Ordonanţa de Urgenţă nr. 75/2010 privind modificarea şi completarea Legii concurenţei prevede puteri sporite pentru Consiliul Concurenţei şi introduce multiple elemente de noutate, atât pe segmentul de fapte anticoncurenţiale, cât şi pe cel al concentrărilor economice. Noua reglementare aduce pe de o parte modificări benefice societăţilor, însă pe de altă parte limitează sau chiar elimină anumite drepturi de care societăţile beneficiau în trecut.
 
Contestarea ordinului de de­clanşare a investigaţiei
O dis­po­ziţie nouă, care are conse­cinţe juridice importante, este aceea că ordinul privind declan­şa­rea unei investigaţii „se poate a­taca numai odată cu decizia prin ca­re se finali­zează investigaţia“. Până acum, aceste ordine erau conside­ra­te, chiar şi de instanţele de judeca­tă, ca fiind ac­te administrative indivi­duale şi pu­teau fi atacate separat de decizia fi­na­lă a Consiliului Con­cu­renţei, pri­vind rezultatul investiga­ţiei. În mă­su­ra în care se demonstra că acest ordin este abuziv, fiind emis în lipsa unor indicii suficiente care să justifice declanşarea investigaţiei, socie-tă­­ţile interesate, subiecte ale in­ves­ti­ga­ţiei, puteau contesta le­ga­lita­tea a­cestuia în instanţă şi ob­ţine chiar, în măsura în care instanţa de­cidea astfel, anularea acestuia şi sto­pa­rea in­ves­tigaţiei. „Acum însă a­cest lucru nu mai este posibil, ceea ce în­seamnă că, în baza noilor pre­ve­deri, ca urmare a noii calificări date or­di­nului de declanşare, societăţile in­te­resate nu mai au dreptul să conteste separat legalitatea ordinului de de­clan­şare a investigaţiei, fiind ne­voi­­te să aştepte chiar ani buni până la în­chiderea investigaţiei şi până la mo­mentul în care pot să conteste în ins­tanţă chiar legalitatea declanşării in­vestigaţiilor”, afirmă avocatul Mi-hae­la Ion, avocat asociat la Popovici, Niţu şi Asociaţii.
Pe de altă parte, de acum înainte, ca urmare a obligaţiilor ce revin Ro­mâ­niei ca stat membru al UE, la so­licitarea Comisiei Europene sau a al­tor autorităţi naţionale de concur­en­ţă, inspectorii Consiliului Concuren­ţei vor putea realiza, pe teritoriul na­ţional, inspecţii inopinate pentru aceste autorităţi.
  
Ce nu este poziţia dominantă
Legea interzice folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe în­treprinderi a unei poziţii domi­nan­te deţinute pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia. Până acum, noţiunea de „pozi­ţie dominantă” nu era expres defi­ni­tă de lege. Nici prin noua regle­men­tare nu se dă o definiţie, însă se arată ce nu este considerat poziţie dominantă: „Se prezumă, până la proba contrară, că una sau mai multe în­tre­prinderi nu se află în poziţie do­minantă în situaţia în ca­re cota sau cotele cumulate pe pia­ţa relevantă, înregistrate în pe­rioada supusă ana­li­zei, nu depăşesc 40%. Referitor la a­cest aspect nou al legii, avocatul Mi­haela Ion spune că „le­gea instituie o prezumţie relativă re­feritoare la po­zi­ţia dominantă, în sensul că, dacă ai o cotă de piaţă sub 40%, se prezumă că nu eşti dominant. Însă este o pre­zumţie relativă, care poate fi răsturnată prin proba contrarie. Această dispoziţie nu este preluată din legislaţia europeană, fiind introdusă în le­gislaţia noastră în special prin ra­portare la practica europeană, pentru a simplifica în­ca­­drarea. Până acum, dacă făceai o plân­gere îm­po­tri­va unui partener de afaceri sau a altui agent de piaţă, că abuzează de poziţia dominantă, trebuia să faci do­vada existenţei po­ziţiei dominan­te şi abuzului sau să oferi indicii su­ficiente care să sus­ţi­nă afirmaţiile fă­cute. Acum, invoca­rea unei cote de pia­ţă de peste 40% ar putea reprezenta un indiciu suficient pentru a face o plângere. La fel şi pentru Consiliul Concurenţei, o cotă de piaţă de peste 40% ar putea fi un argument de na­tu­ră să faci­li­te­ze declanşarea unei in­ves­tigaţii. Re­pet însă, aceasta e doar o prezumţie relativă, partea investigată se poate apăra dovedind contra­riul”.
 
Cauţiune de 30% pentru suspendarea executării deciziei de amendare
Deciziile adoptate de Consiliul Con­curenţei pot fi atacate în conten­cios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti în termen de 30 de zile de la comunicare. Însă instanţa poa­te dis­pune, la cerere, suspen­da­rea executării deciziei atacate. Nou­ta­tea constă în condiţionarea sus­pen­dării de introducerea unei cau­ţiu­ni, în cuan­tum de 30% din amenda stabi­li-tă prin decizia atacată. Suspen­da­rea se va dispune de către instanţă doar cu condiţia plăţii.
Scopul urmărit prin această dispoziţie este urgentarea soluţionării pro­ceselor ce au ca obiect contesta­rea sancţiunilor aplicate de autoritatea de concurenţă prin implicarea reală şi efectivă în desfăşurarea procesului a agenţilor economici care au plătit deja cauţiunea.
Însă reversul ar fi îngrădirea ac­ce­s­ului la justiţie, spune avocatul Mi­haela Ion: „În general, faci o cere­re de suspendare atunci când nu ai bani să plăteşti amenda. Or, dacă in­troduci obligativitatea unei cauţiuni de 30%, efectul poate fi limitarea ac­ce­sului la justiţie şi încălcarea dreptului la un proces echitabil, întrucât, prin raportare la amenzile aplicate până în prezent de Consiliul Concu­renţei, procentul de 30% este un cuan­tum destul de mare”.
 
Micşorarea taxei de autorizare
Taxa de autorizare a unei con­cen­trări economice a fost redusă de la 0,1% din cifra de afaceri realizată pe piaţa pe care avea loc concentra-rea economică la 0,04% din cifra de afaceri totală pe teritoriul României realizată de către întreprinderile im­plicate în concentrarea econo­mică au­torizată. Această modificare vine şi în sprijinul companiilor, cuan­tumul taxei fiind plafonat prin stabili­rea unui nivel maxim legal de 100.000 de euro. Taxa de auto­rizare se calculează pe baza cifrei de afaceri pentru exerciţiul financiar precedent deciziei de autorizare a concentrării economice, determinată potri­vit reglementărilor Consi­liului Con­cu­renţei.
 
Eliminarea obligaţiei de a obţine exceptare individuală
Noile reglementări preiau preve­de­rile europene în materie şi elimi­nă regimul exceptării individuale (dispensa). Aceasta înseamnă că în­ţe­legerile, deciziile şi practicile con­certate care îndeplinesc condiţiile legii pentru a fi exceptate de la interdicţiile Legii concurenţei nu mai trebuie „raportate” şi autorizate în prealabil de Consiliul Concurenţei. Fie­ca­re îşi va analiza situaţia indivi­dual, dacă se încadrează sau nu la ex­cep­ţiile prevăzute de lege, şi va putea fi obligat să se justifice numai în ca­zul unei investigaţii, în situaţia în care există indicii că ar exista o încălcare.
Conform art. 5 din Legea concu­renţei, sunt interzise orice înţelegeri între întreprinderi, orice decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi orice practici concertate, care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrânge­rea sau denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a a­cesteia. Însă această interdicţie nu se aplică înţelegerilor sau categorii­lor de înţelegeri între întreprinderi, de­ciziilor sau categoriilor de decizii ale asociaţiilor de întreprinderi, prac­ti­ci­lor concertate sau categorii­lor de practici concertate, atunci când acestea îndeplinesc cumulativ următoa­re­le condiţii:
a) contribuie la îmbunătăţirea producţiei sau distribuţiei de mărfuri ori la promovarea progresului teh­nic sau economic, asigurând, în a­celaşi timp, consumatorilor un a­vantaj corespunzător celui rea­li­zat de părţile la respectiva în­ţe­legere, decizie ori practică concertată;
b) nu impun întreprinderilor în cauză restricţii care nu sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective;
c) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenţa de pe o parte substanţială a pieţei pro­duselor în cauză.
 
Modificări privind concentrările economice
Noua reglementare introduce po­sibilitatea notificării intenţiei de a realiza o concentrare economică (pre­luarea unei companii sau fuziu­ne). De asemenea, de acum concentrările economice trebuie notificate Consiliului Concurenţei înainte de implementare, eliminându-se termenul legal anterior de notificare de 30 de zile.
 
Testul de compatibilitate
Actul normativ introduce modi­ficări importante referitoare la testul de compatibilitate a concentrărilor e­conomice cu un mediu concuren­ţial normal, trecându-se de la „testul de dominanţă” la testul SIEC (substantial impediment of effective competition test).
Potrivit prevederilor anterioare, Consiliul Concurenţei determina mai întâi aspectele legate de crearea sau consolidarea unei poziţii dominante ca rezultat al concentrării, după care analiza efectele legate de împiedicarea semnificativă a concurenţei efective. Noile reglementări pun accent pe efectele concentrării economice asupra mediului concurenţial, crearea sau consolidarea unei poziţii dominante nereprezentând, obligatoriu, forme de restrângere a concurenţei.
 
Sancţiuni pentru autorităţile publice
Conform noilor reglementări, Consiliul Concurenţei poate sanc­ţio­­na cu amendă între 5.000 şi 40.000 de lei autorităţile publice centrale şi locale pentru nefurni­za­rea informaţiilor şi documentelor so­licitate sau furnizarea de informaţii inexacte, incomplete. Legisla­ţia de până acum permitea Con­si­liu­lui Concu­ren­ţei să amendeze doar agenţii economici.
Constituie contravenţii şi se sanc­ţionează cu amendă de la 5.000 la 40.000 de lei faptele autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale şi locale constând în:
a) furnizarea de informaţii inexacte, incomplete sau care induc în e­roa­re ori de documente incomple­te sau nefurnizarea informa­ţiilor şi documentelor solicitate;
b) furnizarea de informaţii inexacte sau care induc în eroare, ca răs­puns la o solicitare efectuată potri­vit prevederilor legii.
 
Recunoaşterea - circumstanţă atenuantă
O altă noutate este  introducerea în actul normativ a prevederii po­trivit căreia recunoaşterea săvâr­şirii unei fapte anticoncurenţiale de către un agent economic reprezintă circumstanţă atenuantă, care va condu­ce la diminuarea amenzii cu un procent de 10-25% din nivelul de ba­ză. Dacă, după primirea raportului de investigaţie şi exercitarea dreptului de acces la dosar sau în ca­drul au­dierilor, întreprinderea re­­cunoaş­te, în mod expres, săvâr­şi­rea faptei anticoncurenţiale, a­ceas­ta va fi reţi­nu­tă ca circumstanţă ate-nuantă sub for­ma colaborării în cadrul procedurii administrative şi va determina dimi­nuarea cuantumului amenzii.