Cum am petrecut de majorarea TVA-ului

Am, n-am treabă, miercurea, pe la şap­te trecute fix, moncher-ule, sunt la cum­părături. De aceea, în fiecare săp­tă­mâ­nă, cam pe la jumătatea ei, mă simt un fel de preşedinte fiindcă şi eu îmi um­plu portbagajul cu apă plată. La bax. Trebuie să recunosc faptul că sunt statornic unui singur lanţ de magazine la care am lă­sat, de la deschidere şi până acum, contravaloarea unui autoturism de fabricaţie autohtonă cu covoraşe de cauciuc şi ra­dio-CD incluse în preţul stan­dard. Ba mai mult, în ulti­me­le luni chiar îi căinam fiindcă la fie­care săptă­mâ­nă care trecea găseam parca­rea din ce în ce mai goală. N-are lu­mea bani… n-are. Ei bine, mier­cu­rea trecută am avut senzaţia că a venit Cră­ciu­nul în plină vară, chit că ploua cu spume! Al­tă­dată pustie, acum parca­rea era pli­nă-ochi de nu puteai să stre­cori nici o Mobra în ea! Cărucioare lipsă la apel, inclusiv cele atât de gripate de ai sen­zaţia că ai ieşit cu plugul la arat.
Coşuri probabil că numai pe sub mână, fiindcă fiecare una bucată cumpărător se dota cu câte putea să ducă şi să um­ple, fiindcă aproape pot să jur cu mâna pe bonul fiscal că am auzit celebrul „daţi numai câte două ca s-ajungă şi în fund!”. Hotărât lucru, e seara când se cumpără orice, şi cai verzi pe pereţi, la preţul vechi să fie! Produse care al­tă­dată nu părăseau raftul decât împreună cu o ciungă sau un ulei de masaj la pa­chet şi-au găsit în sfârşit cum­pă­rătorii. Conserve, dulciuri, capace de ve­ceu, ba­loa­ne, confetti, mălai, săpu­nuri şi balsa­muri, aşternuturi şi foci din pluş, cu toate se regăseau în coşurile lăsate la coadă la casele de marcat ca odi­nioară sticlele de lapte pe trotuar. De ce? Simplu, de­oa­rece de a doua zi toa­te acestea costă mai scump fiindcă „se bagă” cu TVA ma­jo­rată (şi nu ma­jo­retă, cum credeam eu după îmbul­zea­lă) la 24. Nu de ani, la sută!
Cum cele două baxuri de apă şi săcu­le­ţul cu nisip pentru animăluţe nu meri­tau o oră de stat la coadă şi dezapro­ba­rea - ca în bancul cu dă-te, dom’le, la o par­te, poate vrea domnu’ sau dom­nu’ …” - din ochii cumpărătorilor, am părăsit pentru prima oară magazi­nul fără să cumpăr nimic, dar fiind în­cunoştinţat de o vân­­zătoare să revin a doua zi când, după „noaptea etiche­telor lungi”, modificarea pre­ţurilor va (re)a­duce lucrurile la normal. Şi mai mult decât atât.
Dacă numărul mare de cumpărători din magazine ar fi putut induce în eroare pe oricine cu privire la calitatea vieţii şi a nivelului de trai (uite, domnule, ce se cumpără…), o scurtă trecere prin faţa unei benzinării, oricare din Bucureşti, ar fi întărit convingerea că suntem o ţară de miliardari. Păi unde s-a mai văzut vreodată o asemenea densitate de ma­şini de lux pe metru pătrat de coadă la ben­zină? Mertzane, Q-uri, Zet-uri, Ics-uri, A-şaseuri şi alte limuzine sau gi­pa­ne în­ghe­suindu-se la o picătură de mo­tor­ină ne-teveată, combustibil ce urma să dispară la miezul nopţii precum Ce­nu­şă­reasa din poveste. Este posibilă a­ce­eaşi mentalitate de trabantist de pe vre­mea lui Ceauşescu, gata să facă o sea­ră de coadă pentru câţiva firfirei în plus? Se poate ca domnişoare cu tocul de ’14, de­spre care credeai că nu se întorc şi nici nu se apleacă după dife­renţa, în echi­valent roni, dintre un rezer­vor TVA vechi şi altul „aditivat” cu TVA-ul Boc, să stea cu inima strânsă că s-ar putea să nu mai apuce la pompă? Atâta timp cât maşina e serie cinci, garsoniera e la etaj nouă şi e de confort doi, este posibil.
În focul tentativei eşuate de a cumpăra ceva din supermarket m-am întâlnit cu o cunoştinţă, patronul unei mici carmangerii, aflat la prospectare de pre­ţuri. Îmi povesteşte că încăpă­ţânarea de a face produse după reţetarul standard îl va aduce în curând la sapă de lemn. Acum se vinde bine apa cu soia, nitriţi şi co­loranţi ridicată la rang de „carne”. Şi se mai vinde bine ceva, mar­fă să ai, că scapi imediat de ea. Osul bine curăţat de carne despre care spune că e, de departe, în topul vân­ză­rilor la români pe ultimele luni.
Şi adevărul este că, pentru ciorba reîncălzită servită zilnic de Guvern pe post de reformă, nici nu e nevoie de altceva…