Prin recenta modificare a Codului Fiscal, Guvernul descurajează plasamentele în instrumente financiare emise de entităţi private, dar îşi protejează în continuare sursele de finanţare a deficitului public, menţinând scutirea de impozit a câştigurilor din dobânzi la titluri de stat şi obligaţiuni municipale, precum şi a veniturilor rezultate din tranzacţionarea acestora. În plus, la o dobândă medie la depozite de 7,25%, şi impozitată cu 16%, o inflaţie de 8% produce randamente negative, adică pierdere pentru deponenţi.
„Pe 5 iulie 2010 au ajuns la scadenţă două depozite bancare pe trei luni ale familiei mele, în valoare de 10.000 şi 11.000 de lei, constituite la data de 5 aprilie 2010. Urmare a modificării Codului Fiscal, banca a reţinut 30 de lei im­pozit la dobânda de 187,50 lei afe­rentă depozitului de 10.000 de lei şi 33 de lei pentru dobânda de 206,25 lei de la depozitul de 11.000 de lei. Deci au reţinut 63 de lei impozit, cea mai mare parte din această sumă fiind calculată pentru perioada de dinainte de 1 iulie 2010, de când au intrat în vigoare modificările la Codul Fiscal. Aproximând că pentru patru zile care au trecut de la 1 iulie trebuiau să reţină circa 3 lei, rezultă că statul a încasat necuvenit 60 de lei. Un alt client al băncii a fost pur şi simplu şocat când a auzit că la do­bânda de 8.000 de lei, cuvenită unui depozit cu vechime de un an, urma să i se reţină 16%, respectiv 1.280 lei. Sunt oameni care au depozite mari, pe termen de 3-12 luni, care vor fi afectaţi serios. În orice caz, am hotărât să desfiinţez toate depozitele de la băncile din România şi să le mut altundeva, unde să nu fiu fu­rat”, ne-a scris un cititor, Ionel Ma­no­lache, în replică la articolul SFin de săptămâna trecută „Culmea impo­zitării: statul te taxează «pentru că nu ai şapcă»”.

Impozitare retroactivă
Explicaţia situaţiei cu care s-a con­fruntat cititorul nostru, şi care este departe de a fi singulară, este aceea că, potrivit exprimării din OUG de modificare a Codului Fiscal, publicată în Monitorul Oficial din 28 iunie, băncile ar fi urmat să reţină şi să vireze impozitul de 16% pentru tot câştigul obţinut de către persoanele fizice din dobânzi bancare, indife­rent de momentul în care au fost constituite depozitele, şi nu doar do­bânda calculată după 1 iulie.
„Veniturile sub formă de dobânzi pentru depozitele la vedere/conturi curente, precum şi cele la depozitele clienţilor (...), realizate începând cu 1 iulie 2010, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora, impozitul fiind final, indiferent de data constituirii raportului juridic. Impozitul se calculează şi se reţine de către plătitorii de astfel de venituri la mo­mentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titlularului”, se arată în OUG.

Prevedere discriminatorie
Potrivit unui prim rând de explicaţii furnizate de Ministerul Finan­ţe­lor Publice (MFP) la solicitarea Aso­ciaţiei Române a Băncilor (ARB), la depozitele la termen cu plata dobân­zii la scadenţă, dobânzile înregistra­te după 1 iulie în conturile curente sau de depozit ale clienţilor urmau să fie impozitate integral, chiar dacă cea mai mare parte a perioadei de economisire s-a scurs înainte de această dată.
Sistemul i-ar fi avantajat pe clien­ţii care optaseră pentru depozite la termen pentru care, prin contract, se prevede că dobânzile se înregis­trea­ză lunar, trimestrial sau la constituirea depozitului, independent de scadenţa finală. În aceste cazuri, im­pozitul se aplică numai pentru do­bânzile marcate efectiv după 1 iulie.
Potrivit Raiffeisen Bank, pentru un depozit de 10.000 de lei cu scaden­ţă la 12 luni, diferenţa medie din­tre impozitarea întregii dobânzi acumulate şi impozitarea doar pentru do­bân­da care curge începând cu 1 iulie merge de la 4,16 lei la 100 de lei.

MFP modifică schimbarea
Pe de altă parte, în mod concret, băncile calculează zilnic câştigurile din dobânzi acumulate de clienţi, indiferent de scadenţă şi de modul în care aceste câştiguri sunt înregistrate în conturile deponenţilor, astfel încât, în mod normal, ar fi trebuit impozitate doar profiturile din do­bânzi calculate pentru zilele ul­te-rioa­re datei de 1 iulie. Tocmai de aceea Raiffeisen Bank anunţase lu­nea trecută că suspendă reţinerea im­pozitului până la apariţia norm­e-lor metodologice de aplicare a noilor prevederi ale Codului Fiscal.
În cele din urmă, MFP a revenit şi a transmis băncilor că, indiferent dacă dobânda a fost virată sau nu în conturile titularilor, câştigurile afe­rente perioadei de dinainte de 1 iulie nu vor fi impozitate, la toate tipurile de depozite, iar cele de după 1 iulie vor fi impozitate pro-rata, adică se va reţine 16% doar din acea parte din do­bânda totală aferentă zilelor de după 1 iulie 2010. Băncile care au re­ţinut până acum din conturile clien­ţilor impozitul pe întreaga dobândă a depozitelor constituite înainte de 1 iulie vor trebui să restituie banii în plus.
Plata impozitului pe veniturile din dobânzi bancare a fost suspen­da­tă pentru 2009, iar excepţia a fost extinsă iniţial şi pentru 2010, însă Executivul a revenit şi a decis să ta­xeze şi aceste venituri. În plus faţă de legislaţia valabilă înainte de 2009, acum se impozitează cu 16% şi do­bân­­zile aferente conturilor curente, care, iniţial, spre deosebire de cele la depozite, erau scutite de impozit.

Obligaţiunile statului sunt avantajate
România a urcat în al doilea tri­mestru de pe locul 15 pe 8 la nivel mon­dial în funcţie de gradul de risc al datoriilor suverane. După du­bla­rea costurilor de asigurare a riscului de default, la 4,12%, probabilitatea ca statul român să intre în incapacitate de plată a ajuns la 25,5%, potrivit CMA DataVision. Chiar şi în aceste condiţii, obligaţiunile de stat rămân plasamente atractive, dar nu ca ur­ma­re a siguranţei lor, ci pentru că Exe­cutivul a păstrat tratamentul fiscal privilegiat al surselor sale de finanţare!
Astfel, noul Cod Fiscal a men­ţi-nut o prevedere introdusă în 2008, potrivit căreia sunt neimpozabile nu doar veniturile realizate din deţi­ne­rea titlurilor de stat şi obligaţiunilor municipale, adică din dobânzile afe­rente acestora, ci şi cele din tranzac­ţio­narea acestor instrumente ale da­toriei publice.
Pe de altă parte, noua legislaţie fiscală prevede unificarea la 16% a cotei de impunere a veniturilor ob­ţi-nute din transferul titlurilor de va­loare, altele decât părţile sociale şi va­lorile mobiliare în cazul socie­tă-ţilor închise, indiferent de perioada de deţinere a titlurilor, precum şi re­portarea pierderii nete anuale în următorii şapte ani fiscali consecutivi. În acest fel este descurajată de­ţi-nerea de acţiuni bursiere pe termen lung, stimulându-se vânzările de ti­tluri şi volatilitatea pieţei de cap­i­­tal, în condiţiile în care, până acum, in­vestitorii care păstrau în portofoliu acţiunile mai mult de un an de la cum­părare plăteau un impozit de doar 1%. 

Pentru cei bogaţi, dobånda încă bate impozitul
La acest moment, nu ar trebui să existe motive puternice pentru in­vestitorii cu resurse importante, clienţi ai departamentelor de private banking ai băncilor, pentru a lua decizia de a alege o altă piaţă, ca ur­mare a creşterii fiscalităţii în Româ­nia, a declarat, pentru SFin, şeful Di-recţiei Dezvoltare Afaceri şi Produse Retail din BCR, Sorin Mititelu. „Mo­ti­vaţia de a continua să investească în România este susţinută de randamentele nete ce pot fi obţinute aici. Mai ales în cazul depozitelor la termen, iar pentru o comparaţie şi mai facilă, a celor în euro, randamentul net rămâne superior celui pe care l-ar obţine accesând un produs similar din orice altă jurisdicţie fiscală din Uniunea Europeană”, a arătat Mititelu.
Potrivit acestuia, dat fiind profi­lul mai degrabă conservator al cli­en­ţilor de private banking, interesul prin­cipal al acestora este protecţia. „Recomandările noastre legate de diversificarea plasamentelor rămân valabile şi în această perioadă. BCR oferă posibilitatea accesării unui portofoliu cuprinzător de produse: depozite bancare, titluri de stat, obli­gaţiuni, acţiuni, derivate financiare, depozite structurate, fonduri de in­vestiţii locale şi internaţionale, produse de tip bancassurance, aur fizic, certificate etc.”, spune Mititelu. Di­rectorul de retail al BCR a adăugat că majoritatea plasamentelor realizate de clienţii private banking sunt în depozite bancare, iar randamentele oferite de acestea rămân atractive. „Aşadar, cea mai frecventă decizie pe care aceşti clienţi trebuie să o ia nu se referă la tipul de produs accesat, ci mai curând la moneda în care va fi constituit depozitul bancar”, este de părere Sorin Mititelu.

BNR: Inflaţia se va dubla faţă de ţintă
Ultimele evaluări ale BNR arată că inflaţia va fi la finele anului în jur de 8%, cifră care va fi înscrisă în acordul încheiat de autorităţile ro­mâne cu FMI drept criteriu care trebuie îndeplinit, a declarat, săp­tă­mâna trecută, guvernatorul Mu­gur Isărescu. Asta în condiţiile în care ţinta actuală de inflaţie a băn­cii centrale este de 3,5%, cu un interval de variaţie de plus/minus un punct procentual.
Isărescu a menţionat că majorarea TVA cu cinci puncte procentuale, la 24%, ar conduce, dacă s-ar transmite integral şi la toate preţurile, la o creştere de 3,9 puncte procentuale faţă de nivelul actual, dar şi-a exprimat speranţa ca rata inflaţiei înregistrată la finele anului să fie mai mică decât cifra înscrisă în acordul cu FMI, prin netransmiterea integrală de către toţi agenţii economici a creşterii de impozite în preţuri, în contextul în care există un deficit substanţial de cerere în România.
Şi analiştii Raiffeisen Bank sunt de părere că inflaţia anuală pe 2010 s-ar putea majora până la 8%, din cauza creşterii TVA, a eliminării subvenţiilor la căldură, a posibilei creşteri a preţurilor la alimente din cauza inundaţiilor, precum şi a deprecierii leului.