Situaţii de urgenţă
de Elena Dumitru in Editoriale pe 9 Iulie 2010, 18:39
Specialiştii afirmă că inundaţiile din ultimele săptămâni ar trebui să se întâmple cu o frecvenţă foarte redusă, cam la două secole. Dar şi inundaţiile din 2008 erau considerate evenimente care se repetă doar la un secol şi jumătate. Este evident deja că România, ca şi alte ţări, se va confrunta, în viitor, mai des cu situaţii de urgenţă şi că nu este pregătită să reacţioneze eficient. În dimineaţa zilei de luni, 5 iulie, sute de pompieri, jandarmi şi soldaţi veniţi din diferite judeţe neafectate de inundaţii înălţau un dig lung de 4, 5 kilometri pe faleza Galaţiului. Lipseau însă voluntarii gălăţeni. Nimeni nu organizase şi participarea lor. Pare că, exceptând structurile ordonate ale statului, societatea românească este complet nepregătită să se apere în situaţii de urgenţă. Lipseşte organizarea, lipsesc resursele, lipseşte cadrul de mobilizare a fiecăruia dintre noi pentru apărarea propriilor bunuri şi interese. Lipsită de un cadru general de coordonare, societatea civilă încearcă totuşi să se mobilizeze. În oraşele ocolite de astă dată de calamitate se strâng ajutoare. Televiziunile de ştiri s-au mobilizat şi ele şi se adună ceva bani în conturile indicate telespectatorilor. Crucea Roşie şi alte organizaţii neguvernamentale sunt deja în localităţile afectate de inundaţii. Noile comunităţi de bloggeri s-au implicat şi ele, informaţiile furnizate din teren de către confraţii din localităţile apropiate dezastrului fiind utilizate pentru a recomanda ajutoarele necesare în primă instanţă. Dar o informare serioasă cu privire la populaţia lovită major de inundaţii lipseşte cu desăvârşire. Nimeni nu ştie, în fiecare zi, care este necesarul de haine, de pături, de hrană, de apă sau de medicamente, în care localităţi anume şi pentru ce structură de populaţie. Au fost scoşi din casele lor bebeluşi, copii mai mari, bătrâni, bolnavi, adulţi cu handicap. Nevoile lor, chiar şi cele de primă urgenţă, sunt diferite. Iar noi nu le cunoaştem. Nu ştim unde au fost cazaţi, nu ştim câţi medici sunt mobilizaţi în aceste zone, nu ştim dacă ei dispun de medicamentele şi materialele sanitare de care au nevoie. Lipsesc listele şi bazele de date publice cu aceste informaţii, completate la zi. Românii încă acţionează necoordonat în efortul de ajutorare. Ar trebui ca acest sistem de informare continuă să funcţioneze serios pentru a evita situaţiile în care grupuri de oameni aflaţi în mare dificultate nu ajung să beneficieze de ajutorul nostru.
Este incredibil că în epoca Internetului nu dispunem de un sistem de informare bine organizat, la dispoziţia societăţii româneşti. Chiar nu cunosc autorităţile noastre numărul sinistraţilor din fiecare localitate lovită, unde se află aceşti sinistraţi, gradul de a-fectare a fiecărei familii? Nu putem fi informaţi şi noi? Nu există în fiecare primărie echipamente informatice minime şi un funcţionar care să actualizeze informaţiile? Aceste informaţii nu pot fi centralizate pe pagina de web a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă? Sunt secrete?
Resursele de care dispun românii în aceste timpuri de criză economică sunt oricum limitate, de ce nu ne asigurăm că ele sunt judicios utilizate? Federal Emergency Management Agency, celebra FEMA americană, reorganizată după eşecul Katrina, oferă acum acest tip de informaţii, şi multe altele, populaţiei americane. Americanii sunt avertizaţi cu privire la posibile situaţii de urgenţă, cum pot reacţiona, unde se pot adăposti în caz de dezastru, cine îi ajută, unde pot apela în funcţie de situaţia lor particulară, cum trebuie să intervină autorităţile, cum pot ajuta organizaţiile neguvernamentale. La noi de ce nu se poate organiza civilizat totul? De ce politicienii noştri, sub presiunea evenimentelor, ajung să ţipe la oamenii loviţi de soartă? Putem învăţa ceva acum pentru a reacţiona mai bine în viitor? Oare ne lipseşte capacitatea organizatorică sau doar ne alegem greşit conducătorii? De ce nu se află oamenii potriviţi în locurile potrivite?