Cum îşi bate joc România de ea

Aflată într-o criză financiară fără precedent, România se confruntă şi cu o bâlbâială guvernamentală care-i este fatală. În disperarea de a găsi bani pe piaţă, statul nostru nu vede paiul relansării din cauza bâr­ne­lor din ochii lui. Despre ce e vorba? Am tot pledat în emisiunile de la Antena 3 la care am participat pentru o ac­ţiune pe care o consider salvatoare, într-o oarecare măsu­ră. E vorba de modalitatea transpa­rentă şi co­rectă de a obţine bani, în aceste mo­mente atât de dificile. Din punctul meu de ve­de­re, cea mai corectă cale ar fi listarea pe Bur­să a unor pachete de 5 sau 10 la sută din ac­ţiunile companiilor de stat atractive. Sau vân­za­rea unor pachete între 30 şi 50 la su­tă unor fonduri de investiţii sau actori pri­vaţi încă in­te­resaţi de afaceri bune.
Să începem cu prima variantă. Dacă pe Bursa de Valori Bucureşti ar apărea urgent acţiuni ale unor companii gen Hidro­elec­trica, Romatsa, Aeroportul „Henri Coandă”, CNADNR, Nuclear­e­lectrica, Loteria Română şi multe altele, consecinţele n-ar fi decât po­zitive. Prima conse­cin­ţă: încasezi nişte bani rapid pe aceste pachete minoritare. Cu siguranţă ele se vor vinde ca pâi­nea caldă, chiar şi pe praful acesta. Sunt destule fonduri cu bani uriaşi care aşteaptă o­por­tu­ni­tăţi. Potrivit specialiştilor, circa 1-2 miliarde de euro ar putea veni rapid de aici. Con­tează numărul companiilor listate. A doua consecinţă: valoarea de piaţă a companiilor respective creşte exponenţial. Ele intră în circuitul economiei de piaţă, devin organis­me vii, nu mortăciuni de stat. Ştim bine, statul e cel mai prost administrator şi nu va obţine nicio­dată profiturile corespunzătoare unui ma­nagement privat. Asta te va duce la perspectiva a treia, de a vinde companiile după listare, în anii următori, cu o valoare de piaţă mult mai bună decât acum.
În fine, valorificarea tuturor acţiunilor din pa­che­tele minoritare deţinute complet inutil şi ne­pro­fitabil de agenţii precum AVAS ar fi altă sursă de cash, atât de greu de obţinut acum.
De ce nu se întâmplă toate astea? Foarte simplu. Mafia politică are un interes uriaş să controleze prin interpuşi, manageri de faţadă, a­ces­te companii. În documentele ne-publice ale acestora veţi găsi contracte de achiziţii, consultanţă, prestări servicii şi altele, în care firele duc spre politicieni aflaţi la putere.
Statul reformat, modern şi portocaliu nu poate renunţa la această uriaşă vacă de muls, atât de utilă buzunarelor personale şi de partid. Cre­deţi că procentul de 35 la sută se obţine gratis? Sau o realegere este aşa, un proces intelectual şi sentimental? Nici vorbă!
Surse de bani ar fi destule în ţara asta. Neno­ro­cirea este că bizantinismul puterii sufocă toa­te resursele. Corupţia şi sistemul mafiot, existente dintotdeauna, au explodat în ultimii ani.