi de dorit ca atenţia tuturor statelor să se îndrepte asupra pregătirilor pentru desfăşurarea viitoarei conferinţe mondiale de la Cancun. Continuarea negocierilor de la Copenhaga şi ajungerea la un nou acord, cu obiective majore cifrate, termene responsabile şi măsuri financiar-tehnologice realiste, reprezintă o prioritate absolută a întregii umanităţi.
