Comisia Europeană propune înăsprirea sancţiunilor pentru statele care încalcă limitele de îndatorare din Pactul de Stabilitate, în timp ce BCE doreşte chiar modificarea în acest sens a Tratatului de la Lisabona.
De la sfârşitul anului trecut, sintagma „gu­vernanţă e­co­nomică” a de­venit una dintre cele mai im­portante şi mai des utilizate expresii din vocabularul curent al birocraţiei de la Bruxelles.
Iniţial, ea a desemnat pro­punerea guvernului francez de centralizare a politicii economice la nivelul UE, însă ulterior a fost folosită pentru a descrie mecanismele de im­plementare ale noii strategii europene de promovare a creşterii economice pe termen lung, Agenda UE 2020.
Totuşi, în cele din urmă ideea de „guvernanţă econo­mică” a ajuns să se refere doar la mecanismele de coordonare a politicilor fiscale în­tre statele membre, cu alte cu­vinte la modalităţile de în­tă­rire şi eficientizare a Pact­u­lui de Stabilitate şi de Creştere.

Coordonarea politicilor fiscale
Astfel, cu ocazia summit-ului european din 17 iunie, liderii europeni, sub presiu­nea crizei datoriei suverane din Grecia, şi-au dat acordul pentru înăsprirea sancţiu­ni­lor în cazul statelor membre care nu respectă condiţiile de stabilitate fiscală ale Uniunii Europene, dar l-au însărcinat pe Herman Van Rompuy, pre­şedintele Consiliului Uniunii Europene, cu conducerea unei echipe de lucru (task force) care va analiza diverse propuneri şi va face pe baza acestora o serie de recoman­dări reunite într-un raport ce va fi definitivat în luna oc­tom­brie.

Comisia Europeană va supraveghea bugetele naţionale
Conform propunerii pre­zen­tate de Comisia Euro­peană în data de 30 iunie pentru consolidarea Pactului de Stabilitate, statele membre îşi vor supraveghea reciproc planurile bugetare în timpul unui aşa-numit Semestru Eu­ro­pean. Concret, acest lucru înseamnă de fapt că statele membre vor fi obligate să trimită Comisiei în luna a­prilie a fiecărui an o schiţă a bugetului anual, astfel încât executivul european să poată face o analiză şi să ofere recomandări specifice pentru fie­care ţară până în luna iulie, du­pă care se va reuni Con­­siliul de miniştri ai Uniunii Eu­ropene şi va ratifica forma finală a bugetelor statelor membre.

Fondurile agricole şi de dezvoltare vor putea fi suspendate
Comisia Europeană do­reşte, de asemenea, înăspri­rea sancţiunilor pentru sta­te­le membre care încalcă pla­foanele de 3% deficit bugetar şi 60% datorie publică înscrise în Pactul de Stabilitate. Astfel, dacă iniţial Comisia propu­sese doar suspendarea fondurilor structurale de dezvoltare (de care beneficiază în principal ţările membre din Europa Centrală şi de Est) în cazul statelor care nu respectă Pactul Stabilitate, în noile propuneri ale executivului comunitar lista a fost extinsă la fondurile agricole, inclusiv cele care alcătuiesc politica pis­cicolă comună (de care beneficiază în principal ma­rile state din Europa de Vest), şi reprezintă mai mult de două treimi din bugetul UE pentru perioada 2007-2013.
Cu toate acestea, Olli Rehn, comisarul european pentru afaceri economice, a declarat că sancţiunile vor viza doar transferurile fondurilor de la Bruxelles la gu­vernele naţionale, nu şi o­bli­gaţia guvernelor naţiona­le. Cu alte cuvinte, un guvern sanc­ţionat cu suspendarea fon­durilor agricole va trebui să plătească în continuare sub­venţii fermierilor, dar nu va mai beneficia de banii de la bugetul UE până când de­ficitul bugetar sau datoria publică nu revin în limitele Pactului de Stabilitate. 

BCE doreşte modificarea Tratatului de la Lisabona
Cea mai dură propunere privind consolidarea stabili­tă­ţii fiscale în UE a fost formulată de Banca Centrală Eu­ro­peană (BCE). Aceasta ar dori modificarea Tratatului de la Lisabona astfel încât statele membre să nu se poată sustrage de la sancţiuni, în cazul în care încalcă Pactul de Sta­bilitate, prin ralierea unei ma­jorităţi de vot în Consiliul de miniştri împotriva declan­şă­rii procedurii punitive. În opinia BCE, sancţiunile de suspendare a fondurilor euro­pene pentru o ţară care în­cal­că plafoanele privind defici­tul bugetar şi/sau datoria pu­blică ar trebui să se declan­şe­ze automat şi să nu poată fi respinse decât printr-un vot calificat al celorlalte state.
Deşi şansele introducerii unei astfel de proceduri sunt minime, din cauza dificul­tă­ţilor puse de revizuirea Tra­ta­tului de la Lisabona, abia in­trat în vigoare în decembrie 2009, propunerea BCE vizea­ză de fapt inversarea relaţiei dintre Consiliul de miniştri, care reprezintă statele membre, şi Comisia Europeană, care reprezintă oficial interesele Uniunii Europene, şi ar presupune o creştere fără pre­cedent a puterii executivului european.  

Marea Britanie nu face parte din „guvernarea economică”
La summit-ul european din 17 iunie, David Cameron, premierul Marii Britanii, a obţinut o clauză de „opt out” de la noile mecanisme de a­profundare a integrării eco­no­mice europene. „Zona euro trebuie să îşi rezolve propriile probleme”, a declarat Cameron, subliniind rolul cri­zei datoriei publice din statele sudice ale UE în adoptarea mecanismelor de guvernare economică, iar „guvernul Ma­rii Britanii îşi va prezenta în­totdeauna bugetul mai întâi la Westminster şi abia după aceea la Bruxelles”, a adăugat acesta referindu-se la propu­ne­rile Comisiei Europene.