Cu stupefacţie am aflat dintr-un interviu televizat la postul public faptul că Traian Băsescu trăieşte într-o altă lume. Nu e o altă ţară, un alt tărâm, un alt continent. Este pur şi simplu lumea lui şi nu aş dori eu, pentru că nu sunt de specialitate, să dau o conotaţie psihologică naturii acestei stări.
El a explicat celor care îl ascultau că nu moşeşte PDL, că această formaţiune politică va avea mult de pierdut dacă nu-şi reîmprospătează cadrele. Uufff! Şi când te gândeşti că mereu ne-a dat de înţeles că şi-a impus oamenii. E clar că acum vrea să schimbe garda! Totul se întâmplă în timp ce fostul ministru al justiţiei, Monica Macovei - o preferată a lui Traian Băsescu, actualmente europarlamentar PDL -, îl somează pe Emil Boc, preşedintele său de partid, să îi demită în cinci zile pe miniştrii care îşi ascund averile, potrivit noii legi ciopârţite a ANI.
Mai mult, la postul public de radio, din nou preşedintele ne creează impresia că a fost plecat din ţară temporar sau că, într-adevăr, în general „locuieşte” doar în lumea lui. Până acum, ni se părea doar nouă, jurnaliştilor care reprezentăm, potrivit CSAT, o ameninţare la siguranţa naţională, terorizăm instituţiile publice, le inhibăm, facem campanii de presă murdare etc. Dar şi cel mai fidel partener al său de dialog, Emil Boc, pare să fi rămas de aceeaşi parte a baricadei cu presa. Iată exemplul.
Preşedintele a declarat la radioul public faptul că nu există venit în România care să nu trebuiască impozitat. Şi că speră ca, de la 1 ianuarie 2011, Guvernul să nu vină cu o nouă mărire a TVA cu câteva procente, ci cu o decizie de impozitare a tuturor veniturilor, „inclusiv a pensiilor, ca în orice ţară civilizată”.
De asemenea, a mai afirmat, absolut stupefiant, că nu a fost de acord cu decizia Guvernului de a majora TVA. Întrebarea este simplă: de ce nu a spus nimic? De ce a tăcut atât de mult? Ca şi în cazul inundaţiilor, despre care spune că nu a ajuns în timp util, pentru că „citea codurile”, şi în cazul TVA-ului mărit era absorbit, poate, de vreo lectură captivantă? Oare „Levantul”, citit în cinci ani? Sau poate o carte de acelaşi autor, „De ce iubim femeile”?
Una peste alta, sec şi deloc umil, Emil Boc i-a răspuns că majorarea TVA de la 19 la 24% a fost singura alternativă rapidă şi legală pentru a limita deficitul bugetar, după ce Curtea Constituţională a respins decizia de reducere cu 15% a pensiilor.
Din nou, ca şi în cazul frământărilor din PDL, Traian Băsescu vrea să ne facă să credem că el se delimitează politic. Şi că nu se mai implică personal în organizarea formaţiunii care l-a propulsat de două ori preşedinte. Numai că face o mare greşeală: uită că preşedintele trebuie să fie oricum apolitic, prin urmare ce îl interesează ce se întâmplă în PDL? De ce face afirmaţii în legătură cu o formaţiune politică? De ce îşi bate capul cu eşecul sau succesul PDL? Pentru că îi pasă, ar răspunde toată lumea în cor, numai că nu vrea să recunoască!
Şi în legătură cu salariile bugetarilor a avut preşedintele contre cu Emil Boc. Pasămite se distanţează de cota scăzută de încredere a premierului. De parcă a lui ar fi mai ridicată! Măcar Boc nu a ţipat la sinistraţi. Şi-a luat şi ouă plus roşii în cap şi tot nu s-a isterizat la cei afectaţi de inundaţii. Vorba lui Obama: când eşti preşedinte, trebuie să-ţi asumi şi binele, şi răul care vin de la cei care te-au ales sau nu. Eşti preşedintele tuturor, şi la necaz, şi la bucurie. Comportament la care Traian Băsescu nu reuşeşte să se adapteze, se vede cu ochiul liber.
Aşadar, Traian Băsescu a atras atenţia că, în cazul în care „funcţionărimea” nu va fi redusă cu 20-25%, salariile bugetarilor riscă să rămână reduse cu 25% şi după 1 ianuarie 2011 şi a vorbit şi despre posibilitatea unui nou acord cu FMI punctând, dur, în continuare: „E foarte adevărat că Guvernul una a spus şi alta a făcut. În acest moment, există o dificultate în relaţia mea cu Guvernul pentru că nu accept ideea cu anunţuri de reduceri de salarii, reduceri bugetare, dar când tragem linie la sfârşit de trimestru, avem creşteri. Pentru mine, scadenţa în relaţia cu Guvernul este 1 septembrie. Atunci vom constata care miniştri nu s-au restructurat, vom trage concluzia că acei miniştri nu au înţeles mesajul de acum.”
Mă scuzaţi că întreb, din nou, domnule preşedinte: când eraţi cel adevărat? Pe 6 mai, când anunţaţi, în numele Guvernului, curba de sacrificiu care cuprindea amputarea pensiilor, a indemnizaţiilor pentru şomaj şi mămici cu 15% şi tăierea cu 25% a salariilor bugetarilor, plus renunţarea la subvenţii, sau acum, când spuneţi că sunteţi în dezacord cu Guvernul? Nu v-aţi mai sfătuit, nu i-aţi mai vizitat sau chemat la dumneavoastră pe miniştri pentru a-i prelucra, nu i-aţi mai furat pâinea de la gură premierului, ca în joia neagră, când v-a plăcut rolul de preşedinte-prim-ministru? Nu mai sunteţi tot una: Preşedinţie, Guvern, Camera Deputaţilor, Coaliţia PDL+UDMR+independenţi?
Vai, vai, ce problemă! Ce situaţie! Nu m-aş fi aşteptat! O aşa delimitare totală de tot şi toate! Numai un om care citea încuiat în birou „codurile” - oare ale lui Da Vinci? -, când mureau 23 de oameni, poate să ne prostească cu atâta seninătate...
