Inevitabilul s-a petrecut: TVA a fost majorată! Încă din toamna anului trecut, SFin anunţa, printr-o serie de 3 articole, evenimentele de săptămâna trecută. Pe 11 octombrie publica „TVA - Transfer Violent de Avuţie”, articol urmat de alte două în luna noiembrie, „Datoria publică de 5,7% din PIB scadentă în 2010 majorează TVA” şi „Taxa pe Valoare Amplificată”. Aşa cum arată şi titlurile, deficitele structurale şi interesele electorale conduceau la o singură soluţie prin care FMI putea fi asigurat că-şi va primi înapoi banii împrumutaţi României: majorarea taxei cu cea mai mare incidenţă în veniturile publice.

„Indiferent de numele pre­şe­dintelui ales pe 7 decembrie, de cel al premierului desemnat sau de componenţa viito­ru­lui gu­vern, un lucru este sigur pentru 2010: românii vor plăti TVA majorată. Fie de la începutul anului, caz în care majo­ra­rea va fi una mai re­dusă, fie de la mijlocul anului, când există pericolul creşterii taxei pe valoarea adăugată la 22%. Acesta este preţul actualei crize po­litice, al decalării alegerilor prezi­den­ţiale de cele parlamentare şi euro­par­lamen­ta­re, care au transformat Ro­mânia în ultimii doi ani într-un veritabil câmp de luptă electorală cu mij­loace popu­liste”, scria SFin pe 20 no­iem­brie 2009. După cum s-a demonstrat, previziunile au fost optimiste: TVA a fost majorată la mijlocul anului nu cu 3%, ci cu 5%. Eroarea de estimare are drept cauze datele incorecte ale Mi­nisterului Finanţelor (MFP) pe care calculul a fost făcut. Astfel, cheltuielile de personal au fost în 2009 nu de 8,6%, cât susţinea ministerul, ci de 9,5% (po­trivit datelor revizuite de acelaşi MFP) sau 10,5%, potrivit Co­misiei Europene. Deficitul pe 2009 nu a fost cel de 8,1% din PIB, potrivit ESA-95, ci de 8,3% din PIB, şi acest nivel atins cu costurile reali­zării de arierate către sectorul privat, nerecunoaşterea şi amânarea plă­ţii contractelor de pe o execuţie bu­ge­tară anuală pe alta.

Este însă această majorare suficientă? A stat în spatele acestei mă­suri un calcul economic? Aşa cum se putea observa încă din 2009, a­ceas­tă măsură nu face parte din nicio stra­tegie fiscală menită să mute povara de pe impo­zitele pe forţa de muncă pe cele indirecte pe consum. Nu a­vem de-a face de­cât cu un calcul con­tabil, efectuat du­pă logica: „Ce ta­xă aduce cele mai mul­te venituri la bu­get? TVA! Atunci pe-asta o ma­jorăm!”.
În repetate rânduri, ministrul fi­nan­ţelor, Sebastian Vlădescu, a pre­ci­zat că, luând în calcul şi elasticitatea ce­rerii, majorarea TVA cu 5% este echi­­va­lentă cu micşorarea pensiilor cu 15%. Cu alte cuvinte, va adu­ce în plus la buget miliardul necesar plăţii pen­sii­lor nemicşorate cu 15%. Numai că, aşa cum se preciza în acor­dul cu FMI, reducerea pensiilor era eficien­tă doar în condiţiile în care PIB-ul ră­mânea în zona unei creşteri econo­mice zero. Nu­mai că, în chiar ziua anunţării ma­jo­ră­rii de TVA, minis­trul a declarat: „Vă daţi seama că atât prognoza de infla­ţie, cât şi prognoza de PIB vor trebui mo­dificate”. De altfel, Lucian Croi­toru, consilierul gu­vernatorului BNR Mu­gur Isărescu, şi-a exprimat opinia că PIB-ul Româ­niei va înregistra în acest an un re­gres de 2%, în funcţie de situaţia economică internaţio­na­lă, pe plan in­tern, economia fiind trasă în jos de consumul privat şi de credite, dar ajutată de activităţile din industria prelucrătoare şi servicii. Estimarea aces­tuia ar putea fi una optimistă, nefiind exclusă o redu­cere a PIB-ului cu peste 4%. În aceste condiţii, şi înca­să­rile bugetare se vor reduce, iar de­fi­citul calculat în termeni nominali va fi raportat la un PIB mai mic. Ace­laşi deficit, realizat în termeni nominali la nivelul convenit cu FMI, ra­portat la un PIB în scădere, va duce la depăşirea ţintei de 6,8%. Acesta este motivul pentru care Vlădescu a anunţat că „din punctul meu de ve­dere, cred că anul viitor vom avea alt sistem de taxe şi im­pozite. Tot de atunci, cota unică s-ar putea schimba. Dacă vom avea o cotă unică, e o de­cizie politică“.
În plus, elasticitatea cererii luată în calcul a fost un subiect de dezbatere în discuţiile cu FMI, potrivit ministrului. Guvernul înclina către o cerere aproa­pe perfect inelastică, iar FMI spre una mai elastică (veniturile la buget vor fi doar în valoare de 70% din cele care ar fi fost colectate în con­diţiile unei cereri perfect ine­las­tice, se pare că au sus­ţi­nut oficialii FMI). Numai că şi estima­rea Fon­du­lui ar putea fi una optimis­tă. Fără niciun fel de majorare a TVA, pe primele 5 luni veniturile din TVA au fost mai mici cu 1,12 miliarde de lei, respectiv 7,8%, decât cele înre­gistra­te în pri­mele 5 luni ale anului trecut!

"Dacă vă alegeţi ţara în funcţie de nivelul TVA-ului, duceţi-vă în altă ţară, unde nu există TVA, în care nu există taxe. Există întotdeauna un echilibru între ce-ţi oferă o ţară şi ce-ţi cere o ţară. Ce-i oferi tu ei şi ce aştepţi în loc!"
Sebastian Vlădescu, într-un interviu acordat Antenei 1


Cu cât vor creşte preţurile? Dar falimentele?
Impactul inflaţionist al majorării TVA va fi unul temperat, susţin oficiali ai BNR şi ai băncilor co­merciale. Lucian Croitoru estimează că inflaţia se va duce către 8-8,5%, pentru ca anul viitor procesul dezinflaţionist să fie reluat. Ei îşi bazează previziunile pe anticiparea de către antreprenori a scăderii cererii, în urma micşorării sa­lariilor bugetarilor cu 25%. „În primul rând, TVA singură nu duce la creşterea preţurilor. În economie, preţurile tind întotdeauna către nivelul care asigură cele mai mari profituri producătorilor. Orice tentativă de creştere a lor, care nu este cauzată de sporirea cererii ori de reducerea ofertei, nu poate fi decât dezavantajoasă, atât pentru vânzători, cât şi pentru cumpărători. În cele din urmă, mecanismul concurenţei ar obli­ga preţurile să se ajusteze astfel în­cât să reflecte raritatea bunurilor în com­paraţie cu dorinţele publicului. Este greşit să credem că 1 kg de mere pe care în prezent plătim 4,76 lei - 4 lei re­prezentând preţul producătorului şi 0,76 TVA - ne-ar putea costa doar 4 lei dacă TVA n-ar exista. Preţul merelor este suma de bani oferită în schimbul merelor, nu o cifră scrisă pe o chitanţă. Dacă TVA nu ar exista, preţul kilogramului de mere ar fi tot de 4,76 lei, sin­gu­ra diferenţă fiind aceea că produ­că­to­rului i-ar reveni în plus cei 0,76 lei pe care îi însuşeşte astăzi statul”, explică Bogdan Glăvan, profesor la Universi­ta­tea Româno-Americană. Nivelul gene­ral al preţu­ri­lor, adică valoarea mone­dei (puterea ei de cum­părare), depinde de cererea şi de oferta de bani. Pe şleau, banii sunt precum merele; au o valoare, iar valoarea lor se stabileşte tot în funcţie de ce­rere şi de ofertă. „Pre­ţu­rile cresc (adică valoarea ba­nilor scade) doar dacă fie oferta de bani spo­reşte, fie cererea de bani scade. Este imposibil, aşadar, ca TVA în sine să provoace modificarea nivelului preţurilor - efect pretins de o parte a experţilor econo­mici”, afirmă acesta. Totuşi acest lucru nu înseamnă că preţurile nu se vor majora, însă nu ca urmare a TVA-ului, ci a „acomodării” politicii monetare cu cea fiscală, sau cum se exprimă Glă­van, prin sporirea ofertei de bani.

Oligopolul de stat îşi conservă rentele
Analiza anterioară este corectă pe o piaţă con­cu­renţială. În România exist­ă puţine astfel de pie­ţe, fie ca urmare a monopolului pe care statul îl de­ţine în anumite domenii, fie ca urmare a oligopolizării pieţei de către acelaşi stat prin acordarea de licenţiere, avize, a­pro­bări etc. Se poate anticipa, fără ris­cul de a greşi, că pe pieţele oligopoli­zate companiile vor putea să tranfere con­sumatorului final povara TVA ma­jorată. Pe celelalte pieţe, concuren­ţiale, argumentul potrivit că­ruia TVA cre­scută duce la scăderea profita­bi­li­tăţii fir­melor, şi nu la majorarea pre­ţu­rilor este corect. În plus, ele vor trebui să suporte şi costurile păs­tră­rii de că­tre celelalte pieţe a unor preţuri de mo­­no­pol. Cantitatea de bani disponibilă a popu­la­ţiei pentru produsele de pe pieţele concuren­ţia­le va fi redusă ca urmare a majorărilor cheltuie­li­lor cu achiziţionarea bunurilor de pe pie­ţele oli­go­­poliste (care, în majoritatea cazu­ri­lor, sunt bu­nuri cu cerere puţin elastică). Nu de alta, dar tocmai acesta este rolul majorării TVA: de a asigura re­sur­sele necesare plăţii funcţionării statului, a companiilor publice ineficiente, a plăţii salariilor bugetarilor şi a pen­siilor. Angajaţii din sectorul pri­vat nu numai că ar trebui să se teamă de şo­maj, ci vor primi şi salarii nominale mai reduse. Pen­tru că firmele, esti­mând o cerere mai mică, în urma ma­jorării unora dintre preţuri şi a a­nun­ţatelor reduceri de personal bugetar (100.0000, potrivit ministrului finan­ţe­lor), dar şi confruntate cu un cost mai mare de producţie, ca ur­mare a ma­jorării TVA, îşi vor restructura procesul de producţie. Vor mic­şo­ra produc­ţia şi vor încerca să-şi reducă şi costurile, în spe­cial cele cu salariile. Adică vor produce mai puţin şi vor diminua fie numărul de salariaţi, fie salariile acestora, fie ambele. În rezumat: majorarea TVA reprezintă o me­todă prin care resursele vor fi distri­buite violent (prin coerciţie, şi nu prin acordul am­belor părţi) din sectorul privat în cel pu­blic, iar nota de plată plătită de pr­i­mul va fi umflată suplimentar! O altă soluţie aflată la în­demâna sectorului privat ar fi restructurarea costurilor prin evita­rea plăţii impozitelor. Costul cu plata rentei re­prezentate de TVA l-ar putea suporta din neplata impozitelor direc­te, în spe­cial cele pe salarii, în înţe­le­gere cu angajatul. Plata la negru, cu alte cuvinte. Riscurile pe care şi le asu­mă sunt oricum mai mici decât cel al falimentului la care ar ajunge ine­vi­ta­bil, în condiţiile în care acţionează pe o piaţă concurenţială, pe care ar trebui să suporte şi o scădere a cererii şi o majorare a costurilor de producţie. Iar plata la negru nu va duce la altceva de­cât la lărgirea deficitului bugetului asi­gu­rărilor sociale de stat şi deci la ace­eaşi alternativă: micşorarea pensiilor sau majorarea taxelor, impo­zi­telor sau contribuţiilor. Iar ministrul Vlădescu se pronunţă pentru cea de-a doua variantă.


Lupta pieţelor cu 24%
Reacţia diferiţilor actori de pe piaţă la majorarea TVA a fost cât se poate de variată. Produsele accizabile, şi ca urmare a faptului că acciza se aplică TVA, s-au majorat cu 5%, în cazul benzinei şi motorinei, şi chiar cu 10%, în cazul ţigărilor. Alţi antreprenori anticipează o scădere a cererii viitoare (bugetarii vor primi salariile micşorate din iulie abia în august) şi au decis fie să păstreze unele preţuri neschimbate, fie să majoreze moderat altele. Iar alţi producători stau la mâna instituţiilor reglementatoare ale statului.

În imobiliare şi construcţii, TVA-ul loveşte diferenţiat
Majorarea TVA-ului ar putea fi resimţită diferit de segmentele domeniului imobiliar, dar şi de tipul industriei de construcţii sau a materialelor de construcţii. Cererea mică pe aproape toate aceste sectoare ar putea lăsa vânzătorii şi fără bruma de clienţi care au mai rămas, în cazul unor scumpiri prea mari. „Pentru piaţa birourilor sau a spaţiilor comerciale, majorarea TVA-ului va îngreuna şi mai mult fluxul de numerar al chiriaşilor, chiar dacă nu e sigur că va influenţa imediat nivelul chiriilor”, a declarat Oana Iliescu, Joint Managing Director, DTZ Echinox. „Impactul va fi mai mare în cazul retailerilor întrucât majorarea  TVA-ului va determina creşterea preţurilor şi implicit scă­de­rea încasărilor din vânzări”, a adăugat Iliescu. O pro­blemă care îi îngrijorează de data asta pe dezvoltatori este aceea că, în actualul context economic, ei nu exclud varianta unei uniformizări a TVA-ului, mai precis creşterea de la 5% pentru vânzările de apartamente mai mici şi mai ieftine, la 24%. Apartamentele sub 380.000 de lei fără TVA şi mai mici de 120 mp sunt cam singura categorie rezi­den­ţială care se tranzacţionează cât de cât. O creştere cu 19% a TVA-ului, adică de la 5 la 24%, ar desfiinţa şi puţinele tranzacţii de locuinţe care se mai fac în această perioadă.
„E posibil ca preţul materialelor de construcţii să creas­că în medie cu 7-8%, asta pentru că pe lanţul producător - client final intervin şi alţi factori de scumpire, printre care şi transportul. Preţul va fi influenţat, de asemenea, şi de variaţia de curs, iar precedenta estimare de 7-8% aş face-o pentru o eventuală menţinere a cursului euro-leu la 4,35-4,40 cel mult. O şi mai mare scumpire a euro ar putea conduce la creşteri şi mai mari de preţ”, a estimat Claudiu Georgescu, preşedintele APMCR. Cu toate acestea, preţu­rile vor fi reglate în mare măsură de cerere, astfel că un produs cu cerere mai mare va avea, probabil, o marjă mai mare, adaugă Georgescu. În plus, producătorii de materiale de construcţii au în această perioadă multe produse pe stoc, pentru care influenţa TVA-ului e greu predictibilă. „Cum vor evolua preţurile pentru aceste produse e greu de controlat câtă vreme nu se cunoaşte cât de mari sunt sto­curile”, precizează preşedintele APMCR. O altă dis­tin­c­ţie care se poate face este cea între clienţi finali persoane fizice sau persoane juridice. În prima parte a anului, cei mai mulţi clienţi au fost persoane fizice, dovada fiind că activi­ta­tea în construcţii a avut cea mai mare pondere pe rep­a­raţii şi întreţineri. Acest fapt s-a putut vedea, de altfel, şi pe piaţa cimentului, unde achiziţiile s-au făcut mai ales la saci (specific persoanelor fizice), şi nu vrac (specific persoanelor juridice). „Pe acest fel de clienţi mizăm şi în continuare pen­tru că nu se prevede prea curând o amploare a inves­ti­ţiilor edilitare sau în infrastructură. Problema e că persoanele fizice vor fi foarte afectate pentru că, spre deosebire de firme, nu-şi recuperează TVA-ul”, a declarat Geor­ges­cu. Merită amintit că multe dintre problemele sectorului de construcţii, probleme care includ şi falimentele, sunt date de datoriile statului către acestea. Companiile, neprimind la timp banii de la stat pentru lucrări sau TVA-ul recuperat târziu, se văd frecvent în incapacitatea de a plăti furnizorii de materiale şi de a-şi continua deci activitatea. Firmele cu capital de stat au avut la începutul anului cu­rent datorii de peste 1,2 miliarde de euro către sectorul de construcţii. „Una din consecinţele acestei majorări de TVA va fi probabil majorarea totalului creanţelor statului către sectorul de construcţii, fapt care va conduce la o şi mai mare dificultate de recuperare a TVA-ului. Problema e că încasările statului de pe noul TVA ar putea creşte doar în primele 2-3 luni, pentru ca apoi, cu reducerea consumului dată de creşterea preţurilor, încasările să se reducă faţă de primele luni”, a declarat Laurenţiu Plosceanu, preşedintele ARACO, asociaţie de antreprenori în construcţii. Drept consecinţă, fără crearea unui mediu fiscal previzibil şi propice dezvoltării, majorarea TVA-ului în industria de construcţii ar putea să afecteze şi încasările statului, nu doar pe cele ale producătorilor.

Energia, la måna ANRE
Majorarea TVA duce la creşterea valorii finale a facturilor de energie electrică şi gaze naturale plătite de consumatorii finali. Astfel, distribuitorii  şi furnizorii de ener­gie electrică E.ON Moldova, CEZ, Enel Energie şi Electrica şi cei de gaze naturale E.ON Gaz şi GDF Suez Energy au fă­cut modificările necesare în urma creşterii TVA cu 5%, dar preţurile practicate de aceştia nu au fost modificate.
Companiile care activează în România pe piaţa gazelor şi a energiei electrice au precizat că nu au voie, conform legii, să modifice preţurile, măsură care poate fi luată doar de către Autoritatea Naţională de Reglementare în dome­niul Energiei (ANRE).
De altfel, tarifele de pe cele două pieţe au rămas ne­schim­bate de la începutul acestui an, iar preşedintele ANRE, Petru Lificiu, a declarat în cursul lunii iunie că in­stituţia nu va ceda uşor solicitărilor companiilor pentru ma­jorarea preţului la gaze şi energie electrică, precizând că ­unele companii au cerut o creştere de 30% a tarifelor. Lificiu a mai afirmat atunci că a cerut solidaritate din par­tea companiilor de pe piaţa reglementată, în condiţiile în care operatorii din energie şi gaz au afaceri sigure şi nu în­registrează pierderi.

Retail-ul testează prudent cererea şi oferta
Reţelele de magazine, în majoritatea lor, au schimbat preţurile la raft ca urmare a majorării TVA în cursul nopţii de miercuri spre joi. Operatorii de retail au majorat pre­ţu­r­ile în concordanţă cu creşterea taxei pe valoarea adău­gată, desigur cu rotunjirile de rigoare. Unii au păstrat însă neschimbate preţurile la anumite produse. Billa şi Mega Image, de exemplu, au anunţat că anumite alimente de bază sau din portofoliul de mărci proprii vor rămâne cu preţurile neschimbate, chiar dacă taxa pe valoarea adăuga­tă va creşte. Pe de altă parte, reţelele de magazine Carre­four, Metro şi Real au anunţat că vor păstra preţurile ne­schimbate la produsele aflate în catalogul promoţional va­labil pentru prima parte a lunii iulie.
Retailerii spun însă că vor fi atenţi pe viitor la preţurile de achiziţie şi vor încerca pe cât posibil să nu accepte scum­piri. „Mega Image nu va accepta o creştere a preţu­ri­lor venită de la furnizori, pe care să o argumenteze cu im­pactul creşterii TVA”, a declarat directorul de marketing al Mega Image, Raluca Pavel.
Operatorii de magazine spun că vor încerca să vadă şi la care produse mai pot reduce din preţ, astfel încât preţul fac­­turat cumpărătorului să revină la nivelul anterior ma­jo­rării TVA. „Noi încercăm pe cât posibil să transmitem către clientul final cât mai puţin din majorarea TVA”, a declarat Dan Şucu, proprietarul grupului Mobexpert. Omul de afa­ceri a adăugat că nu crede că marile reţele de magazine vor opera creşteri de preţ mai mari decât cele determinate de majorarea TVA.

Majorări la produsele accizabile
Deşi spun că majorarea TVA nu va determina o creştere a preţurilor de vânzare, taxa fiind deductibilă în cazul agen­ţilor economici, producătorii din industria alimentară se aşteaptă la alte probleme în lunile următoare, pe fondul scăderii volumelor de vânzări şi deprecierii leului.
Producători precum Danone, Angst, Caroli sau Agricola Bacău au declarat că preţurile la alimentele pe care le produc nu vor fi modificate în urma majorării TVA. Sunt însă şi companii care au decis să-şi reducă preţurile de listă, astfel încât preţurile de la raft să rămână neschimbate odată cu creşterea TVA. Un exemplu este cel al companiei United Romanian Breweries Bereprod (URBB) care produce bere, băuturi răcoritoare şi apă minerală. „Începând cu 1 iulie am luat decizia de a micşora cu 4% preţul produselor din por­tofoliul nostru pentru ca majorarea TVA-ului să nu aibă impact asupra preţului final la raft”, a declarat Shachar Shaine, preşedintele URBB.
Producătorii se aşteaptă însă la efecte în lanţ în perioada următoare. Ei spun că reducerile de salarii vor duce la scăderea vânzărilor şi implicit la creşterea costurilor fixe care vor determina, în cele din urmă, o creştere a preţu­ri­lor. „Nu poţi să suporţi tu, ca şi producător, creşterea costu­rilor pentru mult timp. Până la urmă tot trebuie să dai drumul la preţul corect”, a afirmat vicepreşedintele Angst, Şte­fan Pădure. În cazul procesatorilor care folosesc carne de porc, ce provine în proporţie de 70% din import, apre­cie­rea euro reprezintă cea mai gravă problemă.
Alte efecte ale măsurilor care au intrat în vigoare la 1 iu­lie sunt creşterea evaziunii fiscale şi scăderea calităţii pro­duselor. „Producătorii sunt nevoiţi să reducă costurile, însă acest lucru ar putea afecta foarte grav calitatea produselor. Cota de TVA majorată încurajează şi mai mult evaziunea fiscală şi economia neagră”, spune preşedintele Agricola Bacău, Grigore Horoi.
Scumpiri mai mari, de circa 10%, au fost însă înregistra­te în cazul ţigărilor. Producătorii au decis să crească pre­ţul pa­chetelor de ţigări cu un leu pentru că, pe lângă majora­rea TVA, amplificată de aplicarea accizei la taxa pe valoarea a­dău­gată, companiile de profil trebuie să crească şi nivelul garanţiilor pentru antrepozitele fiscale, potrivit ordonanţei de combatere a evaziunii fiscale. În aceste condiţii, cel mai ieftin pachet de ţigări comercializat în România va costa 9,9 lei. O veste mai bună pentru contrabandişti nici că se putea!