Marile catastrofe naturale din ultimii ani, precum tsunami-ul din oceanul indian, uraganul Katrina sau cutremurul din Haiti au adus în atenţia publică importanţa unei componente a responsabilităţii sociale a companiilor: răspunsul la dezastre. Aceasta nu mai poate fi doar un act de solidaritate spontană post-catastrofă, ci trebuie să aibă un rol proactiv, să fie integrată în strategiile CSR pe termen lung.
În ciuda crizei, multe companii au reacţionat foarte bine la a­pe­lurile organizaţiilor umani­tare pentru sprijinirea celor afectaţi de recentele inundaţii. În ul­timii ani au existat multe experienţe de această natură, care au adus laolaltă ONG-urile şi sectorul privat, în scopul ajutorării celor aflaţi în suferinţă, ca urmare a catastrofelor naturale.
Însă lucrurile nu se pot opri la reconstrucţia post-dezastru, pentru că n-ar fi vorba decât de o corvoadă sisifică. Rolul companiilor în repa­ra­rea efectelor dezastrelor în zonele de risc în care desfăşoară operaţiuni de­vine din ce în ce mai mare, pentru că respectivele fenomene disturbă afacerile locale, de care depinde cea mai mare parte a populaţiei. Iar preşedintele Băsescu a anunţat deja că 2010 este ultimul an în care Gu­vernul alocă bani pentru reconstruc­ţia caselor. Data viitoare, nici cetă­ţe­nii, nici companiile care au angajaţi în zonă sau chiar şi numai consumatori nu vor mai putea conta pe prea mult sprijin din partea sectorului public, ci vor trebui să gestioneze îm­preună reducerea urmărilor unor asemenea fenomene. 

Modalităţi de „răspuns la dezastre”
În general, sectorul privat se im­plică în campaniile de sprijinire a victimelor unui dezastru prin intermediul organizaţiilor umanitare, care au pregătirea necesară şi capaci­tatea de a gestiona donaţiile sau alte forme de ajutor pe care le primesc. Mo­dul de implicare constă nu nu­mai în sprijin financiar sau în do­na­ţii de bunuri. „Companiile au reac­ţio­nat foarte bine pe toate căile posibile, nu numai cu bani, ci şi cu promovarea programului nostru şi cu susţinere în faţa clienţilor. Sunt bănci care ne-au expus banerele în toată reţeaua bancară şi au promovat programul nostru în faţa clien­ţi­lor. O companie de asigurări ne face reclamă la TV într-un clip în care spune că un euro din fiecare poliţă va fi donat pentru o casă. Com­pa­nii­le outdoor ne-au ajutat să promo­văm spotul nostru cu numerele de SMS pentru donaţii. Toate aceste de­mersuri sunt foarte importante pentru strângerea de fonduri pentru că, deocamdată, ne concentrăm pe aceste acţiuni. De luna viitoare începem atragerea de voluntari din rândul companiilor pentru reconstrucţia caselor şi o să încercăm să implicăm şi comunităţile locale”, spune Mona Prisacariu, Resource Development and Communications Director la Habitat for Humanity România.
Printre primii care s-au implicat pentru sprijinirea victimelor inunda­­ţiilor din vara acestui an au fost jurnaliştii trustului Intact, care, îm­preu­nă cu fundaţia „Mereu Aproa­pe”, au pornit campania „Apa trece, Româ­nia rămâne”. În urma acestui im­puls, s-au mobilizat şi alţi repre­zen­tanţi ai sectorului public şi privat.
Fiecare firmă a abordat forme de ajutor potrivite activităţii sale. Com­paniile mass-media au promovat pe scară largă programele de strângere de fonduri, băncile au donat în ge­neral bani, dar au şi promovat programe de solidaritate către clienţii lor, retailerii au organizat campanii de strângere de fonduri de la consu­matori, companiile cu mulţi muncitori au participat cu voluntari pe te­ren, firmele de construcţii au donat materiale, cele farmaceutice - medi­camente etc.
BRD a donat 100.000 de euro pen­tru ajutorarea victimelor inun­da­ţii­lor din România şi a eliminat co­misioanele aferente conturilor deschise la BRD de fundaţiile care colectează fonduri. Terapia Ranbaxy a donat medicamente de primă ne­cesitate pentru spitalele localităţilor afectate de inundaţii. Carrefour Ro­mâ­nia a răspuns unui număr mare de cereri de ajutoare din partea di­feritelor asociaţii, dar şi autorităţi lo­cale, pentru sinistraţi, donând mii de produse, participând financiar, dar şi logistic, cu transport şi depozi­tare. De asemenea, Carrefour a de­marat, în colaborare cu diferite centre comerciale din ţară şi cu Crucea Roşie, campanii de strângere de alimente şi alte articole utile, ampla­sând urne speciale de colectare precum şi corturi unde se pot strânge din donaţii alimente, haine sau pă­turi. Asemenea urne au amplasat şi alţi retaileri parteneri cu Crucea Roşie, precum  Real, Mega Image sau Metro.
Multe firme au demarat şi campanii interne de strângere de fonduri. BCR a organizat o campanie internă prin care stimulează angajaţii să doneze bani pentru sinistraţi şi va dubla suma de 20.000 de euro do­nată deja. Angajaţii Omniasig Vienna Insurance Group din toată ţara au organizat o acţiune de solida­ritate prin care fiecare a contribuit cu diferite produse, alimente sau su­me de bani.
O formă de sprijin extrem de im­portantă în această perioadă este voluntariatul. De fiecare dată, după inundaţii, angajaţii multor companii au participat la reconstrucţia zone­lor inundate. Grupul E.ON a anun­ţat că angajaţii săi s-au oferit voluntari pentru a participa la acţiuni de ajutorare în zonele afectate de inundaţii. Aceştia lucrează la îndepăr­ta­rea nămolului din casele şi gos­po­dă­riile inundate, la evacuarea lucru­ri­lor din locuinţele aflate în pericol de prăbuşire şi asigură consilierea persoanelor care mai locuiesc în locu­in­ţ­ele afectate, cu privire la utilizarea în siguranţă a instalaţiilor de ener­gie electrică şi gaze naturale.

Implicarea proactivă
Sunt semne că răspunsul la de­zastre tinde să devină parte a strate­giilor de CSR. Pe site-ul companiei E.ON (România)  scrie chiar că implicarea în ajutorarea comunităţilor afectate de inundaţii se înscrie în po­litica de responsabilitate corpora­tis­tă a Grupului.
Implicarea companiilor nu se mai poate limita la reconstrucţia post-dezastru. Tendinţa mondială constă în implicarea programelor de reacţie la dezastru în cadrul strate­giilor de responsabilitate socială pe termen lung, definirea coerentă a rolului companiei într-o asemenea situaţie şi implementarea progra­me­lor de asistenţă. Cu alte cuvinte, com­paniile trebuie să aibă un rol proactiv. Societăţile implicate în construcţii, în sănătate, în transporturi au o menire importantă în pregă­ti­rea pentru dezastre naturale şi re­du­cerea impactului.
Experienţa a arătat că zonele să­race sunt mai afectate în urma unui dezastru decât cele dezvoltate. Potri­vit estimării Băncii Mondiale, 97% din decesele cauzate de dezastre sunt înregistrate în ţările în curs de dezvoltare. Un cutremur a distrus oraşul Bam din Iran, în 2003, omo­rând 27.000 de oameni. La un alt cutremur, similar ca intensitate, însă de data aceasta din California, au murit doar două persoane. Acest exemplu, frecvent citat în dezbateri­le publice internaţionale, este dovada faptului că efectele unui dezastru natural pot fi reduse substanţial prin planificare şi prin pregătire, iar companiile sunt cele care pot contribui la reducerea vulnerabilităţii în zonele în care operează.
În ceea ce priveşte România, Mona Prisacariu spune că sunt firme cu care colaborează de multă vreme şi este clar că au preocupări pentru răs­puns la dezastre. Dar nu există în­că programe proactive. Ele vin să aju­te doar după ce dezastrul s-a produs.