Dolarul şi activele evaluate în moneda americană, alături de aur sau alte instrumente financiare care fac faţă cu brio recesiunii mondiale, devin o plasă de si­guranţă pentru cei care deţin de­po­zite bancare sau pentru investitorii care urmăresc, în această perioadă, mai mult securizarea portofoliilor împotriva pierderilor decât anumite randamente. Investitorii îşi pierd treptat încrederea în euro şi leu, oda­tă cu intensificarea tensiunilor pri­vind datoriile suverane din mai mul­te ţări europene, precum şi cu ajustările bugetare pe care trebuie să le implementeze inclusiv ţări cu eco­nomii puternice, precum Germania, Franţa sau Italia.

Dobånda la dolari, mai mare ca la euro
Efectele au început să apară şi în România, unde băncile au început să lanseze promoţii pentru depoz­i­te­le în dolari, cu dobânzi ridicate. Ast­fel, pentru economiile în moneda a­me­ricană, unele instituţii de credit sunt dispuse să plătească randamen­te care le ajung sau chiar le de­păşesc, în unele cazuri, pe cele afe­rente mo­nedei europene. Cei care au investit în dolari au profitat mai ales de pe urma aprecierii monedei americane în raport cu euro şi leul. Ei au câş­ti­gat de la începutul anului peste 20% nu­mai din aprecierea banc­notei verzi faţă de leu, la care se adau­gă dobânzi ce ajung acum până la 3,25% la unele bănci, cu peste un punct mai ridica­te decât cele medii de pe piaţă. Com­parativ, pentru de­po­zitele în moneda europeană băn­cile plătesc randamente medii de 3%, care pot urca şi la 4%, însă profitul din aprecierea eu­ro a fost în acest an de numai 6%, din care aproape ju­mă­tate doar pe parcursul ultimei săptămâni.
Apetitul pentru devize străine pu­ternice este stimulat şi de dobânzile în scădere pentru economiile în mo­neda locală, care au coborât la nive-luri de până la 5% la unele bănci mari. Doar în cazul promoţiilor şi pen­tru conturile cu sume ridicate ra­tele se ridică la niveluri de 7-8% pe an. Instituţiile de credit sunt presate să diminueze dobânzile la lei pentru a putea scădea şi costul finanţărilor, în contextul în care, după o pauză de un an şi jumătate, există nevoia acu­tă de reluare a procesului de credi­tare.

Vånd euro, cumpăr dolari
Cu toate că ajustarea randamen­telor la dobânzile în lei s-a făcut des­tul de rapid, pe parcursul primelor luni ale acestui an, orientarea deponenţilor către valută se reflectă încă din statisticile anului trecut. Astfel, datele BNR indică faptul că depo­zi­tele în valută ale rezidenţilor, exprimate în euro, au crescut cu 10,7% în perioada mai 2009-mai 2010, econo­miile populaţiei cunoscând cel mai mare avânt, de 17,7%. În ciuda dificultăţilor financiare, chiar şi companiile au reuşit să-şi sporească, cu 1%, lichidităţile în bănci pe parcursul ultimului an. Ritmul de creştere a depozitelor în valută deţinute de populaţie a fost de aproape trei ori mai ridicat decât cel al economiilor în lei, care au avansat cu numai 6,7% faţă de luna mai 2009.
Temerile privind soarta mone­dei unice îi determină mai ales pe cli­enţii bogaţi ai băncilor să se gân­dească serios cu privire la soarta eco­nomiilor şi investiţiilor pe termen scurt şi mediu. Potrivit reprezentan­ţilor băncii private austriece Gut­mann, care gestionează averi de pes­te 10 miliarde de euro deţinute in­clu­siv de români, tot mai mulţi clienţi renunţă la euro în favoarea do­larului şi în acelaşi timp îşi spo­resc investiţiile în produse financiare a căror valoare depinde de moneda americană. Şi aurul, al cărui preţ este în continuă creştere, reprezintă o alternativă de siguranţă în vremuri tulburi, însă bancherii privaţi nu recomandă clienţilor să se hazar­deze prea mult în astfel de soluţii, costisitoare şi riscante pe termen me­diu şi lung.