Mulţi dintre români au ajuns să se simtă stingheri în propria ţară, iar frica de sărăcie îi determină să ia tot mai în serios posibilitatea de a pleca. Şi nu se gândesc la o vizită de  câteva zile în străinătate, ci la varianta de a se stabili definitiv peste graniţă. Migraţia tinde să devină un fenomen social
îngrijorător pentru România, în condiţiile în care populaţia este din ce în ce mai îmbătrânită, iar calea exilului este aleasă în principal de specialişti. Pierderile înregistrate de statul român sunt greu de cuantificat, iar efectele negative vor apărea în cel mult doi ani, atunci când  foarte multe domenii de activitate vor rămâne fără forţă de muncă.
Autorităţile statului nu rea­li­zează încă pericolul care pândeşte România şi continuă să ducă o politică fă­ră nicio legătură cu realităţile so­ciale. Nici măcar efortul financiar făcut pentru pregătirea acestor oa­meni care ajung să contribuie la dez­voltarea altor economii nu a re­uşit să atragă atenţia asupra faptului că ţara noastră s-a transformat în­tr-un bazin de forţă de muncă pen­tru alţii. Şcolirea medicilor, pro­fesioniştii cu cea mai mare do­rin­ţă de emigrare, costă 1.700 de eu­ro/an de persoană. Cum faculta­tea du­rează şase ani, rezultă că sta­tul face un efort financiar de apro­xi­mativ 10.000 de euro. În cazul în care pierdem un doctor care şi-a fă­cut şi rezidenţiatul, atunci vorbim despre o altă cheltuială anuală de aproximativ 5.000 de euro. Consu­muri financiare similare apar şi în cazul in­gi­nerilor, constructorilor etc. Pentru formarea fiecărui profesionist sunt alocate sume importante, care în mod normal ar trebui să se întoarcă la stat sub forma mun­cii prestate de persoana res­pectivă după absolvire. În Româ­nia, acest lucru nu este posibil, ti­ne­rii fiind obligaţi să se descurce du­pă posibilităţi, iar mulţi aleg să-şi caute de lucru în altă parte. De această situaţie profită ţă­rile boga­te, care „aspiră” inteligenţa altor sta­te, utilizând-o pentru ieşi­rea din criză.

Noua Zeelandă are cel mai bun program
Prima portiţă de salvare identificată de românii dornici să plece din ţară este găsirea unui job în stră­inătate. Potrivit datelor furni­zate de Tyjobs.ro, 59 de persoane se luptă pentru fiecare loc de muncă disponibilizat de companiile din a­fa­ra graniţelor, numărul mediu de aplicaţii zilnice fiind de 1.274. Sunt însă din ce în ce mai mulţi cei care nu se gândesc să emigreze doar în scop lucrativ, ci vor să o facă pentru a se stabili definitiv în altă parte. A­tenţia acestor persoane se îndreap-tă în special către acele zone recu­nos­cute pentru faptul că acceptă emigranţi: Noua Zeelandă, Canada, Australia şi SUA.
Reprezentanţii Organizaţiei In­ternaţionale a Muncii (OIM) sunt de părere că Noua Zeelandă este lo­cul unde a fost implementat cel mai co­e­rent program de acceptare a imigranţilor. Aici dezvoltarea economi­că este bazată pe forţa de mun­că din import. Şi cum aduce­rea u­nui lucrător pentru un termen limi­tat de timp nu a fost o soluţie prea bu­nă, autorităţile neozeelandeze au dezvoltat programe migraţioniste prin care sunt încurajaţi să vină spe­cialiştii ceruţi pe piaţa muncii. Este foarte important de ştiut că No­ua Zeelandă mizează pe migraţia în familie. De asemenea, cei care do­resc să plece în acest colţ de lume tre­buie să ţină cont de faptul că ac­ceptarea unui imigrant se face pe baza unor criterii foarte bine stabilite. Principala condiţie este aceea a cunoaşterii limbii engleze, iar competenţele trebuie demonstrate prin susţinerea unui test. În acest moment aproape toate speciali­ză­rile sunt căutate, dar selecţia se face foarte riguros, fiind luată în calcul mai ales experienţa. Noua Zeelandă vrea să ia mână de lucru gata calificată, în aşa fel încât efortul său fi­nanciar să fie minim, autorităţile mergând pe principiul noi oferim job, voi veniţi în schimb cu experienţa în muncă.

Mai mulţi imigranţi în Canada
Veştile cele mai bune vin din Canada, unde ministrul imigraţiei Jason Kenney a anunţat că în 2010 este acceptat un număr mult mai mare de străini care doresc să se stabilească în Ţara Arţarului. În acest an sunt aşteptaţi să sosească în jur de 265.000 de imigranţi. Ce­tă­ţenii români care doresc să ajun­gă pe tărâm canadian au două posibilităţi: fie solicită un post de lu­cră­tor calificat, fie un loc de business imigrant. Dacă fac dovada unui venit stabil, lucrătorii calificaţi pot deveni rezidenţi permanenţi. În această ţară imigraţia este o politi­că promovată de stat, fiind reglementată prin legi care au dus la formarea mai multor programe prin care se poate obţine drept de rezidenţă şi de muncă. La aceste programe pot aplica oamenii de afa­ceri, lucrătorii calificaţi, cei care vor să-şi reîntregească familia sau cei care vor să studieze în această ţa­ră. Persoanele care doresc să alea­gă Ţa­ra Arţarului ca loc de emigra­re trebuie să ştie că un astfel de plan im­plică şi anumite costuri. Dar dintre zonele indicate ca fiind regiuni cu deschidere către imigranţi, Canada rămâne un tărâm al făgăduinţei la care se poate ajunge mult mai uşor. Important este să dispui de anumi­te resurse financiare şi de o calificare cerută pe piaţa muncii de aco­lo. Românii interesaţi să facă un ast­fel de pas trebuie să-şi caute toa­te informaţiile la cea mai sigură sur­să: Ambasada Cana­dei la Bucu­reşti. Chiar dacă o serie de firme promit că facilitează obţ­i­nerea ac­telor necesare emigrării, sunt printre ele şi companii mai puţin serioa­se, care pot transforma un vis frumos într-un coşmar.
Şi Australia şi SUA duc o poli­tică migraţionistă destul de bine pusă la punct. Aici sunt acceptate în special „creierele”. În ultimii ani, America a atras cele mai multe minţi luminate. Dintre categoriile profesionale din ţara noastră, cer­ce­tătorii sunt cei care au cele mai mari şanse să emigreze aici. Ei sunt urmaţi de specialiştii IT, dar şi de cadre medicale. Plecarea peste O­cean depinde de obţinerea vizelor, dar sunt foarte mulţi profesionişti de la noi care sunt racolaţi de mari companii din SUA şi îmbiaţi să vină să lucreze pentru ele.
Fie că sunt muncitori calificaţi, şoferi, electricieni, dulgheri, me­dici, ingineri sau cercetători, toţi cei care aleg să emigreze în altă ţa­ră au un motiv bine întemeiat. Deşi mulţi ar crede că acesta are legă­tu­ră doar cu salariul, realitatea arată că nu este aşa. Românii nu pleacă doar din cauza lefurilor oferite la ei în ţară, cât mai ales datorită oportunităţilor pe care le au în lumea dezvoltată de a-şi pune pe picioare o carieră, de a avea un trai decent. Un factor decisiv este şi statutul so­cial. Tinerii care emigrează spun că preferă să lucreze şi să trăiască în-tr-o societate care îi respectă şi le res­­pectă munca.