Preşedintele Traian Băsescu şi ministrul dezvoltării regionale şi turismului, Elena Udrea, au ajuns, vineri, în jurul orei 14.30, în localitatea suceveană Pătrăuţi, grav afectată de inundaţii, şi au inspectat casele distruse de puhoaie. Apoi, cei doi au mers şi la Dorohoi, localitate greu încercată de viitură.
Premierului Boc i-au trebuit 16 români morţi din cauza torentelor de apă pentru a se dezmetici. Preşedintelui-jucător-telespectator i-a luat şi mai mult: 22 de decedaţi şi o persoană dispărută. La o săptămână după ce presa transmitea deja minut de minut despre coşmarul din Moldova, la şapte zile de când fundaţii, organizaţii, firme, Crucea Roşie acţionează pentru sprijinirea celor rămaşi fără case, acte, alimente, haine, s-a trezit, în sfârşit, din reverie, şi preşedintele nostru, al tuturor românilor, cel care a pronunţat, în campaniile electorale, de mai multe ori cuvântul „popor” - pe genul „eu mă întorc oricând la popor” - decât şi-a pronunţat propriile promisiuni.
De fapt, ce a promis, de fiecare dată, Traian Băsescu, şi când candida pentru primărie, dar şi pentru Cotroceni? Lucruri simple, nesofisticate, rostite în cuvinte aparţinând vocabularului de bază al limbii române: fără neologisme, fără dublu sens, fără silogisme. Adică românul va trăi mai bine, va fi mai liber, în România se va face dreptate, cei mulţi şi neajutoraţi vor avea, în sfârşit, un susţinător, corupţii de la PSD care au jefuit ţara să plece, pentru a face loc unei guvernări omeneşti, cumsecade, cu simţul răspunderii şi al onoarei.
Şi, după cum lesne putem constata, exact aceste promisiuni care l-au adus pe preşedinte în fruntea statului au fost rând pe rând mistuite. Aminteam de silogism - raţionament deductiv care conţine trei judecăţi legate între ele astfel încât cea de-a treia judecată, care reprezintă o concluzie, se deduce din cea dintâi prin intermediul celei de-a doua. În cazul lui Traian Băsescu - regele neîncoronat al silogismului politic -, definiţia e simplă: domnia-sa se consideră cel mai capabil om politic în viaţă, de neegalat - un adevărat animal politic, cu toate simţurile activate -, pentru că de câte ori a cerut votul, i s-a dat - nu a înregistrat până acum niciun eşec - şi, prin urmare, tot ce spune şi face el este mai presus de litera Evangheliei. Ce este atât de greu de înţeles?
Poate de aceea a considerat că nu este cazul să mai pună guvernul Boc la treabă, cum o făcea în trecut, pe timpul guvernului Tăriceanu, să mai convoace de unul singur un comitet de alertă naţională, un CSAT mic, o comisie pentru dezastre... orice, care să-l scoată din anonimat şi care să-l proclame, încă o dată, în postura de „Rezolvă-tot-împărat”?
Ori l-au speriat viiturile - sigur nu are rău de apă, doar a fost marinar -, ori declaraţiile recente ale unor oficiali BNR şi ale ministrului finanţelor, temându-se, în consecinţă, de reacţia românilor şi sărăciţi, şi sinistraţi. Dacă Eugen Rădulescu ne spunea sprinten că am fi putut ajunge la un curs de 5, 6 sau chiar 7 lei pentru un euro, dacă nu creştea TVA, Valentin Lazea, economistul-şef al BNR - că tot românul se pricepe la economie, fotbal şi filme, iată că declaraţia lui Sebastian Vlădescu a căzut ca un trăsnet: are de gând să modifice cota unică, de la anul.
Şi, de aici, înţelegeţi şi dumneavoastră consecinţele acestor măsuri în buzunarul românilor şi cheful acestora de a mai da ochii cu politicienii, mai ales cu cei care parcă mai ieri le urau „să trăiţi bine!”. Acest slogan, câştigător, deşi manipulator în campanie, a devenit un coşmar, un fel de a spune prezidenţial „să supravieţuiţi, dar fără mine!”.
