Deţinuţii apără digurile furate de alţii

În nebunia codului roşu de inundaţii este greu să mai ai repere. Miile de sinistraţi sunt cuprinşi de deznădejde; după ce apele se mai retrag, rămâne durerea după cei dragi luaţi de ape, după anii de muncă duşi de fu­ria apelor. Rămâne şi sentimentul, care creş­te, de furie împotriva celor puşi în capul tre­burilor şi care le-au trădat speranţele. Când un stat îşi lasă cetăţenii de izbelişte şi are ca remediu împotriva apei dezlănţuite doar sirena de alarmă şi clopotul bisericii care anunţă poporul, atunci nu poţi cere solidaritate. Plim­bările şefului statului prin locurile sinis­trului, la multe zile după groaza viiturii care a lovit năprasnic, în crucea nopţii, nu poate salva de judecată politicile falimentului programat. Când lucrările de amenajare a râu­rilor, de protecţie împotriva inundaţiilor sunt amânate de la an la an, pasate dintr-un bu­get în altul, şi puţinii bani alocaţi se împart între localităţile portocalii, dezastrele bat la poarta României. Pe deasupra, a devenit o regulă ca şi aceste fonduri să fie sursă de suspiciuni, de averi stoarse din diguri fragile, cu coroana mai mică şi baza îngustată. Fur­tu­rile la aceste lucrări sunt mai greu de depistat, dar valorile, chiar la nivelul redus al in­vestiţiilor, sunt substanţiale.
Statul a ales soluţia minimei rezistenţe: a cum­părat bărci, veste de salvare, căngi şi coarde de susţinere pentru trupele de intervenţie şi a renunţat la consecvenţa ridicării de diguri, de întreţinere a amenajărilor existente.
Furia sătenilor din Săuceşti, localitate inundată în 2005, 2008 şi acum, în 2010, eva­cuată în totalitate, are acoperire în dijmuirea ajutoarelor, a fondurilor pentru ridicarea di­gurilor de protecţie. Doar primarul acuzat de furtul banului public este vinovat? Consiliul Judeţean, Prefectura de Bacău, cei de la Ape nu ştiau de pericolul care plana asupra lo­calităţii? Sunt complicităţi în piramidă, bine structurate, care duc la concluzia că feno­menul corupţiei se transformă în catastrofă, în crimă.
În această mare de noroi moral, de admi­nis­traţie incapabilă şi politicieni detestaţi, gă­­sesc o ştire care trece neobservată. De aceea o şi menţionez în finalul acestor rânduri: participarea deţinuţilor la acţiunile de stă­vi­lire a inundaţiilor. 50 de deţinuţi de la Puş­căria din Aiud; 85 de deţinuţi din Peni­ten­ciarul Galaţi au blocat capătul de vest al cursului de apă Rusca, au supraînălţat digurile la Siret, alţi 37 de deţinuţi supraînalţă digu­rile de la Şen­dreni; deţinuţi din Giurgiu, Foc­şani, Craiova s-au oferit voluntari la acţiunile In­spec­to­ra­telor de Urgenţă. Aceşti deţinuţi ca­re is­pă­şesc fapte de hoţie, violuri, înşe­lă­ciuni şi al­tele înscrise în Codul Penal acoperă cu mun­ca lor digurile furate de baştanii pri­mă­riilor şi granzii ministeriali. Asta ar putea să fie un brand de ţară, după care tot aleargă Udrea să-l cumpere cu desaga plină de mi­lioane de euro.