Cred că este ultima cronică pe care o voi scrie de­spre cartierul numit „centrul istoric”. În ansamblul ei, operaţiunea care viza transformarea cartierului într-un pietonal occidental este (pentru moment şi oricum pentru vara asta) o ratare. Din avion totul pare OK, dar de aproape detaliile te omoară. Gu­noa­ie stau în aşteptare într-un colţ, câţiva câini vagabonzi tot se mai strecoară, cerşetori cu duiumul. Atmosferă balcanică. Ca să rămânem în ton am hotărât să cinăm într-un restaurant turcesc. De la început intri în atmosferă căci personalul este îm­brăcat cu minteanuri frumos brodate. La parter sunt mesele, decorul din jur fiind voit oriental. Sus sunt sofale, pufuri, măsuţe joase, narghilele, cafea şi cai­mac (fără caimac, dar îmi place sonoritatea tur­cească a cuvântului). Stăm la parter, studiem me­niul şi bem un fel de vinul casei alb corect, demisec, fără prea mari pretenţii. Eu iau o supă de linte pe care o acresc cu lămâie, foarte bună. Ceilalţi comeseni aleg tot felul de gustări: acili domates ezmesi - zacuscă turcească arzătoare, patlican soslu - vinete în sos de roşii cu usturoi, cacik - echivalentul tur­cesc al tzatziki-ului grecesc, adică castraveţi, iaurt gros, ulei de măsline, un zvâc de usturoi. Gata! Eşti în Orient şi asta-i deja plăcut. Fiind necredincioşi, mai bem un rând de vin. La felul al doilea, după ce ne odihnirăm o leacă, ceilalţi au comandat pita cu cârnaţi picanţi de vită (prea puţin picanţi pe gustul meu), un kebap de miel, iar eu am aşteptat un arnavut cigeri - o specialitate din Arabia Saudită, din ficat de miel, pe care o cunoşteam dintr-o că­lă­torie anterioară şi pe care am găsit-o mai mult de­cât mulţumitoare. Câte o baclava ca să putem în­cheia masa cu un dulce şi un al treilea rând de vin, ca să luptăm împotriva arşiţei de afară. Apoi ne-am dus sus unde, tolăniţi pe sofale, am început să me­dităm ieftin, filozofie de după cină, cu două nar­ghi­lele din care pufăiam de zor şi câte o cafea. Am ajuns la concluzia că-i bine să fii oriental într-o lume balcanică, gândire profundă de care nu ne-am ruşinat prea tare. Serviciul l-am considerat corect şi destul de rapid ţinând cont şi de aglomeraţia din local. Sigur că aş fi vrut mai mult feluri tipice de bu­cătărie turcească de curte, dar pot să înţeleg că atunci preţurile ar fi sărit prea mult pentru punga noas­tră. În consecinţă, noi i-am acordat 7/10 şi sus­ţinem că este doar al doilea restaurant din zonă în care merită să te opreşti.

Divan
- Str. Franceză nr. 46
- Tel.: 021.312.30.34
- 300 de lei pentru patru persoane