Acum 10 ani, la Neptun, să fii cool era cu totul altceva decât în Vama Veche, scriam mai de mult. La Neptun îţi trebuiau maşină decapotabilă, bicepşi, tricou strâns pe corp şi tunsoare scurtă tip American Navy. Astăzi, decapotabila s-a făcut mai scumpă, tunsoarea e câteodată mai lungă, iar doamna de pe scaunul din dreapta are deja în paşaport ştampile din ţări pe care exploratorii români săraci din secolul XIX n-au mai apucat să le viziteze. Au fost zece ani de investiţii geografice serioase.
În sud, s-ar zice că e teritoriul bugetului redus: Vama Veche. Altădată acolo se intra cu ţinută obligatorie: bărbi, ochelari rotunzi, tricouri lungi din pânză de sac cu aspect murdar, sandale cât mai butucănoase, precum şi una-două brăţări din piele. Pentru doamne se recomanda fusta până în pământ, cu model indian. Acum ştim cum e India, iar fusta vine de obicei de la Printemps (vezi harta Parisului pentru detalii).
Chiar şi sărăcia contrafăcută s-a dus: Vama Veche cere Maşină Nouă (acceptăm şi motocicletă rapidă). De partea cealaltă a vechii baricade, coolitatea de Neptun a supravieţuit cumva în neobrăzarea de Mamaia. Sunt şi alte lucruri diferite după 10 ani: acum banii din om strigă „băăă, da-te la o parte!”, spre deosebire de mai vechiul şi naivul „băăă, ia uite ce-am eu!”.
Dar dacă vorbim de omul primitiv, cel de grotă cu neoane, trebuie spus că, acum zece ani, diferenţa între cele două culturi de litoral, cea cool şi cea deprimată, era mai mare decât între Gumelniţa şi Cucuteni. Cei de la Neptun aveau bani şi voiau să fie fericiţi. Cei din Vamă n-aveau şi nici nu voiau să vină cineva să le strice depresia.
Ei bine, tocmai asta s-a pierdut. Acum, peste tot, trebuie să te distrezi ca să fii acceptat. Generaţia noastră, cu întrebări fundamentale, a lăsat în locul ei generaţia răspunsurilor scurte: „da”, „nu”, „cât costă?”.
Ce diferenţă faţă de vechiul „N-avem nicio speranţă, dar mai e puţină bere” – motto-ul unei culturi care a dat totuşi lumii româneşti amorul pe plajă şi cârciuma „Corsarul”…! Ce tristeţe reală, care te ţine nu doar până adormi pe plajă, ci chiar mult după ce ajungi înapoi la Bucureşti…! Unde sunt toate astea acum? Unde e marea mea?
Şi totuşi, nu e încă totul pierdut: ca şi acum 10 ani, peste tot pe litoral se bea serios. De la 15 milioane sticla de tequila în discoteca din Mamaia şi până la berea draft la concentraţie homeopată, vândută în multiplu de 10 din Vamă, omul îşi construieşte şi el cum poate realitatea imediată a vacanţei.
Când se lasă seara, un drum din luminile Mamaiei în bezna Vămii pare pe alocuri la fel. Se mai doarme pe plajă, dar asta e o tradiţie în care nimeni nu mai crede cu adevărat, un fel de Moş Crăciun la 20 ani. Iar România, în loc să se termine tragic un pic mai la sud, abia începe, în Bulgaria reocupată cu mijloace paşnice…
După 10 ani, m-am întors la mare, poate aţi remarcat din rândurile astea. Şi n-am mai recuperat de acolo tinereţea mea.
Găsitorului, bună recompensă.
