Nici nu-ţi închipui de unde sare agreabilul. Când prietenul Bogdan ne-a spus să mergem la un restaurant la lacuri am strâmbat din nas. Iarăşi fiţe, iarăşi preţuri atât de mari că trebuie să te urci pe ele cu bocanci de alpinism, coardă şi piolet. Iarăşi italie­nisme sau, în cel mai bun caz, un alt libanez cu pretenţii de Al Waha, numai că aici nu-i Londra, nu, nu, nici pe departe. Şi iată că m-am înşelat. Am găsit o parcare generoasă. Apoi un pavilion (destul de gol, afară-i plăcut, cum să te conservi înăuntru?). Apoi o pajişte, verde şi semănată ici şi colo de mici flori albe. Şi lacul. Pe lac trece o doamnă raţă cu un cârd de plozi înşiraţi milităreşte. Superb. Nu peturi, nu hârtii unsuroase. Aproape un miracol, în măsura în care la noi normalul e miracol. Mici structuri de fier forjat surmontate de pânze, ca să te apere de soare. Asistăm, de asemenea, la un frumos asfinţit. Vine timpul comenzii. Primul fel: o salată bulgărească, una grecească şi una cu avocado şi crevete pentru mine. Un neajuns (minor, ce-i drept): maioneza pen­tru salata de avocado era de borcan şi din aia care nu are nimic de-a face cu maioneza. Adică dul­ce, o specialitate mai mult germano-batavă decât de-a noastră. M. îşi ia porţia de pelmeni, colţunaşi cu carne în zeamă de carne şi smântână din belşug. Doar pentru asta venise, specialităţile rus-basara­bene ale locului. E tare mulţumit şi-şi exprimă cu glas tare aprecierea. E drept că nu găseşti în multe locuri specialităţi din astea, cum ar fi un pui tabata marinat sau o plachie făcută ad-hoc (trebuie să aş­tepţi o oră pentru asta, dar cine te grăbeşte?). Felul al doilea. Pui à la grec pentru C., limbă cu ciuperci pentru B. (sosul este ca o catifea), iar pentru mine un excelent miel la cuptor ce se topea în gură. Acompaniat cum se cuvine de amica mielului - sa­la­ta verde. M. încearcă şi colţunaşii cu brânză, dar este mult mai puţin mulţumit decât de cei cu carne. E adevărat că brânza de colţunaşi ar trebui să fie mai tare ca să nu se înmoaie la fiert. N-am mai ajuns din nefericire la desert. Ce-am băut? Păi, du­pă aperitivul burbonic şi limonada şoferilor, noi cei­lalţi ne-am fericit cu două sticle de Blanc de Cotnari, un vin de lungă cursă şi onestitate dovedită. Servi­ciul se dovedeşte a fi la înălţimea bucatelor: prie­tenos, rapid şi eficient. Ce să mai vrea poporul gurmand? Locul, momentul, prietenii, mâncarea şi serviciul. În ordinea asta sau fără ordine. Con­se­cinţă? Nota 8/10.

Diesel
✔ Str. Mircea Eliade nr. 113
✔ Tel.: 021.231.67.68
✔ 300 de lei pentru patru persoane