Vulcanul noroios

Mult mai puţin prezent în viaţa publică de când şi-a asigurat al doilea mandat prin mijloace încă bune de anchetat, preşedintele Traian Băsescu ie­se din când în când. Ca cucu. La momente fixe. A­nunţă beleaua şi apoi fuge. Aşa s-a întâmplat cu măsura abuzivă şi neconstituţională a tăierii pensiilor şi salariilor. Deo­cam­dată nu s-a demonstrat decât aici, pe plan in­tern, că iniţiativa împotriva pen­sionarilor a fost ne­con­stituţională. Urmează foar­te probabil, în urma unor decizii ale Curţii Eu­ro­pene pentru Drepturile Omu­lui de la Stras­bourg, ca şi veniturile celor aflaţi în activitate să fie restabi­lite. Aşa este legal, dacă asta mai înseamnă ceva pentru actualul regim.
După zile de insistenţe şi întrebări, după ce au mu­rit 23 de oameni, Traian Băsescu s-a arătat la faţă şi în zonele inundate din Moldova. Un chip schimonosit de ură, nervos din cale-afară, plin de atitudini belicoase, titularul de la Cotroceni a surprins pe toată lumea. Neplăcut, evident. Acolo unde era nevoie de compasiune, de o vorbă bună, de un pic de spirit creştin, necredinciosul din fruntea statului a făcut exact pe dos. S-a răţoit la sinistraţi, le-a bă­tut cu pal­ma în zidurile netencuite, i-a luat la rost pentru că mint, deşi aveau dreptate. Agitaţia domniei sale şi sta­rea de permanentă iritare e pusă de unele persoane din partidul său pe seama stării de sănătate. Se spune că preşedintele n-ar duce-o aşa de bine. Ce să spun, să-i dea Dumnezeu sănă­ta­te. Şi ceva minte în plus. Pentru că din postura de preşedinte tre­buie să fie mai calm, mai raţional, mai înţelegător. Năpăstuiţii din fundul Moldovei, cu bunurile puţine şi casa amărâtă luate de ape, se uită la cel din vârful României ca la un simbol. Şi fleoşc, vine simbolul şi te ia la bastoane! N-au ei destule necazuri pe cap, nu-i apasă destul situaţia tragică în care se află! Mai vine şi el de la Bucu­reşti, cu elicopterul, să le toarne amar în suflet.
În popor se spune că omul fără compasiune are suflet de câine. Am auzit asta şi în momentul în care tot domnia sa a făcut o pledoarie jenantă, oribilă, pentru tăierea pensiilor. A vorbit şi vorbeşte despre cea mai săracă şi vulnerabilă categorie so­cială cu maximă scârbă.
Azi recidivează. Spune că nu e de acord cu măsura creşterii TVA luată de Emil Boc, că micul aghiotant de la Palatul Victoria ar fi făcut-o de capul lui. Per­so­najul cu atribuţii de şef suprem insistă cu ideea mic­şorării pensiilor. De data asta prin supraimpozi­tare.
Nu contează ce-a zis Curtea Constituţională, ce afi­r­mă CEDO în nenumărate decizii ale sale. Aici, în Ro­mânia, el este şef şi toată lumea trebuie să ştie asta. E legea lui şi gata. Cui nu-i convine - pe malul celălalt al Dunării, la bulgari. Oricum, destui ro­mâ­ni bagă deja bani în buzunarele vecinilor de la sud, din cauza măsurilor prosteşti ale guvernării Băses­cu-Boc.
Acum, că s-a burzuluit şi la ăla micu’ de-i zice lu­mea premier, umblă vorba din ce în ce mai mult că vrea să-l schimbe. Bichonii prezidenţiali au şi înce­put să transmită ecoul stăpânului: da, Boc să-şi caute alt job sau să-i demită în câteva zile pe unii mi­niştri. Pre­texte ieftine menite să ascundă ade­vă­rul crud: Bă­ses­cu vrea să scape de Boc. Dar i-e fri­că de moare de reacţia PDL, unde mulţi au înţeles că preşedintele a devenit deja o piatră de moară, cu un procentaj sub cel al formaţiunii portocalii. Şi aici puteam avea încă o explicaţie pentru nervozitatea excesivă şi ex­trem de neplăcută a marelui lider. Băsescu a fost cândva un vulcan politic. Azi a devenit unul noroios, care murdăreşte tot în jurul său.